Sentința penală nr. 245/2013. Infractiuni la legea cecului

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR.245/A/2013

Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 Instanța constituită din:

Complet de divergență compus din: PREȘEDINTE: V. C., JUDECĂTORI: M. B.

: I. C. M.

GREFIER: G. I. -B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

-Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin A. Mărincean - procuror

S-au luat spre examinare apelurile declarate de DIRECȚIA NAȚI. ALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL C. și de către inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 462 din data de 26 noiembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind pe inculpatul I. M. trimis în judecată prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C. dat în dosar nr. 9/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii prev. de art.84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul I. M. asistat de apărători aleși avocat Anderko E. - M. și Anderko Thomas, din cadrul Baroului Mureș, cu delegații la dosar lipsă fiind partea vătămată S.C. M.

C. T. S.A. și partea civilă S.C. B. T. S.R.L. T., prin reprezentant legal,

C. C. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea, constată că prezenta cauză a fost luată în complet de divergență și se reia din stadiul de dezbateri.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentanta M. ui P. susține apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a dispus achitarea inculpatului I. M. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

Hotărârea fondului este criticabilă sub aspectul netemeiniciei sale, ea fiind rezultatul unei aprecieri eronate a mijloacelor de probă administrate în cauză, fapt care a condus la adoptarea soluției de achitare a inculpatului.

Prima instanță a reținut că inculpatul a acționat fără vinovăție în derularea contractului încheiat de S.C. I. T. S.R.L. și S.C. M. S.A. C. T., iar prejudiciul pe care partea vătămată, constituită parte civilă l-a suferit se datorează unor circumstanțe obiective străine de activitatea derulată de către inculpat, care nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Activitatea de inducere în eroare derulată de către inculpat constă tocmai în prezentarea ca reală a unei împrejurări inexistente în realitatea obiectivă, respectiv a imposibilității achitării integrale a debitului datorat societății debitoare S.C. M. S.A. C. T. . Împrejurarea aceasta a fost prezentată în mod mincinos și a condus la imposibilitatea obiectivă a societății de a-și îndestula creanța în favoarea sa, cauzându-i-se în aceasta manieră o pagubă reală. De altfel, fără a exista convingerea că societatea inculpatului este solvabilă și că va achita produsele ridicate în mod succesiv, cu certitudine S.C. M. S.A.

C. T., nu ar fi continuat livrarea de mărfuri către S.C. I. T. S.R.L, firma inculpatului.

Intenția inculpatului de a înșela partea vătămată s-a manifestat pe tot parcursul relației comerciale cu aceasta, iar emiterea de file CEC a indus în eroare partea vătămată care a fost obligată astfel să continue livrarea de mărfuri.

Ca argumente în susținerea existenței intenției infracționale și încercarea de fraudare a S.C. M. S.A. C. T. stau declarațiile martorilor C. N. și C.

N., date în faza urmăririi penale și menținute în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că ceea ce inculpatul numea depozitul firmei în localitate V. era de fapt un teren viran și neîngrădit. La dosarul cauzei s-au depus niște autorizații de edificare pe acel teren a unor depozite, însă în cuprinsul acestei documentații nu a văzut să existe vreun act care să constate existența respectivului imobil.

Solicită instanței să rețină că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatului îi lipsea o structură de personal care să se ocupe de gestionarea mărfurilor, iar activitatea de comerț a inculpatului, care se limita doar la transportul de mărfuri direct de la producătorul S.C. M. S.A. C. T. către proprii săi clienți, nu se circumscriu unor activități menite să asigure obținerea de lichidități de fonduri, de mijloace de plată a mărfurilor ridicate și prin urmare de onorare a obligațiilor pe care inculpatul și le-a asumat semnând acel contract despre care este vorba în cauză.

Totodată solicită instanței să aibă în vedere că s-a constatat de către Garda Financiară - Comisariatul Regional C. că societatea inculpatului nu a întocmit facturi fiscale pentru livrarea cantității de 5.354.544 de kg materiale de construcții din cea totală de 5.422.725 kg, cumpărară de la S.C. M. S.A. C.

T. . De asemenea, s-a mai constatat în cazul mărfurilor vândute pe bază de factură că, comercializarea s-a făcut în principal către societăți din B. M., S.

, Galați, sub prețul de achiziție sau prin acordarea unor discount-uri.

Pe de altă partea expertiza contabilă efectuată în urmărirea penală a evidențiat faptul că incapacitatea de plată a societății inculpatului era evidentă încă din august 2006, situația înrăutățindu-se în perioada următoare. Se evidențiază că din luna august 2006, S.C. I. T. S.R.L avea greutăți în achitarea datoriilor, iar prin emiterea filelor CEC s-a reușit o prelungire a perioadei de intrare în capacitate de plată, măsură ce a cauzat prejudicii furnizorului S.C. M. S.A. C. T. .

În aceste condiții rezultă că, valoarea reală a prejudiciului cauzat, constând în mărfuri ridicate neachitate este de 10.378.907,29 lei, iar cele 30 de file CEC ce au fost emise fără acoperire reprezentau suma de 10.336.197,95 lei.

Apreciază că, emiterea acestor mijloace de plată constituie prin ea însăși un mijloc fraudulos care este menit să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Arată că, mai mulți martori au confirmat faptul că au acceptat să cumpere produse de la inculpat fiind atrași de prețurile practicate de acesta, situate sub cele de piață sau chiar mai mici decât cele practicate de însăși producătorul S.C.

M. S.A. C. T. . Din declarațiile martorilor rezultă că nu există un flux de

încasare a mărfurilor de la proprii clienți ai S.C. I. T. S.R.L. în baza unor contracte scrise, cu termene clare de scadență, în concordanță cu scadențele pe care însăși firma inculpatului le avea către partea vătămată pentru a se putea asigura acoperirea conturilor bancare până la scadența stabilită de către producătorul mărfurilor.

Inculpatul practica avansuri în numerar sau lua împrumuturi de la persoane fizice sau societăți comerciale cu promisiunea de stingere a obligației și considerarea bunului ca fiind avans marfă. Toate aceste manevre ale inculpatului și darea în compensare de mărfuri pentru stingerea obligațiilor de altă natură cum ar fi plata transportului, combustibilului, pieselor auto, nu erau apte să asigure lichidități pentru plățile datorate părții civile.

În perioada august-octombrie 2006 au fost retrase sume de bani, de regulă câte 10.000 lei, la fiecare operațiune bancara din contul S.C. I. T. S.R.L. deschis la BT cu titlu de restituire către mai multe societăți comerciale, pe baza unor contracte de împrumut fictive, chiar la inițiativa și insistențele inculpatului. Administratorii acelor societăți, fiind audiați au recunoscut caracterul fictiv al acestor împrumuturi.

Raportat la cele expuse rezultă că inculpatul a acționat în mod premeditat, cu intenția directă de a înșela S.C. M. S.A. C. T., societate de la care a achiziționat mărfuri. În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii primei instanțe cu privire la achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege pentru comiterea acestei infracțiuni.

Apărătorul ales al inculpatului avocat Anderko E. - M. solicită luarea unei declarații inculpatului I. M. .

Curtea, respinge cererea deoarece atunci când se alcătuiește completul de divergență cauza se reia din faza de dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului avocat Anderko E. - M. solicită admiterea apelului formulat de inculpat și exonerarea acestuia de răspunderea civilă, respectiv plata sumei constând din prejudiciul material cauzat părții civile

S.C. M. S.A. C. T. .

Apreciază că prejudiciul nu a fost cauzat de către inculpat părții civile S.C.

M. S.A. C. T. . În susținerea acestor afirmații arată că între partea civilă

S.C. M. S.A. C. T. și firma inculpatului s-a încheiat un contract comercial la data de 29 mai 2006, iar în baza acestui contract s-au stabilit niște clauze cu privire la modalitatea de plată a mărfurilor.

În baza acestui contract, până în data de 16 septembrie 2006 s-a predat marfă în valoare de 14.020.000,8 lei, iar la livrarea acestor mărfuri nu a existat nicio problemă, mărfurile au fost livrate și achitate.

În privința contractului încheiat între partea civilă și inculpat, arată că acesta nu a fost un contract tip de vânzare-cumpărare, întrucât în baza contractului proprietatea mărfii nu trecerea de la vânzător direct la societatea

S.C. I. T. S.R.L, deoarece S.C. M. S.A. C. T. își păstra dreptul de proprietate asupra mărfurilor, până la plata exclusivă a mărfurilor de către clienții S.C. I. T. S.R.L. Raportat la acest aspect, apreciază că I. T. a avut rolul unui simplu consignant.

Arata că S.C. M. S.A. C. T. avea posibilitatea să își recupereze banii, inclusiv prin punerea în executare a unui număr de opt sentințe (care au fost depuse la dosar), iar dacă acestea erau executate își putea recupera toți banii. În opinia sa, partea civilă a arătat o totală indolență și nepăsare în recuperarea acestor bani.

Raportat la cele expuse solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii civile și ridicarea sechestrului.

În privința apelului declarat de parchet solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond în ceea ce privește latura penală a cauzei ca fiind legală și temeinică.

În speță, raportat la soluția de achitare a inculpatului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, arată că, nu există intenție directă și lipsește latura obiectivă a acestei infracțiunii.

Partea vătămată cunoștea situația existentă la S.C. I. T. S.R.L. În privința depozitului care conform celor susținute de către reprezentanta Parchetului nu ar exista, arată că a depus la dosarul cauzei un certificat de urbanism care confirmă existența acestuia. Arată că cei de la S.C. M. S.A. C.

