Decizia penală nr. 196/2013. Infractiuni la legea societatilor comerciale
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.196/A/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTOR: D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud și de partea civilă ANAF -
D. B. -Năsăud împotriva sentinței penale nr.62/F din 03 aprilie 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, privind pe inculpatul P. D. , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra apelurilor declarate în cauză,
Analizând actele și lucrările dosarului nr. 5666/112/201, înregistrat la Curtea de Apel C. în data de 30 aprilie 2013, instanța constată că prin Sentința penală nr. 62/F/2013 din_, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în același dosar, în temeiul art. 334 Cod proc. procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală, reținută în sarcina inculpatului P. D., fiul lui Ștefan și Raveca, născut la data de_, în Prundu B., jud. B. -Năsăud, domiciliat în B. -
B., str. P., nr. 705/A, CNP - 1., din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1
lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. i indice 1 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 74 indice 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal și rap. la art. 91 lit. c Cod penal, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul P. D. a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/90, republicată.
Conform art., 14, 346 Cod procedură penală, s-a constatat ca fiind reparat integral prejudiciul cauzat S. ui R. prin ANAF B. și că partea vătămată S.C.N. I. S.R.L. B. -B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate de partea vătămată parte civilă S. R. prin ANAF B. .
S-a desființat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 21 mai 2008 asupra imobilului proprietatea inculpatului, înscris în C.f. 693 nr. top. 1073/a B. -B. .
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.
În temeiul disp. art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. b, alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1.750 lei (din care 1.500 lei pentru urmărirea penală și 250 lei pentru fondul cauzei), restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 378/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud precum și declarația inculpatului (f. 75 și urm.), constituirea de parte civilă (f. 22 și urm.), raportul de expertiză judiciară întocmit de experta Pintea M. (f. 95 și urm.), precum și completarea acestui raport (f. 120 și urm.), prima instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul P. D. este asociat unic și administrator la S.C. "N. I. "; S.R.L. B. -B., societate care are ca principal obiect de activitate exploatarea forestieră și prelucrarea primară a lemnului.
În urma unui control efectuat în a doua parte a anului 2006, de către Garda Financiară, la sediul societății sus-menționate, s-a stabilit că nu s-au înregistrat, cu știință, veniturile și cheltuielile rezultate din tranzacțiile cu material lemnos, cauzându-se, în perioada_ -_, un prejudiciu de 32.873 lei la bugetul de stat.
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 1/_, întocmit de ANAF-
B. -Năsăud a reieșit că, deși la_ soldul scriptic al societății a fost de 190.661 lei, suma de bani respectivă nu s-a regăsit la_ în casieria societății, aceasta fiind utilizată de inculpat în interes propriu.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de experta Pintea M. (f. 103 și urm.), în calitate de asociat unic și administrator la S.C.
"N. I. "; S.R.L. B. -B., inculpatul P. D. nu a condus evidența contabilă la zi în perioada_ -_ și nu a evidențiat și declarat veniturile și cheltuielile la termen.
Aducerea la zi a evidenței contabile pentru perioada_ -_ s-a efectuat în perioada aprilie-mai 2007, când s-au stabilit rezultatele financiare și obligațiile fiscale trimestriale și anuale pentru această perioadă.
Prin modul în care a fost condusă evidența contabilă a S.C. "N. I. ";
S.R.L. s-au produs prejudicii bugetului de stat în sumă de 22.082 lei, constând în impozit pe profit în cuantum de 32.873 lei și TVA negativ în sumă de 10.791 lei, prejudicii cauzate de neînregistrarea și nedeclararea în termen a obligațiilor fiscale, ca urmare a neconducerii la zi a evidenței
contabile pe perioada_ -_ și aducerii la zi abia în luna aprilie-mai 2007.
Fapta inculpatului P. D., care, în calitatea sa de administrator la
S.C. "N. I. "; S.R.L. B. -B., s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a veniturilor, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Deoarece activitatea infracțională a inculpatului cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, ce i s-a reținut în sarcină, s-a desfășurat în perioada_ -_, existând obligativitatea declarării și plății impozitului pe profit trimestrial (până la 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul), infracțiunea de evaziune fiscală consumându-se la finele fiecărui trimestru, respectiv an calendaristic, în temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Potrivit disp. art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală ";omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturile realizate";.
