Sentința penală nr. 103/2013. Traficul de influență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 103
Ședința publică din data de 26 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe inculpatul F. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 184/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de_, inculpatul a depus la dosar, prin apărătorul său ales, concluzii scrise.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 19 martie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.184/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul F. V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 alin.1 Cod penal, fapta constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2009 a pretins și ulterior primit în mai multe rânduri de la denunțătorul C.
C. S. suma totală de 10.000 lei prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, indicate prin titulatura "funcționari din cadrul Tribunalului Cluj"; îl poate ajuta în "rezolvarea"; dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală, aceasta fiind recompensa financiară destinată persoanei responsabile de soluționarea favorabilă a problemei.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul (f. 12), denunțătorul C. C. S. (f. 13), inițial în calitate de parte civilă, iar ulterior în calitate de martor și martorii C. V. (f. 20) și Câmpan I. C. (f. 38). La dosar s-a depus și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din_ în ceea ce privește săvârșirea de către același inculpat a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.pen, respectiv a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61din Legea nr. 78/2000 de către actualul martor C. I. C. (f. 21-22).
Inculpatul nu a dorit să uzeze de procedura de judecată simplificată, nu recunoaște comiterea infracțiunii de trafic de influență, respectiv nu recunoaște că a spus denunțătorului C. C. S. că îl poate ajuta să obțină o achitare pentru infracțiunea de vătămare corporală pe care a comis-o acesta, prin funcționarii din cadrul Tribunalului Cluj pe care i-ar cunoaște și nu a luat vreo sumă de bani de la acesta. Îl cunoaște pe denunțător, pe care l-a întâlnit pe o terasă din mun. Dej, ocazie cu care i-a povestit despre
problema pe care o are, iar inculpatul i-a spus că despăgubirile vor fi achitate de către societatea de asigurări, să nu-și facă probleme nici pentru locul de muncă pentru că își va găsi altul, iar la domiciliul mamei denunțătorului s-a deplasat pentru că denunțătorul a plecat în Afganistan și i-a spus mamei sale că dacă are nevoie de ceva să îl contacteze pe inculpat, ceea ce ea a făcut cerând acestuia să-i facă rost de medicamente. Mama l-a întrebat cu acea ocazie pe inculpat ce se va întâmpla cu fiul ei, iar inculpatul a liniștit-o spunându-i că despăgubirile vor fi achitate de societatea de asigurări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin rezoluția din 10 septembrie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F. V. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al.l Cod penal.
In fapt, la data de 24 martie 2011, la D.G.A. - S.J.A. Cluj se consemnează declarația olografă a numitului C. C. S. în cadrul căreia acesta denunță comiterea unei infracțiuni de trafic de influență de către F. V. . În sinteză arată că, în cursul lunii decembrie 2009, urmare a unei solicitări expres formulate în acest sens, F. V. i- a pretins, a acceptat și primit de la el suma de 10.000 lei, prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, îl poate ajuta în
"rezolvarea" dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală.
Detaliind, denunțătorul C. C. S. arată, atât în cuprinsul denunțului și al declarației date în faza de urmărire penală, cât și în cuprinsul declarației date în faza de judecată că, la data de_, a comis un accident de circulație pe str. Aurel V. u din Cluj-Napoca, urmat de vătămarea corporală gravă a victimei Chita Marioara, aceasta suferind o fractură la un picior ce a necesitat 110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor. Urmare a unor discuții purtate în cursul lunii decembrie 2009 cu colegii de serviciu de la unitatea militară unde și-a desfășurat activitatea până în iulie 2010, denunțătorul a aflat de la colegul C. C. că, un anume F. V. este o persoană cu multe relații și influență și ar putea să îl ajute în rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat. Pe de altă parte și din alte discuții purtate cu mult timp în urmă cu alte persoane auzise că acest F. V. poate rezolva unele probleme de genul celei în care era implicat el.
Arătându-se interesat de rezolvarea în mod favorabil a cauzei sale penale, C. i-a spus unde lucrează F. V. și i-a dat numărul de telefon al acestuia, cu precizarea că, atunci când îl va suna, să se recomande ca fiind din partea sa.