T. au fost cei care au inițiat încheierea contractului.

Apărătorul ales al inculpatului avocat Anderko Thomas în privința sentinței penale apelate, arată că apreciază latura penală a acesteia ca fiind temeinică și legală, prima instanță a achitat în mod corect inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Arată că firma S.C. I. T. S.R.L, a avut relații comerciale cu partea vătămată înainte ca aceasta să devină S.C. M. S.A. C. T. . Cei de la S.C. M.

S.A. C. T. știau situația firmei inculpatului, întrucât firma acestuia lucra indirect cu firma partea vătămată prin firma Sanvel cu care efectua transportul. Societatea S.C. M. S.A. C. T. a fost cea care a mers la inculpat și i-a propus să facă afaceri împreună, direct fără intermediari la un preț mai bun.

Arată că prima instanță a reținut în mod corect ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, respectiv lipsa manoperelor dolosive de a înșela și intenția firmei S.C. I. T. S.R.L sau a reprezentantului inculpatului de ai înșela cu prilejul încheierii contractului și pe parcursul derulării acestui contract.

Din probatoriul administrat a rezultat clar că inculpatul nu a avut intenția de a înșela, prin urmare soluția de achitare a inculpatului este pe deplin dovedită prin faptul că inculpatul nu se face vinovat de această infracțiune.

În ceea ce privește latura civilă consideră că inculpatul nu trebuie să fie obligat la plata acestor despăgubiri întrucât conform contractului firma S.C. M.

S.A își păstra dreptul de proprietate asupra mărfii până în momentul plății, iar din acest motiv au solicitat ca inculpatul să fie exonerat de plata despăgubirilor civile.

Reprezentanta M. ui P. arată că prima instanță a reținut în mod corect faptul că există răspunderea inculpatului în ceea ce privește administrarea necorespunzătoare a afacerilor firmei sale, precum și că acestuia îi incumbă o răspundere din faptul că a ‚angajat firma pe ‚care o administra în aceste relații comerciale. Obligarea inculpatului la plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile și la penalitățile care s-au apreciat ca rezultând din respectivul contract prezintă o soluție temeinică și legală. Raportat la cele expuse solicită respingerea apelului formulat de către inculpat.

Apărătorul ales al inculpatului avocat Anderko Thomas arată că anterior demarării procedurii de insolvență firma parte vătămată avea posibilitatea să ceară antrenarea răspunderii administratorului, respectiv a inculpatului I. Micea nedorind acest lucru.

Inculpatul I. M. având ultimul cuvânt solicită menținerea soluției primei instanțe privind achitarea sa și admiterea apelului formulat în sensul exonerării de la plata prejudiciului cauzat părți vătămată. În acest sens, arată că niciun moment nu a avut intenția de a înșela sau de a induce în eroare partea vătămată, deoarece la solicitarea acestora s-a și încheiat contractul respectiv între S.C. M.

S.A și S.C. I. T. S.R.L. Arată că anterior încheieri contractului cei de la S.C.

1. S.A au verificat întreaga activitate a S.C. I. T. S.R.L și cunoșteau situația acesteia, respectiv evidența contabilă, mijloacele de transport, depozitele pe care societatea le avea. Precizează că achiesează întrutotul la concluziile apărătorului său ales.

   C U R T E A

   Prin sentința penală nr. 462/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , s-au dispus următoarele:

   1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod Procedură Penală a fost achitat inculpatul I. M., fiul lui S. și M., născut la data de_ în

      C. T., jud. C., administrator la S.C. "I. T. "; S.R.L. V., jud. C., dom. în com. V., nr. 1167, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., posesor al C.I. seria KX nr. 1., eliberată de Poliția C. T., jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

      În temeiul art. 14 al. 3 lit. a rap. la art. 346 al. 2 Cod Procedură Penală s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C. "M. "; S.A., cu sediul în C. T., str. Laminoriștilor nr. 145, jud. C., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 18.010.541,63 lei, din care 10.369.907,29 lei reprezentând preț datorat și 7.640.634,34 lei reprezentând penalități contractuale.

      În baza art. 357 al. 2 lit. c Cod Procedură Penală a fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța din_ de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. în dosarul de urmărire penală nr. 143/D/P/2006, și pusă în aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din_, întocmit de IGPR - DGCCO - Brigada C. -N.

      , Compartimentul de Combatere a Marii Criminalități Economico-Financiare, măsură instituită prin încheierea nr. 21033/_, prin Oficiul de cadastru și P. itate Imobiliară C. - Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară T., asupra

      imobilelor grădină în intravilan în suprafață de 200 sțj. cu nr. topo 47 și casă în intravilan în suprafață de 55 stj. cu nr. topo 49, înscrise în cartea funciară nr. 2964, V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M. și arător în suprafață de 1.100 mp cu nr. topo_ /2,_ /2, 4868/2, înscris în cartea funciară nr. 3677 V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M.

      .

   2. În temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art.10 al.1 lit.g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I. M., fiul lui S. și M.

, născut la data de_ în C. T., jud. C., administrator la S.C. "lovitec T. "; S.R.L. V., jud. C., dom. în com. V., nr. 1167, jud. C., fără antecedente penale CNP 1., posesor al CI. seria KX nr. 1., eliberată de Poliția C. T.

, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient ori de a dispune altfel de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, în formă continuată prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din L. 59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 346 al. 1 Cod Procedură Penală s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. "B. T. "; S.R.L,, cu sediul în D.N. 60 sat. L., com. L., cod 3351, jud. C., prin reprezentant C. C., cu dom. în C. T., str. Republicii, nr. 91, jud. C. .

În temeiul art. 192 al. 1 pct. 1 lit. c Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 30.000 lei, iar în baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial C., emis la data de_ în dosarul de urmărire penală nr. 9/P/2008 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de_ sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată

inculpatul I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped, de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen.; pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient ori de a dispune altfel de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, în formă continuată prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (32 de acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Prin actul de inculpare se reține, în esență, că inculpatul I. M., în calitate de asociat unic și administrator al SC "I. T. "; S. V., în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, i-a indus în eroare, în mod repetat, pe reprezentanții părții civile S.C. "M. C. T. " SA, asupra bonității firmei sale, cu ocazia derulării contractului de vânzare-cumpărare privind furnizarea de produse laminate, determinându-i în perioada_ -_ să-i livrele materiale de construcții, și anume oțel beton, profile de oțel, sârmă de diferite tipuri si dimensiuni, fabricate în cadrul firmei parte civilă, în valoare de 10.378.907,29 RON, prin folosirea mijlocului fraudulos al emiterii a 30 de cecuri, postdatate la 30 de zile, fără a asigura disponibilul necesar decontării acestora, cecuri ce au fost ulterior refuzate la plată, în intervalul_ -_, faptă prin care s-a pricinuit o pagubă de 10.378.907,29 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.

Se mai reține, de asemenea că inculpatul I. M., împuternicit să elibereze file cec în numele SC "I. T. " S. V., firmă la care este asociat unic și administrator, în baza aceiași revoluții infracționale, în intervalul mai - octombrie 2006, a emis 32 file cec, asupra trasului B.C.R. - Sucursala C. T. (22 file) și Bank Leumi România- Sucursala T. (10 file), în beneficiul S.C "M.

C. T. ";, SC B. T. S.R.L. T. și al S.C Sevase T. S.R.L. T., fără a asigura provizionul necesar decontării acestora cu consecința respingerii acestora de la plată.

Inculpatul, audiat în fața organelor de urmărire penală (vol. I din dosarul de urmărire penală, filele 163-176, 209) și în faza de judecată (vol. I din dosarul instanței, filele 116-117), nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că nu a avut nicicând intenția de a o înșela pe partea vătămată, dar că firma al cărei asociat și administrator este, a avut un blocaj financiar, sperând că dacă va obține un răgaz, va putea redresa situația financiară a societății pe care o conducea.

Potrivit datelor furnizate de oficiul Registrului Comerțului, S.C. "I. T. ";

S.R.L. este o firmă înființată la data de_ (vol. II din dos. de u.p. - f. 249-

250) și are ca unic asociat și administrator pe inculpatul I. M. .

Firma are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri, iar ca obiecte secundare, firma activează în domeniul creșterii porcinelor, a păsărilor, întreținerea și repararea autovehiculelor, comerț cu ridicata al animalelor vii, comerț cu ridicat al produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor comestibile, comerț cu ridicata al materialului lemnos și de construcții, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare, comerț cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete, comerț cu amănuntul, în magazine specializate, al produselor n. c. a.

Așa cum declară inculpatul, relațiile comerciale dintre firma sa și firma parte vătămată, S.C. "M. "; S.A. au debutat prin anul 1998, vreme la care partea vătămată avea denumirea de "Industria Sârmei C. T. ";, când inculpatul executa activități de transport în beneficiul acestei firme, primind în contrapartidă, materiale de construcții. Ulterior, după înființarea S.C. "I. T. "; S.R.L., care a avut loc în cursul anului 2002, așa cum am arătat puțin mai sus, și până prin iulie 2005, firma inculpatului a achiziționat produse metalurgice, de specificul celor produse de firma parte vătămată, de la S.C. "Sanvel"; S.R.L., care la rândul său, era clientul firmei parte vătămată. Începând cu iulie 2005, S.C. "I.