Prin prisma dispozițiilor legale amintite, nu a putut fi reținută apărarea formulată de inculpat cu privire la această faptă, în sensul că inculpatul ar fi înregistrat cu întârziere și nu ar fi omis înregistrarea operațiunilor contabile, astfel că, în consecință, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 34 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, contribuabilii au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 82/91 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute în art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității.
De altfel, prejudiciul înregistrat de partea civilă, menționat anterior, a avut loc prin neînregistrarea și nedeclararea în termen a obligațiilor fiscale, ca urmare a neconducerii la zi a evidenței contabile.
Neachitarea în termen, trimestrial, a impozitului pe profit s-a făcut datorită înregistrării cu întârziere în contabilitate a tranzacțiilor comerciale. Aducerea la zi a evidenței contabile a avut loc după efectuarea controlului financiar.
Mai mult, cu privire la facturile nr. 497321/_ și nr. 4973202/_ expertiza a concluzionat că acestea au fost înregistrate în contabilitatea S.C.
"N. I. "; S.R.L. abia în luna iunie 2009 (după mai mult de 3 ani).
Cu privire la prejudiciul înregistrat de partea civilă prin săvârșirea acestei infracțiuni, s-a reținut că acesta a fost achitat în întregime (la_ suma de 5.000 lei prin chitanța nr. 5692590/_ și la_ suma de
31.550 lei prin procesul verbal de rambursare TVA).
Prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, de 32.873 lei, este echivalentul sumei de 9.880 euro (raportat la cursul de 3,3272 lei/euro la_ ) și a fost acoperit până la soluționarea în primă
instanță a cauzei (nu până la primul termen de judecată, cum prevăd dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005).
Așa fiind, cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită anterior publicării deciziilor Curții Constituționale nr. 29/_ și nr. 573/_, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 74 ind. 1 Cod penal, ținând seama de cuantumul prejudiciului săvârșit și de acoperirea acestuia, este incident art. 74 indice 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal și art. 13 Cod penal, și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. i ind. 1 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal și rap. la art. 91 lit. c Cod penal aplicându-i-se inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 300 lei.
În stabilirea sancțiunii administrative, s-a ținut seama de limitele sancțiunii administrative a amenzii, prevăzute de lege, de natura și gravitatea faptei săvârșite, durata de timp a acesteia, consecințele infracțiunii, precum și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu un bun comportament anterior, raportat la lipsa antecedentelor penale.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, de folosire, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, în baza concluziilor expertizei contabile (completate), efectuate în cauză, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, expertiza inițială (f.104) a precizat, cu privire la sumele ridicate din casieria societății S.C. "N. I. "; S.R.L. de către inculpat, că acestea au fost folosite în vederea desfășurării activității comerciale, respectiv pentru plăți către furnizori, plăți servicii, plăți pentru garanții de participare la licitații, prime de asigurări, plăți furnizori de imobilizări, plăți pentru cumpărare carburanți, restituire împrumut asociat, plăți dividende cuvenite asociatului unic, plăți la bugetul de stat, etc.
Prin concluziile completării expertizei contabile (f. 123) s-a stabilit că soldul scriptic de casierie, la_, este de 185.509,06 lei, astfel că suma de 190.661 lei, stabilită prin RIF nr. 1/_ nu este reală, raportat la data de_, diferența de 5.152,70 lei reprezintă plăți facturi furnizori la 16 și respectiv la_ .
Banii ridicați din casieria societății în sumă de 185.509,06 lei (la _
) au fost utilizați pentru plăți în cadrul societății S.C. "N. I. "; S.R.L. B.
-B. în perioada_ -_ (plăți facturi furnizori, servicii, depuneri de numerar, garanții, plăți buget, restituire credit asociat, plăți dividende asociat).
S-a mai stabilit, prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză, că, suma ridicată din casierie de inculpat la_, reprezintă un avans de trezorerie, justificat cu o parte din plățile efectuate în perioada 0_ -_ .
S-a concluzionat că inculpatul a justificat toate sumele de bani ridicate din casieria unității, atât cele din soldul casei, la_, cât și cele încasate în perioada 0_ -_, cu plățile efectuate în perioada 0_ -_, la data de_ soldul casei fiind 0.