Astfel, în cursul lunii decembrie 2009, aproximativ data de 27 sau 28, undeva în intervalul situat între Crăciun și Anul Nou, 1-a apelat pe F. V. pe numărul de telefon indicat, i-a spus că sună din partea lui C. și că ar dori să se întâlnească cu el pentru o discuție. A fost de acord și, în cursul aceleiași zile, după aproximativ 2-3 ore, s-au întâlnit în parcarea din fața magazinului Seven, situat pe Dealul Florilor din Dej. F. a venit cu mașina și s-a urcat în interiorul acesteia unde i-a vorbit despre dosarul penal în care era implicat, întrebându-1 dacă poate să îl ajute în rezolvarea favorabilă a cauzei, respectiv să nu afle cei din unitatea militară în care activa faptul că este urmărit penal pentru că automat era dat afară din serviciu.
Răspunsul a fost unul pozitiv respectiv i-a spus că ar putea să îl ajute în sensul de a apela la cunoștințele sale, funcționari din cadrul Tribunalului Cluj, care ar putea să-i obțină o soluție favorabilă în dosarul penal, precizându-i totodată că rezolvarea costă o anumită sumă de bani pe care ar trebui să o ofere celor care îl ajută. L-a întrebat cât de sigură este problema spunându-i că nu vrea să dea o groază de bani și apoi să nici nu se rezolve nimica, însă răspunsul lui a fost "da, mă, vorbesc și se rezolvă".
In momentul în care i-a spus lui F. V. despre dosar i-a precizat și faptul că femeia pe care a accidentat-o îi cere 30.000 de lei cu titlu de daune morale plus alte
cheltuieli de spitalizare. Prin urmare F. V. l-a lăsat să înțeleagă că, prin intervenția pe care o face pe lângă funcționarii din cadrul Tribunalului Cluj pe care îi cunoaște, poate obține o soluție favorabilă în sensul că aceste cheltuieli să fie suportate de firma de asigurare. În continuare F. V. l-a întrebat cât ar fi dispus să plătească pentru această intervenție, lăsând la latitudinea lui stabilirea acesteia și, după un moment de gândire, i-a spus că este de acord să ofere suma de 10.000 lei. F. V. a spus că va lua legătura cu persoana ce urmează a-1 ajuta, după care îi va comunica dacă suma pronunțată este suficientă. Chiar la momentul acelei discuții i-a înmânat lui F. V. suma de 1.000 lei pe care o avea asupra sa tocmai pentru că bănuia că serviciul îl va costa, urmând ca diferența să i-o achite în perioada imediat următoare.
F. V. a afirmat că în următoarele zile va pleca la Cluj și se va întâlni cu persoana care îi va obține sentința favorabilă, fără a preciza însă vreun nume, dar lăsându- 1 să înțeleagă că este vorba despre un funcționar din cadrul Tribunalului Cluj. A spus că după finalizarea cauzei penale îi va prezenta și lui persoana care l-a ajutat, lucru care nu s-a mai întâmplat.
După aproximativ 2-3 zile a fost sunat de inculpat care i-a spus că a fost la Cluj, s- a întâlnit cu persoana la care apelează pentru el și că aceasta a fost de acord să îl ajute cum s-au înțeles inițial și că este de acord și cu suma de 10.000 lei (RON) sens în care i-a spus să facă rost de încă 4.000 lei (RON) și ulterior diferența.
Denunțătorul i-a spus că nu are toți banii și a cerut un termen de 2 luni pentru a contracta un credit, inculpatul fiind de acord.
Denunțătorul i-a spus mamei sale, martora C. V. că are nevoie de bani și aceasta a contractat un credit pentru suma de 10.000 lei în luna februarie 2010.
Tot în cursul lunii februarie 2010 denunțătorul 1-a contactat telefonic pe F. V. și s-a întâlnit de data aceasta în fața UM 01511 în parcare unde din nou, în interiorul autoturismului acestuia, i-a înmânat suma de 4.000 lei (RON) fără a mai discuta alte detalii despre problema sa. (f. 3-5, 17-19). Denunțătorul nu a dorit să dea toți banii inculpatului pentru că voia să știe sigur că problema lui se rezolvă.