T. " S.R.L. a început să achiziționeze fier beton și de la partea vătămată, în paralele mai achiziționa însă și de la S.C "Sanvel"; S.R.L., deoarece nu dorea să renunțe la o relație comercială veche și fructuoasă.

La data de_ între cele două firme, S.C. "I. T. " S.R.L. și S.C. "M. "; S.A., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 198/_, care stabilea cadrul general al colaborării dintre cele două societăți, constând în livrarea de către partea vătămată a diferitelor cantități de produse metalurgice, respectiv oțel beton, profile de oțel, sârmă de diferite tipuri și dimensiuni, fabricate de către partea vătămată.

Condițiile concrete ale vânzării - cumpărării erau stabilite prin acte adiționale la contractul cadru, intitulate de către părțile contractante adendum- uri, în care se specifica cantitatea și tipul de marfă, prețul pentru fiecare tip de marfă și modalitatea de plată. Potrivit adendum-ului nr. 1/_, în legătură cu plata prețului aferent mărfii ridicate, s-a stabilit ca partea cumpărătoare să achite un avans prin ordin de plată la livrarea mărfii, iar diferența de preț urmând să se achite prin cec, scadent la 15 zile. Începând cu luna următoare, respectiv iunie 2006, s-a instituit regula plății în principal prin file CEC cu un termen de scadență la 30 de zile de la livrarea produselor, conform adendum- urilor nr. 2-14. Ca modalitate alternativă de plată era prevăzută și cea prin ordine de plată, vizate de bancă.

Din declarațiile inculpatului se poate reține că acesta conducea întreaga activitate de achiziții de marfă, în raport de mecanismele complexe ale pieței de materiale de construcții, guvernată, ca orice altă activitate4 comercială de legea cererii și ofertei. De asemenea, inculpatul I. M. era împuternicit să emită file cec în numele S.C. "I. T. "; S.R.L. asupra conturilor deschise de această societate la Banca Comercială Română și la Bank Leumi.

Raportat la cele mai sus înserate, adendum-urile la contractul de vânzare cumpărare se întocmeau în baza comenzilor formulate de către inculpatul I. M.

, în numele S.C. "I. T. "; S.R.L., semnate spre aprobare de către conducerea

S.C. "M. C. T. " S.A.

Pentru livrarea efectivă a mărfurilor se completau delegații, fie de către inculpat, fie din dispoziția acestuia, de către martorul H. I., care era practic

"delegatul permanent"; al firmei S.C. "I. T. " S.R.L. la Combinatul "M. "; din

C. T. .

Pentru plata întregii cantități de marfă livrată pe parcursul unei zile, se elibera de către inculpat câte o filă cec, predată prin intermediul delegatului H.

I. (vol. II din dos. de u.p, filele 315-316, vol. III din dos. de u.p., f. 23-25 și respectiv vol. I din dos. inst., fila 217), ori a șoferilor trimiși pentru preluarea mărfii. Filele CEC erau semnate și completate doar parțial de către inculpat, restul mențiunilor privind data, suma și datele beneficiarului fiind scrise de către reprezentanții părții vătămate, de la biroul facturare, în raport cu documentele de

livrare a mărfurilor și facturile fiscale emise, în ceea ce privește termenul scadenței și prețul mărfurilor livrate, așa cum arată martorii F. A. -D. (vol. II din dosarul de u.p., f. 299-303, 317-319 și respectiv vol. I din dos. inst., fila 138), S. O. N. (vol. II din dos. de u.p., f. 304-306, 320-321, și respectiv vol. I din d.i., f. 135), R. A. M. (vol. II din dos. de u.p., f. 309-311, 324-326, și respectiv vol. II, fila 134), C. N. (vol. II din dos. de u.p., f. 296- 298 și respectiv vol. I din dos. d.i., f. 136), A. I. A. (vol. II din dos. de u.p., f. 290-291 și respectiv vol. I din d.i., fila 181), C. N. (vol. Ii din dos. de u.p., f. 292-294 și respectiv vol. I din d.i., fila 137), C. M. (vol. II din dos. de u.p.,

f. 307-308, 334-335 și respectiv vol. I din d.i., fila 214) și I. I. (vol. II din dos. de u.p., f. 332-333 și respectiv vol. I din d.i., fila 215), toți angajați ai părții vătămate.

Relația comercială dintre societatea parte vătămată și firma inculpatului s- a desfășurat în bune condiții, cu respectarea termenului de plată, până în cursul lunii septembrie 2006, fiind achiziționate și plătite mărfuri în valoare de 14.020.088,34 RON.

În perioada_ -_, inculpatul I. M. a achiziționat mod repetat, în numele societății S.C. "I. T. "; S.R.L. V. de la partea vătămată S.C. "M.

C. T. "; S.A. o cantitate de marfă în valoare de 10.378.907,29 RON, pentru care a emis în total treizeci de file cec, din care 20 de cecuri asupra trasului

B.C.R. - Sucursala C. T. și alte 10 file asupra trasului Bank Leumi România

- Sucursala T., postdatate cu 30 de zile, figurând date ale emiterii în intervalul_ -_ .

Toate aceste file cec, privind suma totală de 10.336.197,95 RON, au fost ulterior refuzate la plată, în intervalul_ -_, pentru lipsa disponibilului în contul bancar, cu toate că inculpatul I. M. a comercializat întreaga marfă achiziționată de la partea vătămată, o mare parte fără înregistrare în evidențele contabile ale S.C. "I. T. "; S.R.L. V. .

Anterior intrării în interdicție bancară, inculpatul în datele de_, _

, prin faxuri transmise părții vătămate, cu motivația că filele cec scadente în perioada imediat următoare s-ar suprapune cu alte file cec eliberate asupra aceluiași cont bancar în favoarea altor firme, ceea ce ar crea dificultăți în acoperirea valorii acestora, a obținut amânări ale depunerii spre încasare a acelor file cec. De asemenea, și în data de_ a ajuns la sediul părții vătămate o solicitare similară, însă nu s-a mai dat curs acesteia, conducerea firmei parte vătămată, susținând că a procedat de o asemenea manieră în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat la întâlnirea solicitată de membrii colectivului de conducere ai părții vătămate.

În data de_ inculpatul I. M. a plecat din țară împreună cu familia.

Așa cum reiese din datele furnizate de Banca Națională a României (vol. II din dos. de u.p., f. 193-206), S.C. "I. T. " S.R.L. figurează în baza de date a Centralei incidentelor de plăți cu 61 incidente de plată, din care 35 de incidente de plată cu cecuri, 25 transmise de către Banca Comercială Română - Agenția C.

T. și 10 transmise de către Bank Leumi - Agenția T., în calitate de bănci

trase, și alte 26 incidente de plată cu bilete la ordin, astfel că în perioada_ -_ s-a aflat în interdicție bancară de a mai emite cecuri.

Prin actul de acuzare se reține așadar, sub aspectul primei acuzații, și anume infracțiunea de înșelăciune, că inculpatul I. M., în calitate de asociat unic și administrator la SC "I. T. "; S. V., în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, i-a indus în eroare, în mod repetat, pe reprezentanții părții civile S.C. "M. C. T. " SA, asupra bonității firmei sale, cu ocazia derulării contractului de vânzare-cumpărare privind furnizarea de produse laminate, determinându-i în perioada_ -_ să-i livrele materiale de construcții, și anume oțel beton, profile de oțel, sârmă de diferite tipuri si dimensiuni, fabricate de către S.C. "M. " S.A., în valoare de 10.378.907,29 RON, prin folosirea mijlocului fraudulos al emiterii a 30 de cecuri, postdatate la 30 de zile, fără a asigura disponibilul necesar decontării acestora, cecuri ce au fost ulterior refuzate la plată, în intervalul_ -_, pricinuindu-se părții civile o pagubă de 10.378.907,29 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.

Situația faptică descrisă în cele ce au precedat, sintetizată mai sus, nu este rodul intenției directe a inculpatului I. M. de a păgubi partea vătămată, după cum în cauză nu se regăsesc nici manoperele de inducere în eroare ale reprezentanților S.C. "M. " S.A., ca latură obiectivă a infracțiunii imputate. Așa fiind, este de reținut că prin rechizitoriu i se impută inculpatului că intenția de inducere în eroare a părții vătămate reiese și din faptul că firma acestuia avea un alt obiect de activitate decât cel de comercializare de materiale de construcții, și anume transporturi rutiere.

În legătură cu această aserțiune trebuie să menționăm că oricum inculpatului nu i se reține inducerea în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 198/_, ci pe parcursul executării clauzelor sale, ori obiectul de activitate al S.C. "I. T. " S.R.L. era același și la momentul încheierii contractului, adică asemenea informații erau cunoscute de la momentul încheierii contractului, în condițiile în care martorii F.

A. D. și C. O. (vol. I din d.i., filele 138, 139-140) au arătat că anterior încheierii contractului cu firma inculpatului i s-au cerut acestuia documentele firmei, respectiv actele constitutive, certificat de înregistrare, date contabile, unele date furnizate despre firmă de unitățile bancare cu care această societate colabora. Prin urmare, la data de_, când s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare dintre S.C. "M. " S.A. și S.C. "I. T. " S.R.L., reprezentanții primei societăți cunoșteau că S.C. "I. T. " S.R.L. are ca principal obiect de activitate transportul rutier de mărfuri.