Totodată, s-a mai precizat și că în evidența contabilă a S.C. "N. I. ";
S.R.L. B. -B. este înregistrată utilizarea banilor ridicați din casierie.
Expertiza nu a putut stabili dacă suma de 185.509,06 lei este prejudiciu, pentru că, în perioada 0_ -_, inculpatul a utilizat suma respectivă pentru plăți pentru societate și chiar soldul din casierie la_, în sumă de 97.044,65 lei și încasările ulterioare au fost utilizate, în întregime, pentru plățile societății, soldul la_ fiind 0.
Prin prisma statuărilor probei științifice efectuate în cauză, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada folosirii cu rea-credință, de către inculpat, a creditului de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, lipsind latura subiectivă (intenția specială, "cu rea-credință"; și scopul special "contrar intereselor societății sau în folos propriu";, care fac parte din conținutul concret al infracțiunii și trebuie constatate pentru existența infracțiunii), astfel că s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/90, republică.
Așa fiind, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii la care s-a făcut referire anterior.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Cluj a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud și Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud.
Criticile aduse hotărârii primei instanțe vizează infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului, de care se bucura societatea, într- un scop contrar intereselor acestuia sau în folosul propriu, prevăzut de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, pentru săvârșirea căreia s-a dispus achitarea inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de judecată a dispus în mod greșit achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de folosire cu rea credința a bunurilor sau creditului, de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin. pct.2 din Legea nr.31/1990 pentru următoarele considerente:
- prejudiciul de 185.509,60 lei, este cert, fiind o sumă de bani care nu s-a regăsit faptic în casieria societății, la data de_, cu ocazia inspecției financiare, finalizată prin raportul de inspecție financiară, din_, al ANAF
- D. B. -Năsăud;
ridicarea în mai multe rânduri, a sumei respective de bani, nu s-a efectuat cu dispoziții de casă, care să se regăsească în evidentele societății, iar plățile nu au fost justificate, într-un termen rezonabil;
în nota explicativă dată de inculpat, cu ocazia verificării financiar- contabile, acesta a recunoscut atât că, nu a ținut oficial evidența contabilă în perioada 2004-2007 și că doar în perioada martie-aprilie 2007, urmare verificării efectuate de Garda Financiară - Comisariatul Regional C. - Secția
-Năsăud, a găsit un contabil, care a refăcut evidentele contabile, dar fără a declara obligațiile de plată, cât și că, potrivit propriilor calcule privind profitul realizat, și-a însușit suma respectivă de bani, cu titlu de dividende, direct din casierie, considerând că are un asemenea drept (dos. UP- f,89), acesta în condițiile în care, din raportul de inspecție fiscală întocmit, rezultă că nu a înregistrat în evidența contabilă, repartizarea profitului la dividende și nici ridicarea acestor sume (dos.UP-f.49);
în declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut de asemenea, că a ridicat banii din casierie, în interes personal, considerând că are dreptul la dividende, dar fără nicio înregistrare a operațiunilor de ridicare a acestora, întrucât neavând contabil, nu știa cum să procedeze, împrejurare lipsită de efecte juridice(dos. UP-f. 10-11);
reaua credința a inculpatului, și dovada însușirii în folosul propriu a sumelor de bani, și în paguba societății pe care o administra, rezultă din faptul ridicării banilor, fără documente legale, și fără înregistrarea operațiunilor respective, indiferent de titlul cu care a ridicat banii;
faptul că s-au efectuat diverse plăti, ulterior, în interesul societății, în perioada 2007-2009, nu însemnă, în mod automat că plățile s-au efectuat din aceiași sumă de bani, însușită de către inculpat, din casieria societății, susținerea din expertiza contabilă în acest sens, fiind fără acoperire juridică;
plățile respective s-au efectuat după finalizarea raportului de inspecție fiscală, din luna mai 2007, care a scos în evidență prejudiciul, și au continuat chiar și după trimiterea în judecată a inculpatului(în cursul lunii septembrie 2008), determinând soldul zero, doar în anul 2009, când prezenta cauză era în curs de judecată, împrejurare care echivalează doar cu acoperirea prejudiciului constatat la data de_, prejudiciu care este cuprins între limitele de 50.000-100.000 euro;
motivarea din hotărârea judecătorească, potrivit căreia inculpatul a acționat fără vinovăție, în sensul că a ridicat bani din casieria societății, pe care i-a justificat cu plăti ulterioare, în favoarea societății, este lipsită de fundament juridic, atâta timp cât plata sumelor de bani, ridicate succesiv (timp de 4 luni), s-a efectuat pe parcursul perioadei de 2 ani și mai ales, după constatarea efectuata de organul de inspecție fiscală, aspect neavut în vedere de expertiza contabilă, de asemenea, din punct de vedere juridic ci doar contabil.