In cursul lunii aprilie 2010 F. V. 1-a contactat telefonic și 1-a întrebat dacă are restul de bani, respectiv cei 5.000 lei, el răspunzându-i că îi va da și suma restantă. Întâlnirea a avut loc în apropierea magazinului Carrefour de pe Dealul Florilor din Dej și nici de această dată nu au discutat amănunte privind situația dosarului. Deși ar fi vrut să-1 întrebe despre acest lucru, inculpatul nu a dorit discuții pe tema respectivă fiind însoțit de o altă persoană, despre care denunțătorul știa că este procuror sau judecător în Dej - R.
S. . S-a dat jos din mașină, a deschis portbagajul și denunțătorul a pus banii în locul indicat de el, pentru a nu fi văzuți probabil de acea persoană.
La finalul lunii mai 2010 1-a contactat pe F. V. pentru a discuta problema dosarului și s-au întâlnit la un bar, ocazie cu care din nou a spus că problema se va rezolva așa cum s-au înțeles și să nu-și facă nici un fel de probleme. I-a spus și că la începutul lunii iunie 2010 va pleca în misiune în Afganistan pentru șase luni, acesta asigurându-1 că, până se întoarce, se rezolvă.
La data de 6 iunie 2010 denunțătorul a plecat în misiune, dar după o lună și 5 zile a fost nevoit să se întoarcă în țară din cauză că la data de_ fusese condamnat în primă instanță și acest lucru s-a aflat la unitatea militară unde denunțătorul era angajat, astfel încât a fost nevoit să-și dea demisia. După revenirea în țară s-a deplasat la locul de muncă al lui F. V. relatându-i ce s-a întâmplat, acesta spunându-i din nou să se liniștească și să nu-și facă probleme că, foarte curând, situația sa va fi rezolvată.
Precizează și că, de la acel moment până la data denunțului, luna martie 2011, a mai avut 4-5 întâlniri cu F. V., însă de fiecare dată îi spunea același lucru, respectiv să nu-și facă probleme că situația se va rezolva în scurt timp, lăsându-1 totodată și în
același timp să înțeleagă că banii dați au ajuns la funcționarul de la Cluj la care a intervenit să îl ajute pentru obținerea sentinței favorabile.
Prin ordonanța din 2 iulie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize asupra comportamentului simulat de către un expert din cadrul IPJ Cluj - SERVICIUL CRIMINALISTIC - Laboratorul Poligraf, avându-1 ca subiect pe C. C. -S., pentru a se stabili dacă, la întrebările relevante ale cauzei, în răspunsurile date, acesta prezintă note specifice ale comportamentului simulat, (f. 34-36 d.u.p)
Conform concluziilor raportului întocmit sub nr. 6787/_, la întrebările relevante ale cauzei:
Minți când spui că ți-a cerut F. V. senior o sumă de bani pentru a interveni pe lângă funcționari de la Tribunalul Cluj ? Răspuns NU
Minți când spui că i-ai dat lui F. V. senior 10.000 de lei pentru a-ți rezolva favorabil dosarul penal 7 Răspuns NU
Mama d-tale a luat credit pentru a-i putea da o parte din bani lui F. V. senior?
Răspuns DA
Ai mințit în declarațiile date ? Răspuns NU
interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat faptul că răspunsurile lui C. C. S. nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, ceea ce constituie un indiciu că denunțătorul a spus adevărul.
Aceeași poziție a fost menținută de denunțător și pe fondul confruntării cu inculpatul. Aceasta a uzat inițial de dreptul la tăcere susținând că numele denunțătorului nu-i spune nimic. Confruntat vizual cu acesta a susținut că îl cunoaște sub numele de Claudiu dar nimic din ce afirmă acesta nu este corespunzător adevărului. C. C. S. arată însă că numele de Claudiu este cel pe care i 1-a indicat inculpatul să-1 folosească asemenea unui nume de cod, că în luna august a anului 2011 a fost contactat de acesta și, după ce i-a relatat ce probleme are - că pe fiul lui l-au dat afară de la pompieri și că la domiciliul lui au fost mascații - i-a spus că a auzit că are dosar penal și, dacă cumva îl cheamă cineva, să spună că nu știe nimica, nici nu îl cunoaște. L-a întrebat ce se întâmplă cu problema lui, care este situația, el zicând din nou să stea liniștit că este rezolvată și să aștepte acasă actele. De asemenea, denunțătorul a dat aceeași declarație cu ocazia ascultării sale de către instanță.