În sensul celor mai sus exprimate și anume că obiectul de activitate principal al S.C. "I. T. " S.R.L. nu este un indiciu al intenției inculpatului de a o înșela pe partea vătămată, este necesar să se reamintească că totuși această societate avea ca obiect secundar de activitate și comerțul cu ridicata de materiale de construcție, ori produsele fabricate de partea civilă intră la această categorie, a materialelor de construcții, astfel încât comercializarea lor era perfect legală, și oricum, cu riscul de a ne repeta, acesta este un element cunoscut de către reprezentanții părții vătămate încă de la momentul încheierii contractului, și la vremea respectivă nu a deranjat această situație.

Pe de altă parte s-a mai reținut că S.C. "I. T. " S.R.L. nu avea baza materială și infrastructura necesară pentru a desfășura activități de acest gen, reținându-se că depozitul firmei, situat în localitatea V. era, de fapt, un teren viran, neîngrădit, fără pază, și fără dotările necesare încărcării/descărcării mărfurilor ori cântăririi acestora, în acest sens demnă de amintit este declarația martorului C. N. (vol. I din d.i., fila 136), care arătând că în momentul în

care au apărut dificultățile de plată ale S.C. "I. T. " S.R.L., personal s-a deplasat la depozitul acestei firme, dar că nu și-a dat seama că acela este un depozit, ci doar colegii săi i-au atras atenția în acest sens. Din această declarație se desprinde concluzia că alți colegi de a-i martorului au mai fost și cu alte ocazii la fața locului, deoarece cunoșteau că terenul viran respectiv era depozitul inculpatului, lucru care nu a fost semnalat conducerii S.C. "M. " S.A., ceea ce înseamnă că nu a deranjat pe nimeni, din cadrul conducerii S.C. "M. " S.A., nici acest aspect.

Cu ocazia deplasării martorului C. N. la locația depozitului firmei inculpatului s-a încheiat un proces verbal de constatare (vol. II fila 121), din care reiese că la fața locului a fost găsită cantitatea de 120 kg marfă cumpărată de la

S.C. "M. " S.A., și care a fost găsită sub cerul liber.

Din descrierea cuprinsă în procesul verbal amintit mai înainte nu rezultă însă situația exactă a depozitului respectiv, și anume cum se prezenta acesta, dacă erau la fața locului utilaje de încărcare și descărcare, alte materiale de construcții, provenite eventual de la alți producători.

De altfel, în faza cercetării judecătorești au fost administrate o sumedenie de probe testimoniale din care a reieșit că situația depozitului de la S.C. "I. T. " S.R.L. nu era nici pe departe cea descrisă în rechizitoriu. Așa fiind din declarațiile martorilor H. I. (vol. I din d.i., fila 217), L. D. (vol. I din d.i., fila 231), R. M. (vol. I din d.i., fila 232), D. I. (vol. I din d.i., fila 233), Neamțiu A.

G. (vol. I din d.i., fila 269), T. A. (vol. II din d.i., fila 34), P. D. D. (vol. II din d.i., fila 35), M. V. (vol. II din d.i., fila 171), B. E. (vol. II din d.i., fila 223), R. A. I. (vol. III din d.i., fila 51), Sarosi M. (vol. IV din d.i., fila 331), care sunt atât angajați ai S.C. "I. T. " S.R.L. cât și reprezentanții legali ai unor parteneri de afaceri ai acestei firme, precum și simple cunoștințe ale inculpatului, sau conducători auto, care au avut legături de serviciu cu S.C. "I.

T. " S.R.L., rezultă că la locația din V. unde se afla depozitul S.C. "I. T. "

S.R.L. se afla un teren împrejmuit, și o hală în construcție, care urma să devină depozitul firmei. Este real că materialele erau depozitate în general, în aer liber, dat fiind că hala se afla în construcție și depozitarea unor materiale în interior împiedica procesul tehnologic de construire. Locul era luminat, și la intrare era instalată o rulotă care era sediul unui paznic, care avea drept atribuții paza acelui depozit. De asemenea la fața locului existau mijloace tehnice pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor, cum ar fi motostivuitoare, macarale electrice.

Se mai arată că într-adevăr la fața locului nu exista aparate de cântărire, iar marfa achiziționată de către S.C. "I. T. " S.R.L. fie era cântărită la

furnizor, adică la S.C. "M. " S.A., și era direct transportă la beneficiarii S.C. "I.

T. " S.R.L., fie dacă era descărcată în depozitul firmei inculpatului și apoi reîncărcată și transportată la beneficiari, era cântărită la Baza de Cereale C. T.

, cu care S.C. "I. T. " S.R.L. avea încheiat un contract de prestării servicii, în domeniul cântăririi mărfurilor.

Chiar admițând, în ciuda probelor amintite mai sus, că nu ar fi existat asemenea dotări, și că depozitul era practic un teren viran, această situație nu a apărut pe parcursul executării contractului, ci era preexistentă încheierii lui, și ar fi trebuit să fie cunoscută de către firma cocontractantă, adică de către partea vătămată, prin organele sale de conducere, la momentul încheierii contractului.

Dacă la data încheierii contractului ar fi existat un depozit în adevăratul sens al cuvântului, dar ulterior, în perioada de executare a contraprestațiilor contractuale, deținătorul ar fi înstrăinat acel depozit, sau l-ar fi distrus sau adus în stare de neutilizare, atunci am mai putea discuta de schimbarea condițiilor avute în vedere de persoana vătămată la semnarea contractului, schimbare ce ar fi avut loc pe perioada executării contractului, și în cazul în care ar fi fost

cunoscută la momentul perfectării convenției, nu ar mai fi avut loc semnarea acesteia.

Este real că firmei inculpatului îi lipsea orice structură organizatorică și de personal, în ceea ce privește gestionarea mărfurilor, activitatea de comerț a firmei administrate de către inculpat limitându-se doar la transportarea mărfurilor direct de la producătorul SC "M. C. T. "; S.A. la clienții proprii ai S.C. "I. Tans"; S. . Însă această situație nu este de natură a creiona intenția inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, în situația în care, în țară majoritatea firmelor se limitează practic la această activitate, de revânzare a unor produse fabricate de mari producători, o astfel de activitate fiind în beneficiul tuturor celor implicați în asemenea raporturi comerciale.

În acest fel marele producător este mulțumit deoarece vinde cantități însemnate din bunurile fabricate unor firme ce sunt considerați distribuitori principali, acestea la rândul lor, cum este și cazul S.C. "I. T. " S.R.L., nu are cheltuieli suplimentare de personal, pentru gestionarea și depozitarea bunurilor, iar micii beneficiari cumpără cantități moderate de marfă, de care au nevoie, totuși la un preț bun, deoarece la cantitățile mici de marfă achiziționate direct de la producător se aplica un adaos comercial destul de substanțial, pe când, de la firma intermediară obține cantitatea dorită la un preț destul de mic, deoarece și această firmă la rândul său a beneficiat de avantaje la preț.

Se mai reține prin rechizitoriu că S.C. "I. T. " S.R.L. nu avea o rețea de distribuție prestabilită, astfel că achiziția de mărfuri nu se făcea în funcție de cererea de pe piață. Consecința era aceea că mărfurile se vindeau cu discount-uri ori unor clienți ocazionali sub prețul de piață. Și această argumentație este greșită, și în tot cazul nu denotă intenția inculpatului de-a înșela partea vătămată. Martorii audiați în cauză și care erau administratorii unor firme cu care S.C. "I. T. " S.R.L. avea relații comerciale, cum ar fi T. A., P. D.

D., V. E. A. (vol. I din d.i., fila 218), B. L. (vol. I din d.i., fila 270),

M. C. E. (vol. I din d.i., fila 271), S. M. (vol. II din d.i., fila 119), C. N. (vol. II din d.i., fila 168), Târziu A. (vol. II din d.i., fila 169), B. C. I. (vol. III din d.i., fila 104), R. M. (vol. III din d.i., fila 186), au declarat că inculpatul nu practica prețuri vădit mai mici decât cele ale unor firme cu activități similare, și că singurul avantaj rezultat din relațiilor comerciale pe care le-au avut cu S.C. "I.

T. " S.R.L. a fost faptul că această societate asigura și transportul mărfurilor pe care le vindea. De altfel nu se poate reține că la modul general inculpatul a vândut mărfurile achiziționate de la S.C. "M. " S.A. sub prețul de achiziție.

Inculpatul a arătat în declarația sa că este posibil ca unele mărfuri, în cantități mici, să fi fost vândute sub prețul de achiziție, dar că aceste acte sunt guvernate de legea cererii și ofertei, și au fost conjuncturi cu totul izolate, în care s-au realizat astfel de tranzacții. Mai arată inculpatul că avea posibilitatea să vândă cantități mari cu adaos comercial redus sau să vândă cantități mai mici cu adaos mai mare, dar că a preferat, în funcție și de furnizorul său, să vândă cantități mai mari cu un adaos comercial redus. De asemenea inculpatul a declarat că a acordat discount doar la 3 societăți comerciale care îi achitau prețul mărfii la ridicarea acesteia. Astfel dintr-o cantitate de circa 9000 tone a aplicat discount doar pentru 250 tone de marfă.

Inculpatul a mai arătat că nu a intenționat să inducă în eroare firma parte vătămată, ba dimpotrivă, a încercat să aibă cu organele de conducere de la S.C. "M. " S.A. o discuție legată de dificultățile financiare pe care societatea I. a început să le aibă încă din luna august 2006, dificultăți dublate și de faptul că urma o perioadă când activitatea în construcții înceta. Această stare de lucruri este confirmată de martorul F. A. D. (vol. I din d.i., fila 138).