În baza acestor argumente, Parchetul de pe lângă Tribunalul B. - Năsăud a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. pen, admiterea apelului, desființarea hotărârii judecătorești atacate și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești prin care să se dispună următoarele:
schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului, de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin. l pct.2 din Legea nr.31/1990, în prev. art.272 alin. l pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 al.2 C. penal (așa cum s-a solicitat și la fondul cauzei);
reținerea în cauză, raportat la acoperirea prejudiciului, în sumă de 185.509,60 lei, a prev. art. 741alin.2 teza I C. penal și art. 13 C. penal;
condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, la pedeapsa amenzii;
constatarea că prejudiciul cauzat părții vătămate SC N. I. S. B.
-B., a fost acoperit;
menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii judecătorești atacate.
În dezvoltarea motivelor de apel, Direcția Generală a Finanțelor P. e a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor formulate de partea civilă.
În opinia apelantului, expertul desemnat în cauză, ar fi trebuit să dețină și calitatea de expert fiscal, în lipsa unei astfel de calificări, acesta nu avea competența de a analiza efectele fiscale ale activității infracționale desfășurate de inculpat, o astfel de expertiză urmând doar să stabilească modul de înregistrare a documentelor generate de o activitate comercială în contabilitate.
În aceeași linie a modului de administrare a probațiunii în faza cercetării judecătorești, s-a arătat că instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de partea civilă, deși, în mod corect acestea erau utile și necesare cauzei, fiind formulate la obiect și ar fi condus la lămurirea aspectelor contradictorii existente între concluziile exprimate între R.I.F. și cele exprimate de instanță.
În probațiune, s-a solicitat administrarea unei expertize contabil-fiscale, sens în care s-a cerut ca respectivul expert să dețină dublă calitate, atât de expert contabil cât și fiscal.
Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. și va respinge pe cel declarat de către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud, pentru următoarele considerente:
Din raportul de inspecție fiscală nr. 1/_, întocmit de ANAF B., Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud, Activitatea de I. F.
, a rezultată că, începând cu data de_, inculpatul nu a condus evidența contabilă la zi și nu a evidențiat și declarat veniturile și cheltuielile până la data de 25 ale lunilor următoare expirării trimestrelor.
La solicitarea organelor de control, inculpatul a depus documentele contabile, din care rezultă că, începând cu data de_ și până la data de_, evidența contabilă nu a fost ținută, și nu a fost declarat și plătit la bugetul de stat, impozitul pe profit de 32.873 lei.
Din același raport de inspecție fiscală a mai rezultat că, la data de _
, soldul scriptic era de 190.661 lei, iar la data de_, acesta a depășit profitul net înregistrat, însă suma respectivă nu s-a regăsit în casieria societății, fiind utilizată de inculpat în interes personal.
În nota explicativă dată de inculpat, cu ocazia verificării financiar- contabile, acesta a recunoscut atât că, nu a ținut oficial evidența contabilă în perioada 2004-2007 și că, doar în perioada martie-aprilie 2007, urmare verificării efectuate de Garda Financiară - Comisariatul Regional C. - Secția
B. -Năsăud, a găsit un contabil, care a refăcut evidențele contabile, dar fără a declara obligațiile de plată. Inculpatul a mai arătat că, potrivit propriilor calcule privind profitul realizat, și-a însușit suma respectivă de bani, cu titlu de dividende, direct din casierie, considerând că are un asemenea drept, aceasta în condițiile în care, din raportul de inspecție întocmit, rezultă că nu a înregistrat în evidența contabilă, repartizarea profitului pe dividende și nici ridicarea acestor sume.
Legat de acest aspect, trebuie remarcat faptul că, în declarația dată în cursul urmăririi penale (f.12 up), inculpatul a reiterat cele arătate în nota de control.