Potrivit art. 257 Cod penal, traficul de influență constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Din cuprinsul definiției date de legiuitor în textul de incriminare rezultă, așadar, că traficul de influență nu este altceva decât o vânzare sau o speculare a influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să creadă că o are asupra unui funcționar. Deci, în cazul traficului de influență făptuitorul nu face altceva decât să uzeze de influența sa reală sau pretinsă asupra unui funcționar, influență pe care o vinde unei persoane în perspectiva unei intervenții în favoarea acesteia la acel funcționar, pentru a-1 determina să facă sau să nu facă un anumit act de serviciu, în interesul său.
Faptele descrise mai sus au fost probate prin: denunțul formulat de C. C. S. (f.3-5), procesul verbal de identificare (f. 9), fișa de cazier judiciar a denunțătorului C.
C. S. (f. 10-11), sentința penală nr. 513 din 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar penal nr. 24._ în copie certificată pentru conformitate (f. 12- 15), declarațiile denunțătorului C. C. S. (f. 17-19,33), declarația martorei C. V. și actele puse la dispoziție de aceasta (f.43-58), declarația inculpatului F. V. (f. 69), procesul verbal de verificare și actele anexate (f. 71-77), declarația martorului C. C.
S. (f. 84-87), procesul verbal întocmit pe fondul procedurii de confruntare a martorului
C. C. S. cu inculpatul F. V. (f. 88-89), declarația martorului C. I. C. (f. 90), procesele verbale de transcriere a discuției în mediu ambiental dintre denunțător și martorul Câmpan I. C., precum și prin probele administrate în faza de judecată.
Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. a C.pr.pen. pentru că fapta de traficare a influenței nu ar exista.
În motivarea acestei cereri, în concluziile scrise, a arătat în primul rând că declarațiile martorului C. C. S. nu pot servi la aflarea adevărului deoarece acestea reflectă dorința martorului de a obține suma de 10.000 lei, cu care s-a și constituit parte civilă în cauză, iar pe de altă parte declarațiile acestuia sunt contradictorii sub aspectul lunii în care s-a luat creditul de la bancă pentru a se achita suma stabilită drept preț al
"rezolvării problemei";, fiind contrazise și de declarațiile mamei.
Considerăm că este firesc ca denunțătorul să încerce măcar să recupereze suma de bani pe care a predat-o inculpatului pentru care mama sa plătește lunar ratele. Faptul că a făcut-o impropriu din punct de vedere al procedurii penale în astfel de situații (el neavând calitatea de parte vătămată), prin constituire de parte civilă, și nu așteptând pur și simplu finalul procesului pentru a vedea cum se termină acesta și dacă își recuperează banii, nu are nicio relevanță.