În contextul ivirii greutăților financiare ale societății conduse de inculpat, acesta, la datele de_ și_, a solicitat amânări în depunerea spre încasare a filelor cec emise, invocând scadența simultană a mai multor instrumente de plată emise asupra aceluiași cont bancar, cereri ce au fost admise de către partea civilă S.C. "M. " S.A., în condițiile în care acceptarea amânării depunerii spre încasare a instrumentelor de plată, cecuri ori bilete la ordin, era o practică admisă de politica firmei "M. "; pentru a proteja partenerii de afaceri de eventuale blocaje financiare.

Prin rechizitoriu se reține că aceste amânări ar fi fost aprobate și ca urmare a manoperelor desfășurate de inculpat de a întări convingerea organelor de conducere a S.C. "M. " S.A. că firma sa este solvabilă, afirmând că este pe punctul de a-și extinde afacerile și de a i se aproba credite bancare.

O discuție de această manieră a avut loc, așa cum arată inculpatul, pe la jumătatea lunii octombrie 2006, aspect confirmat și de martorul C. O., director comercial adjunct la S.C. "M. " S.A., deci după aprobarea celor două amânări la introducerea în bancă a instrumentelor de plată.

În aceeași ordine de idei, inculpatul chiar a avut încercări de extindere a activității S.C. "I. T. " S.R.L. în municipiul Sibiu, așa cum reiese din contractul de închiriere depus la filele 386-388 din volumul IV din dosarul instanței, contract încheiat la data de_ . Obiectul acestui contract îl constituie un depozit și o hală de debitare (vol. IV din d.i., fila 353), în condițiile în care martorul F. A. D. a afirmat că inculpatul i-a spus că firma sa are posibilitatea de a-și extinde activitatea în alte localități și de a obține în viitor utilaje de debitare.

De asemenea inculpatul a depus în numele S.C. "I. T. " S.R.L. la SC Piraeus Bank România SA - Sucursala C. -N. o cerere din_, pentru obținerea unei linii de credit pe cesiune de creanță în favoarea S.C. I. T.

S.R.L. Pentru că inculpatul a prezentat doar o parte din documentele financiare solicitate de bancă, cererea nu a intrat în analiza departamentului de specialitate, astfel că la nivelul instituției nu s-a luat nici o decizie în ceea ce privește acordarea creditului solicitat. Este real că simpla depunere a unei cereri de creditare nu echivalează cu aprobarea acesteia, însă denotă preocuparea inculpatului de a depăși impasul financiar în care se afla, fiind evident că acesta căuta soluții diverse pentru a reuși să plătească datoriile pe care firma le avea, izvorâte din relațiile comerciale pe care le-a desfășurat.

Prin urmare cele două cereri de amânare a introducerii în bancă a instrumentelor de plată, și livrarea în continuare de mărfuri de către S.C. "M. " S.A., nu a avut nici o legătură cu discuțiile purtate de inculpat cu reprezentanții

S.C. "M. " S.A., iar aceste discuții nu au avut un caracter determinant pentru continuarea relațiilor comerciale dintre cele două firme. De altfel așa cum am arătat, tratativele mai sus evidențiate au avut loc practic la circa o lună de zile de la data la care se reține ca fiind cea infracțională, și anume_, adică pe la

jumătatea lunii octombrie 2006, iar infracțiunea de care este acuzat inculpatul s- a epuizat la_, adică "manoperele de inducere în eroare"; determinante, au avut loc spre finalul perioadei infracționale, fără să se rețină până la acel moment ce anume a determinat conducerea S.C. "M. " S.A. să dispună livrarea de mărfuri către S.C. "I. T. " S.R.L.

Se mai reține prin rechizitoriu că uneori marfa era descărcată acasă la persoane fizice, însă inculpatul lămurește acest aspect susținând că acolo funcționau și sediile firmelor administrate de respectivele persoane fizice, așa cum se întâmplă în realitate în majoritatea situațiilor, că o persoană, care este asociatul unei societăți comerciale stabilește sediul acesteia la domiciliul său.

În cauză nu are relevanță juridică, sub aspectul existenței intenției directe a inculpatului de a prejudicia partea vătămată, faptul că în perioada august - octombrie 2006 s-au retras sume de bani, de regulă câte 10.000 RON pe operațiune bancară, din contul SC I. T. S. deschis la Banca T. ilvania, cu titlu de restituire împrumut către SC O. Complex Servicii S., SC Dyrp T. S.

V. și SC Denio T. S., pe baza unor contracte de împrumut încheiate la inițiativa și insistențele inculpatului, în condițiile în care filele cec emise în cauză,

și care sunt considerate mijloace frauduloase, au fost trase asupra B.C.R. Dimpotrivă, această situație faptică este explicată logic de către inculpat, care arată că a procedat de această manieră pentru că dorea să transfere aceste sume de bani din contul firmei deschis la Banca T. ilvania în contul pe care-1 avea firma la B.C.R., cont pe care erau emise mai multe instrumente de plată.

Fără îndoială că inculpatul și-a administrat neprofesionist, lipsit de coerență și haotic firma proprie, S.C. "I. T. " S.R.L., aspect care, dublat de pasivitatea organelor de conducere ale părții vătămate, de lipsa de fermitate a acestora în urmărirea creanțelor proprii, a dus la prejudicierea părții vătămate, însă aspectele evidențiate mai sus, nu conturează intenția directă a inculpatului de a prejudicia partea vătămată. Este posibil ca la un moment dat acesta să fi acceptat probabilitatea păgubirii părții vătămate, însă sub nici o formă nu a urmărit un astfel de deznodământ, ceea ce demonstrează că inculpatul nu a acționat cu forma de intenție cerută de lege, și anume intenție directă.

În sensul celor de mai sus trebuie amintite și concluziile expertizei contabile efectuate în faza de judecată (vol. IV din d.i., f. 3-270), din care reiese că la data de_, când firma inculpatului a intrat în incapacitate de plată, aceasta avea de recuperat de la proprii săi clienți suma de 5.635.313,55 lei, din care 5.597.705,73 reprezentând preț al mărfurilor livrate, iar diferența până la suma de 5.635.313,55 lei este reprezentată de penalități contractuale. De asemenea se mai evidențiază că pentru marfa livrată fără facturi, ci doar pe bază de aviz de expediție, S.C. "I. T. " S.R.L. ar fi avut de încasat suma de 4.883.975,80 lei.

În total inculpatul ar fi avut de recuperat suma de 10.519.289,35 lei, așadar superioară sumei de 10.369.907,29 lei, care reprezintă prețul mărfii achiziționată de la S.C. "M. " S.A. și care a rămas neachitat. Acest aspect este din nou sugestiv din punctul de vedere al laturii subiective.

În sensul unei proaste gestionări a afacerilor pe care S.C. "I. T. " S.R.L. le desfășura, este necesar să amintim că societatea nu avea stabilit un flux de încasare a prețului mărfurilor de la proprii clienți, nu avea încheiate contracte scrise, cu termene de scadență specificate, în concordanță cu cele stabilite de către partea vătămată, și care să asigure acoperirea conturilor bancare până la scadența stabilită prin instrumentele de plată, însă așa cum am arătat mai sus, acestea nu contribuie la evidențierea unei intenții a inculpatului de păgubi societatea parte vătămată.

Este real că inculpatul a solicitat ca plata să se facă în numerar, așa cum rezultă din declarațiile martorilor S. I., administrator de facto al S.C. Easy Construct S.R.L., jud. S. (vol. IV din dos. de u.p., f. 90 -91), Bocșa Grigore, administrator la S.C. Com Prod Bocșa S. (vol. V din dos. de u.p., f. 1- 2), însă acest lucru nu constituie un obicei al firmei, aspect evidențiat și de conducătorii auto ai S.C. "I. T. " S.R.L., care au arătat că niciodată nu au primit prețul mărfii la destinație, cunoscând că aceasta era plătită prin virament bancar.

De asemenea, inculpatul practica încasarea de avansuri în numerar, potrivit declarațiilor martorilor Mosa T. D. - asociat și administrator la S.C. M M Industry S.R.L. Alba Iulia (vol. IV din dos. de u.p., f. 185), Ceasar I. uț - administrator la S.C. Valmina Corn S.R.L. Bacău, (vol. IV din dos. de u.p., f. 339

- 340), S. M. (vol. III din dos. de u.p., f. 133) sau luarea de împrumuturi de la persoane fizice ori societăți comerciale pentru rezolvarea unor situații urgente ale firmei, cu promisiunea de stingere a obligației prin darea în plată de mărfuri și considerarea împrumutului ca avans marfă, astfel cum declară martorii C. N.

D. - administrator la S.C. Landrast S.R.L. O. (vol. IV din dos. de u.p., f. 1 și respectiv vol. II din d.i., fila 168), R. M. - administrator S.C. R. Company

S.R.L. Livada, (vol. IV din dos. de u.p., f. 47 - 49 și respectiv vol. II din d.i., fila 186), Butunoi I. el D., administrator la S.C. Predonis S.R.L. Tecuci, (vol IV din dos. de u.p., f. 357-358), T. M. (vol. III din dos. de u.p., f. 155-156 și respectiv vol. I din d.i., fila 268).

Darea în compensare de mărfuri, pentru stingerea obligațiilor rezultând din servicii de transport, plata combustibilului și a pieselor auto, nu era de natură să asigure lichidități pentru plățile datorate părții civile, și acest procedeu alături de cele evidențiate mai sus nu au dus decât la agravarea în timp a situației financiare a firmei S.C. "I. T. " S.R.L., însă prin aceasta inculpatul nu a urmărit păgubirea părții vătămate, ci, așa cum s-a arătat mai sus, face parte din strategia greșită, sau mai degrabă din lipsa oricărei strategii, de management a societății pe care o administra.

În contextul celor mai sus reținute, inculpatul I. M. a acumulat, în preajma datei de_, numeroase și semnificative datorii personale sau ale firmei, provenite din împrumuturi de bani nerestituite de la persoane fizice, avansuri încasate pentru mărfuri ce nu au fost ulterior livrate ori din mărfuri achiziționate și neachitate, însă nu putem să conchidem, că toate acestea au fost realizate în scopul înșelării părții vătămate, în condițiile în care în cauză există și alte "victime colaterale";, existând la dosar date că inculpatul nu a achitat contravaloarea unor mărfuri diverse achiziționate de la diferite alte societăți comerciale, ci ele sunt rodul administrării incoerente a afacerilor derulate de S.C. "I. T. " S.R.L., care în timp au condus la crearea unui blocaj financiar, din care cel mai mult a avut de pierdut, în mod evident și incontestabil, partea vătămată.

Un alt aspect care se poate reține în favoarea inculpatului I. M. este și faptul că acesta a efectuat plăți față de partea civilă inclusiv la data de_, de unde reiese clar că inculpatul a continuat să plătească marfa cumpărată de la

1. "M. " S.A., ori de câte ori intrau în conturile firmei sale diferite sume de bani, așa cum reiese din extrasele de cont ale SC "I. T. "; S. (vol. II din dos. de u.p., f. 216-230).

   La data de_, inculpatul a formulat o nouă cerere de amânare la introducere a cec-urilor în bancă, care de această dată nu a mai fost aprobată, astfel că toate cele 30 file cec au fost introduse la plată în perioada_ - _

   , și toate au fost refuzate, pentru lipsa disponibilului, după cum urmează:

   • asupra trasului Banca Comercială Română: BK 300, nr.01766374, BK300 nr. 01766375, BK 300 nr.01766876, BK300 nr.01766879, BK300, nr.01766877, BK300 nr.01766372, BK300 nr.01766880, K300 nr.01.7., BK300 nr.01766884, BK300 nr.01766882, BK300 nr.01766883, BK300 nr.01766885, BK300 nr.01766886, BK300 nr.01766887, K300 nr.01766889, BK300 nr.01766891, BK300 nr.01766890, BK300 nr.01766894, BK300 nr.01766892, BK300 nr.01766893;

   • asupra trasului Bank Leumi BK307 nr.00044104, BK307 nr.00044105, BK307 nr.00044101, BK307 nr.00044106, BK307 nr.00044107, BK307 nr.00044108, K307 nr.00044109, BK307 nr.00044110, BK307 nr.00044111, BK307 nr.00044112.

Este real că inculpatul nu avea practic o piață de desfacere a produselor, nu a fost interesat în dezvoltarea de relații comerciale stabile, sigure și durabile

cu proprii săi clienți și nu a înregistrat în contabilitatea firmei toate documentele aferente operațiunilor comerciale desfășurate, însă acest lucru se poate pune pe seama lipsei studiilor de specialitate ale inculpatului, așa cum este de fapt situația în cazul imensei majorități a oamenilor de afaceri din mediul de afaceri românesc, când, în contextul istoric al revoluției din decembrie 1989, toată lumea a început să facă afaceri fără să își pună cineva problema dacă are capacitatea de a administra și gestiona o firmă, dacă are studiile și pregătirea necesară pentru a porni pe un astfel de drum. Din toate datele de la dosar reiese că inculpatul nu a acționat cu intenția directă de a înșela partea vătămată, și probabil că la un moment dat, a acceptat ideea că unele firme partenere de afaceri vor fi păgubite de pe urma modului în care a înțeles să își administreze societatea, haotic, lipsit de viziune și păgubos chiar și pentru propria afacere, însă aceasta nu este suficient pentru existența elementelor constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, situația în care este necesar ca inculpatul să urmărească păgubirea părții vătămate, cu scopul însușirii, pentru sine sau pentru altul, a foloaselor infracțiunii.

Ori așa cum s-a arătat în cele ce preced, și cum rezultă cu precădere din probele testimoniale administrate, nu numai că inculpatul nu și-a însușit nici pentru el și nici pentru altcineva vreun bun sau vreun echivalent bănesc al unor bunuri, ba mai mult, chiar a acumulat datorii personale în cuantum destul de important.

De asemenea din declarațiile inculpatului și din cele ale martorilor audiați în cauză, și care dețineau funcții de conducere în cadrul firmei parte vătămată, reiese că acesta a cumpărat pentru firma sa, S.C. "I. T. " S.R.L., cantități mai mici de marfă, l-a început, pe care le-a achitat la termenul stipulat, iar ulterior a achiziționat cantități mai importante de marfă, pentru care a eliberat file CEC, însă această conduită a fost determinată de situația de pe piața de profil care impunea achiziționarea unor cantități mai mari, dat fiind faptul că prețul era destul de scăzut, în perspectiva sosirii unui anotimp care nu este propice pentru activitatea din construcții.

Mai este necesar să se sublinieze că inculpatul a plecat din țară în data de_, însă așa cum reiese din declarațiile martorilor I. M., soția inculpatului (vol. III din dos. de u.p., f.130-131și vol. I din d.i., f. 180), R. M., contabilul firmei S.C. "I. T. " S.R.L. (vol. III din dos. de u.p., f. 51-52și respectiv vol. I din d.i., f. 232) și Sarosi M. (vol. IV din d.i., f. 331), acesta a fost nevoit să plece, deoarece era amenințat de numitul S. M., administratorul unei firme partenere, acesta spunându-i că dacă nu se va rezolva situația, în sensul că îi pretindea inculpatului livrarea unei cantități de marfă, deși firma

inculpatului nu datora marfa respectivă, îi va răpi copilul. Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale (vol. III, f. 133), cât și în fața instanței de judecată (vol. II din d.i., f. 119), martorul S. M. nu confirmă că l-ar fi amenințat pe inculpat, lucru și firesc de altfel pentru a nu risca să se expună eventualelor consecințe de natură penală, însă nici nu contestă că ar fi avut ceva probleme cu inculpatul, doar că subliniază că acestea s-au rezolvat, prin livrarea de către inculpat a unei cantități de marfă în valoare de 900 milioane lei vechi. Martorul nu contestă însă că a fost acasă la inculpat, unde se afla soția acestuia, precum și copilul inculpatului, contabilul firmei și încă o femeie și un bărbat, fără ca martorul să cunoască despre cine este vorba.

Însă este incontestabil că inculpatul s-a întors în țară în data de_, în mod benevol, supunându-se rigorilor legii și ale anchetei penale.

Sintetizând toate argumentele mai sus reținute, instanța a apreciat că inculpatul nu a acționat în sensul inducerii în eroare a părții vătămate, nici la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, și nici pe parcursul

executării acestuia, și în mod cert nu a acționat cu intenția directă a păgubirii părții vătămate, prin obținerea unui folos material injust, sens în care tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod Procedură Penală l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, deoarece faptei îi lipsește cel puțin unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Partea vătămată S.C. "M. " S.A. s-a constituit parte civilă, conform adresei C_ /_, cu suma totală de 18.010.541,63 RON, din care 10.369.907,29 RON reprezentând preț datorat, și suma de 7.640.634,34 RON reprezentând penalități calculate până la data emiterii adresei, conform art. 38 din contractul nr. 198/_ .

Potrivit art. 346 al. 2 Cod Procedură Penală, în cazul în care se dispune achitarea inculpatului pentru că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate soluționa acțiunea civilă. Având în vedere că inculpatul nu a achitat mărfurile achiziționate de la partea vătămată, și că acesta și-a condus în mod defectuos afacerile societății proprii, contribuind în acest fel la păgubirea părții civile, instanța va aprecia că pretențiile formulate de partea civilă sunt pe deplin justificate, și impun obligarea acestuia la plata întregului prejudiciu suferit de partea vătămată, a cărui existență și întindere, neîndoioasă, rezultă din contractul de la dosar și din actele adiționale încheiate la acesta.

Inculpatul s-a apărat susținând că între partea vătămată și firma sa, a fost încheiat un contract de vânzare pe credit de tip consignație, ori sub condiție suspensivă, avându-se în vedere clauza contractuală din art. 13 a contractului de vânzare - cumpărare nr. 198/2006, conform căreia "dreptul de proprietate asupra valorii mărfii se transmite de la vânzător la cumpărător în momentul plății integrale a valorii mărfii"; și că, în aceste condiții, păstrând proprietatea asupra mărfurilor neachitate, partea vătămată nu ar fi suferit niciun prejudiciu. Este

evident că în speță este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare, în care părțile au amânat transferul proprietății până la împlinirea unui termen suspensiv, și anume achitarea prețului, însă indiferent care este natura juridică a clauzei de mai sus, este clar și de netăgăduit că bunurile obiect al contractului, bunuri de gen, au ieșit din patrimoniul părții vătămate, fără ca aceasta să fi încasat prețul aferent. Ori este clar că respectiva clauză a fost înserată în beneficiul creditorului prețului, adică al părții vătămate, și nu se poate întoarce împotriva sa. Ar fi de neacceptat ca acum să se pretindă părții vătămate, care a rămas și fără bunuri și fără prețul acestora, să facă cheltuieli suplimentare pentru recuperarea acestora de la deținătorii actuali, în condițiile în care este foarte posibil ca bunurile respective să nici nu mai existe la momentul de față ca atare.