De asemenea, nu are relevanță nici data exactă când a fost contractat creditul de la Alpha Bank, în februarie sau aprilie 2010. Declarațiile denunțătorului nu sunt contradictorii ci el nu a spus adevărul inculpatului atunci când acesta i-a pretins toată suma spunând, în luna aprilie 2010, atunci când s-a cerut ultima tranșă, că va trebui să contracteze un credit deși acesta era contractat deja. Denunțătorul a spus instanței că a făcut acest lucru pentru a trage de timp ca să vadă și o finalitate a demersurilor întreprinse de inculpat, procedând cum procedează orice om precaut când se pune problema plății în avans a unui serviciu. Astfel, atât denunțătorul cât și mama sa afirmă că suma de 10.000 lei s-a achitat în 3 tranșe și că acestea au fost de 1000 lei, 4000 lei și 5000 lei. În privința sumei de 1000 lei denunțătorul spune doar că o avea la el la momentul primei discuții cu inculpatul pentru că se aștepta ca serviciul pe care acesta i-l face să coste. Mama sa spune că a solicitat acești bani împrumut de la o vecină și că i-a restituit din împrumutul bancar pe care l-a contractat în februarie 2010. Suma de 4000 lei a fost achitată în februarie 2010. Mama denunțătorului a specificat că a luat suma de bani împrumut de la o vecină și că i-a restituit acesteia din creditul contractat. Precizăm că banii din credit au fost primiți de martora C. V. în data de_, deci indiferent că a cerut suma de 4000 lei de la vecină și apoi i-a restituit acesteia din credit sau a luat banii direct din credit și i-a dat fiului ei, ea avea banii la dispoziție și ceea ce contează este dacă i-a dat sau nu. Dacă la acel moment creditul nu ar fi fost contractat puteau să existe dubii cu privire la existența unei surse de bani și implicit asupra faptului dacă denunțătorul a dat banii inculpatului. În condițiile în care mama denunțătorului avea suma de bani discuțiile nu își mai au sensul.
În privința sumei de 5000 lei am arătat deja că motivul pentru care denunțătorul nu a predat-o odată cu suma de 4000 lei a fost acela de a se asigura că ceva din ce a promis inculpatul se va înfăptui până când va pleca el în misiune în Afganistan în luna iunie și a dorit să tragă de timp pentru a vedea rezultatele.
Considerăm că este relevant faptul că mama denunțătorului a contractat un credit de 10.000 lei adică exact suma pe care denunțătorul trebuia să o achite inculpatului și nu o altă sumă, iar destinația ei a fost clară.
Apoi, se invocă faptul că motivul pentru care denunțătorul susține că a dat bani inculpatului, în opinia inculpatului acela de a plăti firma de asigurări despăgubirile solicitate de persoana accidentată, este neverosimil pentru că denunțătorul trebuia să știe, fiind absolvent de liceu, șofer și militar, că firmele de asigurări cu acest lucru de ocupă,
aspect ce din nou ar demonstra faptul că denunțătorul nu ar fi avut motiv să dea bani inculpatului. Evident că motivul respectiv pare neverosimil, pentru că nu acest lucru îl interesa pe denunțător în primul rând. Ceea ce înțelegea el prin rezolvarea situației era ca cei din conducerea unității militare al cărei angajat era să nu afle că are dosar penal pentru că este general știut că personalului din structurile militare cazierul judiciar trebuie să-i fie curat, nefiind permise nici măcar infracțiunile din culpă. Ori, conducerea respectivă nu ar fi aflat de dosar dacă denunțătorul nu era condamnat. Cum anume urma inculpatul să
rezolve problema, pe denunțător nu îl interesa. De altfel, atunci când martorul Câmpan i-a povestit denunțătorului că a dat bani la rândul său inculpatului pentru ca acesta să rezolve să nu fie condamnat pentru o infracțiune de conducere sub influența alcoolului, denunțătorul nu a cerut detalii asupra modului concret în care inculpatul l-a scăpat de condamnare pe martorul Câmpan ci l-a interesat doar rezultatul. În plus, asigurările pe care inculpatul le-a dat atât denunțătorului cât și mamei sale, atât înainte cât și după condamnarea în primă instanță, au fost de genul să stea liniștit că totul se rezolvă și, ori că cei de la unitatea militară nu vor afla de condamnare, ori că se rezolvă în sensul că până la final tot va rămâne cu cazierul curat, deci va scăpa de condamnare. Prin urmare, totul se învârte în jurul unității militare la care era angajat denunțătorul. Miza pentru acesta era să nu-și piardă locul de muncă și acest lucru se putea întâmpla doar dacă nu era condamnat.
Considerăm că denunțătorul nici măcar nu ar fi apelat la ajutorul inculpatului dacă nu era angajat al unei unități militare, știut fiind că dacă în urma accidentului nu se produce decesul ci doar vătămarea unei singure persoane, iar șoferul nu este sub influența alcoolului, cum a fost cazul concret al denunțătorului, condamnarea primită era cu suspendarea executării pedepsei. Spunem că este general cunoscut acest lucru deoarece atât în presă cât și în televiziune sau în zvonul public astfel de lucruri se discută frecvent.
Mai departe, se susține că învinuirea din rechizitoriu face referire, la modul general, la "funcționari"; din cadrul Tribunalului Cluj, ori strict funcționarii din cadrul respectivei instanțe (de ex. contabilii sau grefierii) nu aveau cum să influențeze soarta unui dosar, acesta fiind judecat de anumiți judecători. Prin urmare, în opinia apărătorului inculpatului, referirea la funcționari nu este suficientă pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență cu atât mai mult cu cât nu pe rolul Tribunalului Cluj se afla dosarul denunțătorului.
Considerăm că nici această apărare nu poate fi luată în considerare cât timp definiția dată funcționarului public sau funcționarului de art. 147 C.pen include și magistrații chiar dacă strict vorbind aceștia sunt independenți, împreună constituie o putere în stat și nu le este aplicabil statutul funcționarilor publici ci statutul magistraților.
Mai mult, faptul că dosarul se afla la momentul finelui anului 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca și nu al Tribunalului Cluj iar nu are relevanță cât timp se știe că există un sistem ierarhizat al instanțelor, Tribunalul Cluj este instanță superioară față de Judecătoria Cluj-Napoca, iar dosarul, în apel, trebuia soluționat de către Tribunalul Cluj. De altfel, dosarul denunțătorului a fost soluționat în apel de către Tribunalul Cluj, instanță care putea să desființeze sentința de condamnare a inculpatului de către Judecătoria Cluj- Napoca și putea deci dispune achitarea atât de mult dorită de denunțător.
Dacă inculpatul nu a primit bani de la denunțător pentru a rezolva problema acestuia ne punem întrebarea ce fel de sens ar fi avut ca denunțătorul să aducă acuzații mincinoase unei persoane care nu i-a făcut vreun rău sau deserviciu vreodată, din contră, dacă ar fi să dăm crezare declarației inculpatului, unei persoane care l-a susținut psihic și l-a încurajat în permanență că va reuși să găsească un alt loc de muncă? Faptul că inculpatul nu este total străin de astfel de infracțiuni este indicat și de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Cluj mai există un dosar în care inculpatul este trimis în judecată pentru trafic de influență, precum și de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din
dosarul nr. 183/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în condițiile în care modul de operare este identic cu cel din speța dedusă judecății.
Considerăm că starea de fapt reținută în rechizitoriu este confirmată de probele administrate în cauză și că aceasta nu conține vreun dubiu care să fie interpretat în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește înregistrarea efectuată de denunțător a unei discuții în mediu ambiental avute cu martorul Câmpan precizăm că potrivit art. 916alin. 2 C.pr.pen. înregistrările prevăzute în secțiunea interceptările și înregistrările audio sau video din Titlul III al Părții generale a Codului de procedură penală, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Constatăm că respectiva înregistrare se referă la propria
convorbire a denunțătorului cu martorul Câmpan I. C. și că textul reprodus nu consideră ilegale astfel de mijloace de probă, fără să restrângă valabilitatea lor la afirmațiile denunțătorului. Facem precizarea că art. 916C.pr.pen. a suferit modificări prin Legea nr. 202/2010, anterior doar interceptările și înregistrările efectuate de părțile în proces fiind valabile și că jurisprudența depusă la dosar se referă la art. 916C.pr.pen. nemodificat.
S-a invocat și faptul că înregistrările nu sunt valabile, fiind probe obținute ilicit deoarece martorul Câmpan I. C. nu a știut că discuția sa cu denunțătorul este înregistrată. Considerăm pe de o parte că textul art. 916C.pr.pen. este suficient de clar și că dacă acesta nu distinge nici cel care interpretează nu trebuie să distingă conform principiului unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem. Cu alte cuvinte, dacă textul art. 916nu prevede că înregistrările efectuate de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții doar în ceea ce privește propriile afirmații, nu și ale terților, atunci nici interpretul nu trebuie să interpreteze în sensul lărgit. Abia dacă terțul - martorul Câmpan I. C. - ar
fi știut că este înregistrat atunci s-ar fi pus problema unei fraude și a unei discuții pro causa.