Câtă vreme în civil, ești răspunzător chiar și pentru prejudiciile produse de culpa cea mai ușoară, iar inculpatul are o culpă prin administrarea necorespunzătoare a afacerilor firmei sale, precum și o răspundere rezultând din faptul că a angajat firma sa în aceste relații comerciale, și că nu a respectat obligațiile decurgând din ele, în temeiul art. 14 al. 3 lit. a rap. la art. 346 al. 2 Cod Procedură Penală tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "M. "; S.A., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 18.010.541,63 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 10.369.907,29 lei reprezentând preț datorat și 7.640.634,34 lei reprezentând penalități contractuale.

Deși în cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente

S.C. "I. T. " S.R.L., așa cum rezultă din adresa de la fila 168, din vol. III din dosarul instanței, această firmă a fost radiată din Registrul Oficiului comerțului,

prin sentința comercială nr. 3864/_ a Tribunalului Comercial C., publicată în "Buletinul Procedurilor de I. ență"; nr. 7.951 din_ (vol. III din d.i., f. 169-173). Prin urmare nu mai poate opera răspunderea solidară a inculpatului cu S.C. "I. T. " S.R.L., în condițiile art. 100 al. 3 din vechiul Cod Civil, sub imperiu căruia s-au născut prezentele raporturi juridice.

Prin ordonanța procurorului din_ (vol. I din dos. de u.p., 115-116) a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra imobilelor grădină în intravilan în suprafață de 200 sțj. cu nr. topo 47 și casă în intravilan în suprafață de 55 stj. cu nr. topo 49, înscrise în cartea funciară nr. 2964, V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M. și arător în suprafață de 1.100 mp cu nr. topo_ /2,_ /2, 4868/2, înscris în cartea funciară nr. 3677 V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M. .

Măsura asiguratorie de mai sus a fost pusă în aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din_, întocmit de IGPR - DGCCO - Brigada C. -N., Compartimentul de Combatere a Marii Criminalități Economico - Financiare (vol. I din dos. de u.p. fila 118), iar prin încheierea nr. 21033/_, a Oficiului de Cadastru și P. itate Imobiliară C. - Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară T. s-a luat inscripția ipotecară asupra imobilelor de mai sus.

Având în vedere că inculpatul a fost obligat la repararea pagubei, în baza art. 357 al. 2 lit. c Cod Procedură Penală tribunalul a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța din_ de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. în dosarul de urmărire penală nr. 143/D/P/2006, și pusă în aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din_, întocmit de IGPR - DGCCO - Brigada C. -N.

, Compartimentul de Combatere a Marii Criminalități Economico-Financiare, măsură instituită prin încheierea nr. 21033/_, a Oficiului de Cadastru și P. itate Imobiliară C. - Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară T., asupra

imobilelor grădină în intravilan în suprafață de 200 sțj. cu nr. topo 47 și casă în intravilan în suprafață de 55 stj. cu nr. topo 49, înscrise în cartea funciară nr. 2964, V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M. și arător în suprafață de 1.100 mp cu nr. topo_ /2,_ /2, 4868/2, înscris în cartea funciară nr. 3677 V., jud. C., proprietar unic fiind inculpatul I. M.

.

În privința infracțiunii de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau de a dispune în alt fel de disponibilul existent, înainte de expirarea termenelor fixate, prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din L. 59/1934 asupra cecului, se reține prin rechizitoriu că a fost comisă în perioada mai-octombrie 2006. acceptând ca dată a epuizării infracțiunii data de_, adică ultima zi din luna octombrie 2006, s-a constatat că, potrivit art. 122 al. 1 lit. e rap. la art. 124 Cod Penal, în redactarea anterioară modificării sale prin L. 63/2012, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la_, moment în care a intervenit prescripția specială. Este de menționat că la calcularea termenului de prescripție specială s-a avut în vedere art. 13 Cod Penal, deoarece faptele au fost comise anterior modificării dispozițiilor art. 124 Cod Penal prin L. 63/2012, prin urmare termenele de prescripție a răspunderii penale, termenele de reabilitare, etc., sunt guvernate de legea în vigoare la data comiterii faptei, așadar termenul de prescripție specială este de 4 ani și 6 luni.

Față de această infracțiune s-a reținut că inculpatul ar fi emis din cele 32 de cecuri, 2 în favoarea S.C. "B. T. " S.R.L. Raportat la această situație, S.C.

"B. T. "; S.R.L., prin reprezentant legal C. C. I., asociat unic și administrator, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma restantă ce nu a putut

fi încasată, întrucât inculpatul I. M. nu avea disponibil suficient în contul bancar al firmei, sumă ce conform declarației din data de_ se ridică la valoarea de 163.714,48 lei (vol. VII, f. 156-160; 192 - 194; înscrisuri contabile f. 170 - 187).

Potrivit deciziei nr. 43/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din L. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.

Drept consecință, în baza art. 346 al. 1 Cod Procedură Penală a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. "B. T. "; S.R.L,, prin reprezentant C. C. .

În temeiul art. 192 al. 1 pct. 1 lit. c Cod Procedură Penală a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 30.000 lei, iar în baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIRECȚIA NAȚI. ALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL C. și inculpatul I. M. .

În susținerea motivelor de apel D.N.A. - Serviciul Teritorial C. a criticat hotărârea fondului sub aspectul netemeiniciei sale, ea fiind rezultatul unei aprecieri eronate a mijloacelor de probă administrare în cauză, fapt care a condus la adoptarea soluției de achitare a inculpatului.

Prima instanță a reținut că inculpatul a acționat fără vinovăție în derularea contractului încheiat de S.C. I. T. S.R.L. și S.C. M. S.A. C. T., iar prejudiciul pe care partea vătămată, constituită parte civilă l-a suferit se datorează unor circumstanțe obiective străine de activitatea derulată de către inculpat, care nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Activitatea de inducere în eroare derulată de către inculpat constă tocmai în prezentarea ca reală a unei împrejurări inexistente în realitatea obiectivă, respectiv imposibilitate achitării integrale a debitului datorat societății debitoare.

Intenția inculpatului de a înșela partea vătămată s-a manifestat pe tot parcursul relației comerciale cu aceasta, iar emiterea de file CEC a indus în eroare partea vătămată care a fost obligată să continue livrarea de mărfuri. În sprijinul acestei susțineri stau și depozițiile martorilor C. N. și C. N., din care rezultă că ceea ce de fapt inculpatul numea depozitul firmei în localitatea

V. era în realitate un teren viran neîngrădit.

S-a solicitat să se rețină că din probatoriul administrat rezultă că lipsea personalul care să se ocupe de gestionarea mărfurilor, iar activitatea de comerț se limita doar la transportul de mărfuri direct de la producătorul SC M. SA C.

T. către proprii săi clienți.

S-a solicitat să se rețină de asemenea că expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a evidențiat împrejurarea că incapacitatea de plată a societății inculpatului era evidentă încă din luna august 2006, iar situația s-a înrăutățit în perioada următoare.

S-a invocat faptul că mai mulți martori au confirmat faptul că au acceptat să cumpere produse de la inculpat, fiind atrași de prețurile practicate de acesta, situate sub cele de piață și chiar mai mici decât cele practicate de producătorul SC M. SA C. T. . De asemenea, în perioada august - octombrie 2006 au fost retrase sume de bani din contul SC I. T. S.R.L., cu titlu de restituire către mai multe societăți comerciale în baza unor contracte de împrumut fictive.

În aceste condiții rezultă că inculpatul a acționat în mod premeditat cu intenția directă de a înșela SC M. SA C. T., societate de la care a achiziționat mărfuri.

Prin apelul său, inculpatul a solicitat exonerarea de răspunderea civilă, respectiv plata sumei constând din prejudiciul material cauzat părții civile S.C.

M. S.A. C. T., prejudiciul nefiind cauzat de către inculpat părții civile S.C.

M. S.A. C. T. .

În susținerea acestor afirmații arată că între partea civilă S.C. M. S.A. C.

T. și firma inculpatului s-a încheiat un contract comercial la data de 29 mai 2006, iar în baza acestui contract s-au stabilit niște clauze cu privire la modalitatea de plată a mărfurilor.

În privința contractului încheiat între partea civilă și inculpat s-a susținut că acesta nu a fost un contract tip de vânzare-cumpărare, întrucât în baza acestui contract proprietatea mărfii nu trecea de la vânzător la cumpărător, ci SC MEHEL SA C. T. își păstra dreptul de proprietate asupra mărfurilor până la plata exclusivă a plății mărfurilor de către clienții SC I. T. S.R.L., situație în care SC I. T. S.R.L. a avut rolul unui simplu consignant.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin actul de acuzare se reține sub aspectul acuzării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune că, în calitate de asociat unic și administrator la SC I. T. S.R.L. V., în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, inculpatul i-a indus în eroare în mod repetat pe reprezentanții SC M. SA C. T. asupra bonității firmei sale cu ocazia derulării contractului de vânzare-cumpărare privind vânzarea de produse laminate, determinându-i ca în perioada_ -_ să îi livreze materiale de construcții în valoare de 10.378.907,29 lei prin folosirea mijlocului fraudulos al emiterii a 30 de cecuri postdatate la 30 de zile fără a asigura disponibilul necesar decontării acestora. Cecurile au fost ulterior refuzate la plată în perioada_ -_ .