Procesul verbal de la filele 25-31 din dosarul de urmărire penală este mijloc de probă în sensul art. 90 C.pr.pen. și nu în sensul art. 913C.pr.pen. deoarece înregistrarea nu este efectuată pe baza autorizației emise de judecător (doar înregistrările efectuate în conformitate cu art. 911C.pr.pen. trebuie redate de procuror sau lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de procuror și certificate de procurorul care supraveghează urmărirea penală). Conform art. 90 C.pr.pen. procesele verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă, prin urmare și procesul verbal menționat.
În drept, fapta inculpatului F. V. care, în cursul lunii decembrie 2009 a pretins și ulterior a primit în mai multe rânduri de la denunțătorul C. C. S. suma totală de 10.000 lei prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, indicate prin titulatura " funcționari din cadrul Tribunalului Cluj", îl poate ajuta în " rezolvarea" dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală, aceasta fiind recompensa financiară destinată persoanei responsabile de soluționarea favorabilă a problemei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al. 1 Cod penal.
Având în vedere cele de mai sus considerăm că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu și că se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia, în temeiul art. 72 C.pen, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea
specială - de la 2 la 10 ani închisoare, lipsa de antecedente penale, vârsta inculpatului, faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, împrejurarea că este cunoscut în mun. Dej ca o persoană care rezolvă astfel de "probleme";, precum și gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni în cadrul căreia se pune la îndoială incoruptibilitatea magistraților, inculpatul lăsând impresia nu numai denunțătorului dar și martorului Câmpan I. C. că soluțiile proceselor pot fi influențate prin achitarea unor sume, la urma urmelor chiar modice.
Prin urmare, se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare va fi suspendată condiționat deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate. În conformitate cu art. 82 C.pen se va fixa termen de încercare de 4 ani și 6 luni care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. Considerăm că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cum a solicitat reprezentanta Ministerului Public deoarece inculpatul are 55 de ani și are un loc de muncă, obținând venituri și din surse legale, iar cuantumul pedepsei nu este ridicat, inculpatul nesuferind condamnări anterioare pentru fapte concurente.
În baza art. 71 din Codul penal instanța va priva pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 71 alin. final C.pen., se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 3/1973 se va dispune restituirea de către inculpat către denunțătorul C. C. S. a sumei de 10.000 lei deoarece fapta a fost denunțată de către acesta organelor de urmărire penală înainte ca acestea să afle despre ea. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii deoarece potrivit deciziei nr. 59/2007 a Î., pronunțată în recurs în interesul legii, acestea sunt aplicabile doar infracțiunilor prevăzute în legea specială.
Însă, decizia de îndrumare la care am făcut referire (care are aceeași valoare ca și recursul în interesul legii, în fapt anterior recursurile în interesul legii numindu-se decizii de îndrumare), are dispoziții similare cu art. 61din Legea nr. 78/2000 și chiar dacă datează din anul 1973 este de actualitate și în acest moment.
În baza art. 359 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art. 257 C.pen condamnă pe inculpatul F. V., fiul lui V. și Floare, născut la data de_ în Supuru de Jos, jud. Satu Mare, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna M. G., sat M. G., nr. 564, jud. Cluj, posesor al CI seria KX nr. 6., CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal privează pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 81 C.pen dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 4 ani și 6 luni conform art. 82 C.pen., acesta începând să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 71 alin. final C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 3/1973 dispune restituirea de către inculpat către denunțătorul C. C. S., domiciliat în mun. Dej, domiciliat în mun. Dej, A. G. nr. 1, bl. D14, sc. A, etaj 3, ap. 11, jud. Cluj, CNP 1. a sumei de 10.000 lei.
În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red.S.T./C.B./3 ex.
| ← Decizia penală nr. 220/2013. Traficul de influență | Sentința penală nr. 673/2013. Traficul de influență → |
|---|