S-a reținut că la data de_ între SC I. T. S.R.L. și SC M. SA C.

T. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 198/_, contract ce stabilea cadrul general al colaborării dintre cele două societăți constând în livrarea de către partea vătămată a diferitelor cantități de produse metalurgice. Prin acte adiționale la contractul cadru au fost stabilite condițiile concrete al vânzării-cumpărării, inclusiv plata prețului aferent, care începând cu iunie 2006 s-a făcut prin file CEC cu scadență de 30 de zile de la livrarea produselor.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, relațiile comerciale dintre inculpat și SC M. SA C. T. au debutat anterior, încă din cursul anului 1998, și au continuat și după înființarea SC I. T. S.R.L. care a avut loc în cursul anului 2002.

Relevant este că, în momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare între cele două societăți au fost făcute verificări prind bonitatea firmei, au fost prezentate documente contabile privind situația firmei inculpatului și s- au făcut verificări la O.R.C. În acest sens sunt și declarațiile martorilor F. A.

, C. O., Melikov Viktor și F. C. D. .

De asemenea nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu privire la obiectul de activitate al firmei sale câtă vreme firma acestuia avea un alt obiect de activitate decât cel de comercializare de materiale de construcții respectiv transporturi rutiere, întrucât pe de o parte, acest obiect de activitate exista în momentul încheierii contractului, iar pe de altă parte, societatea avea ca obiect secundar de activitate și comerțul cu ridicata de materiale de construcții.

Împrejurarea că inculpatul nu dispunea de o bază materială și

infrastructura necesară pentru a desfășura activități de acest gen a fost de asemenea infirmată în cursul cercetării judecătorești de probele testimoniale din care a rezultat că la locația din V., unde se află depozitul SC I. T. S.R.L., se afla un teren împrejmuit și o hală în construcție ce urma să devină depozitul firmei. Independent de împrejurarea că materialele erau depozitate în general în aer liber, locul era luminat, la intrare era instalată o rulotă în care se găsea un paznic cu atribuții de pază a depozitului, iar la fața locului existau mijloace tehnice pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor. Materialul probator a confirmat împrejurarea că marfa achiziționată de către SC I. T. RL era deseori cântărită la furnizori și transportată direct la beneficiari, fie era descărcată în depozitul firmei inculpatului, și apoi reîncărcată și transportată la beneficiari fiind cântărită la baza de cereale C. T., societate cu care

inculpatul avea încheiat un contract de prestări servicii tocmai pentru cântărirea mărfurilor.

În acest sens relevante sunt depozițiile martorilor Heges I. (f. 217), L. D. (f. 231), R. M. (f. 232), D. I. (f. 233), Neamțiu A. G. (f. 269), T. A.

(f. 34), P. I. uț D. (f. 35), M. V. (f. 171), B. E. (f. 223), R. A. I.

(f. 51), Saroși M. (f. 331).

Pentru probarea intenției frauduloase a inculpatului de înșelare a părții civile s-a apreciat în mod temeinic de către instanța de fond că nu pot fi reținute nici lipsa structurii organizatorice și a personalului cu privire la activitatea de comerț desfășurată de firma inculpatului, și nici existența unei rețele de distribuție prestabilite.

Probatoriul administrat a confirmat că inculpatul nu practica prețuri vădit mai mici decât alte firme ce desfășurau activități similare, că inculpatul avea posibilitatea de a vinde cantități mari cu adaos comercial redus întrucât la rândul său, beneficia de discount-uri din partea SC M. C. T. fiind considerat unul dintre marii clienți ai acestei societăți.

Că societății inculpatului îi lipsea structura organizatorică este un fapt real însă acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de inducere în eroare a părții vătămate.

De asemenea, nu se poate reține că inculpatul i-a menținut în eroare pe reprezentanții părții vătămate întrucât în_ -_ și_ prin faxul transmise părții vătămate, a invocat scadența simultană a mai multe instrumente de plată emise asupra aceluiași cont bancar și a reușit să obțină amânări în depunerea spre încasare a filelor CEC ascunzând astfel incapacitatea de plată și determinându-i pe reprezentanții părții vătămate să îi livreze și alte cantități semnificative de marfă.

În ceea ce privește acceptarea amânării depunerii spre încasare a instrumentelor de plată aceasta era o practică admisă de politica SC M. SA C.

T. pentru protejarea partenerilor de afaceri. Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că încercările de extindere a activității SC I.

T. S.R.L. și în alte județe (Sibiu) au fost reale la dosar fiind depus contractul de închiriere încheiat la data de_ (f. 386-388, vol. IV), având ca obiect un depozit și o hală de debitare. De asemenea, inculpatul a depus la SC PIREUS BANK România SA - Sucursala C. o cerere pentru obținerea unei linii de creditare la data de_, cerere care nu a intrat însă în analiza departamentului de specialitate întrucât inculpatul nu a prezentat în integralitate documentele financiare solicitate de bancă.

Intenția frauduloasă a inculpatului nu poate rezulta nici din împrejurarea că în unele situații marfa era descărcată direct la beneficiar și nici din faptul că inculpatul obișnuia să solicite plata în numerar și că acesta practica deseori

încasarea de avansuri în numerar ori luarea de împrumuturi de la persoane fizice sau societăți comerciale cu promisiunea de stingere a obligației prin plata de dare de mărfuri.

Nici împrejurarea că în perioada august - octombrie 2006 au fost retrase sume de bani din contul societății inculpatului deschis la Banca T. ilvania cu titlu de restituire împrumut către alte societăți, nu poate fi reținută în sprijinul susținerii că inculpatul a acționat cu intenția de a păgubi partea vătămată câtă vreme sumele au fost retrase de la Banca T. ilvania, iar filele CEC au fost introduse pentru plată la B.C.R.

În lipsa unor clauze exprese din cuprinsul contractului încheiat cu partea vătămat, pe care inculpatul să le fi încălcat apelând la mijloace frauduloase, nu se poate reține că acesta a acționat cu intenția de a păgubi partea vătămată, neputând fi identificate manopere de inducere în eroare pe parcursul derulării contractului încheiat.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a reținut că intenția inculpatului de a induce în eroare partea vătămată nu a fost probată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 215 C.p. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există înșelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau a unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage, după emitere provizia în tot sau în parte ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune este necesară intenția directă a cărei existență trebuie stabilită cu certitudine respectiv ca făptuitorul să își dea seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește. Mai mult, în accepțiunea alineatului 4 nu este suficient ca fila cec emisă să fie refuzată la plată pentru lipsa de disponibil fiind necesară și dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

În speță, nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul a acționat în scopul inducerii în eroare a părții vătămate, toate aspectele învederate anterior dovedind de fapt buna credință a acestuia .

Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că va respinge apelul declarat în cauză de D.N.A. - Serviciul Teritorial C. .

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, s-a apreciat în mod temeinic că întrucât inculpatul nu a achitat mărfurile achiziționate de la partea vătămată, pretențiile formulate de partea civilă sunt justificate astfel că obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile este temeinică și legală.

Cât privește susținerile inculpatului formulate prin apărător că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurator, contrar susținerilor acestuia, măsura dispusă se impune a fi menținută, având în vedere împrejurarea că în mod temeinic inculpatul a fost obligat la repararea pagubei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, astfel că, având în vedere prevederile art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de D.N.A. - SERVICIUL TERITORIAL C. si inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 462 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului C. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Mihalache S.

Obligă pe apelantul I. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2013.

	PREȘEDINTE		JUDECĂTOR		GREFIER
V.	C. M.	B.	G.	I. -B.

Red.MB/dact.MS 2 ex./_

J. fond: L.A.C.

Cu opinie separata în sensul admiterii apelului, declarat de catre DNA- SERVICIUL TERITORIAL C. impotriva sentintei penale nr. 462/_ a Tribunalului C., desființarea acestei sentinte cu privire la gresita achitare a inculpatului I. M. pentru săvârsirea infractiunii de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 al.1,2,3 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si a cheltuielilor judiciare la instanța de fond, si judecând cauza in aceste limite, condamnarea inculpatului I. M. (cu datele personale la dosar) la pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c Cod penal pe o durata de 2 ani pentru săvârșirea infractiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art.

74 lit.a Cod penal, raportat la art. 76 lit.a Cod penal; în baza art. 71 Cod penal interzice drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a-II-a si b Cod penal; menținerea celorlalte dispozitii ale sentinței apelate si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului la instanta de fond in suma de 50.000 de lei.

JUDECĂTOR

1. C. M.

← Decizia penală nr. 30/2013. Infractiuni la legea privind...		Decizia penală nr. 1698/2013. Infractiuni la legea cecului →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 196/2013. Infractiuni la legea societatilor comerciale Decizia penală nr. 246/2013. Infractiuni la legea societatilor comerciale Decizia penală nr. 1460/2013. Infractiuni la legea societatilor comerciale Decizia penală nr. 30/2013. Infractiuni la legea privind energia electrica Decizia penală nr. 1698/2013. Infractiuni la legea cecului Decizia penală nr. 824/2013. Infractiuni la legea cecului Decizia penală nr. 283/2013. Infractiuni la legea cecului Decizia penală nr. 700/2013. Infractiuni informatice