Textual, acesta a învederat următoarele:
"Precizez că, deși cu ocazia inspecției fiscale s-a stabilit că soldul scriptic al numerarului din casierie a fost de 116.380 lei la_ și de 190.661 lei la data de_, declar că nu am putut prezenta aceste sume și a le justifica organului de control, deoarece aceste sume au fost ridicate de mine din societate deoarece din câte știu eu am dreptul de a le folosi în interes ca și dividende, lucru pe care l-am și făcut. Nu am calculat, înregistrat și declarat impozit pe dividende deoarece nu am avut contabil și nu am știut că trebuie să fac acest lucru";.
Raportat la poziția adoptată de inculpat, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize ce a avut trei obiective.
Concluziile expertului au fost următoarele:
prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 51.405.01 lei, impozit pe profit aferent neînregistrării în evidența contabilă a operațiunilor economice efectuate - aprovizionare, vânzări de mărfuri, în perioada_ -_ .
răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care avea obligația gestionării unității, în cazul de față administratorul P. Aurel.
suma de 190.661 lei, reprezentând soldul scriptic din casieria societății (bani încasați de la clienți pe bază de chitanțe emise și care ar fi trebuit să existe faptic în numerar, întrucât nu există alte documente din care să rezulte utilizarea acestora pentru societate sau eventuala depunere în conturi bancare), pe care învinuitul P. D. nu a putut să-l justifice la solicitarea organelor de control, precizăm că învinuitul nu avea dreptul să folosească sume de bani din societatea administrată de el în scop personal, fapta fiind prevăzută ca infracțiune la art. 272 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale.
repartizarea profitului este o opțiune și o hotărâre legală strict a asociaților (art. 194 pct. 1 lit. a ). În condițiile în care asociatul unic, respectiv
P. D., a hotărât ca profitul aferent perioadelor fiscale 2005 și 2006 să rămână nerepartizat, nu se poate calcula impozit pe dividende.
La data de_ în cauză s-a efectuat o nouă expertiză, ce a avut un număr de 13 obiective.
La obiectivul nr. 13, expertul a concluzionat că "sumele ridicate de inculpat din casieria SC N. I. S. au fost folosite în vederea desfășurării activității comerciale, respectiv către plăți pentru furnizori, plăți servicii, plăți pentru garanții de participare la licitație, prime de asigurări, plăți furnizori de imobilizări, plăți pentru cumpărări de carburanți, restituire împrumut asociat, plăți de dividende cuvenite asociatului unic, plăți la bugetul de stat, etc.
Pentru clarificarea problemei s-a dispus completarea raportului de expertiză contabilă judiciară, expertul concluzionând, printre altele, că soldul scriptic la data de_ era de 185.509,06 lei, prin urmare suma de 190.661 lei, stabilită prin RIF nr. 1/_ nu este reală, raportat la data de_, diferența de 5152,70 lei reprezintă plăți facturi furnizori din 16 și_ .
S-a mai stabilit prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză, că, suma ridicată din casierie de inculpat la data de_, reprezintă un avans de trezorerie, justificat cu o parte din plățile efectuate în perioada_ -_
.
Pornind de la aceste considerente, prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada folosirii cu rea credință, de către inculpat, a creditului de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia sau în interes propriu și prin urmare a dispus achitarea inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea apreciază că soluția de achitare pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele considerente:
- la data de_ în casieria societății exista un prejudiciu de 185.509,60 lei. Acest prejudiciu, consemnat în raportul de inspecție financiară din_ al ANAF B. - Direcția Generală a Finanțelor P. e
nu a fost contestat de inculpat care, în declarația dată în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a ridicat bani din casierie, în interes personal, considerând că are dreptul la dividende.
După ce s-a constatat că inculpatul nu avea dreptul la dividende, acesta s-a apărat cu aceea că a ridicat bani din casieria societății pentru a face anumite plăți.
Sub acest aspect este de observat că ridicarea sumelor de bani nu s-a efectuat cu dispoziții de casă, care să se regăsească în scriptele societății, iar plățile nu au fost justificate într-un termen rezonabil.
Faptul că s-au efectuat diverse plăți în perioada 2007-2009, nu înseamnă că la data efectuării controlului prejudiciul nu exista.
Plățile respective s-au efectuat după finalizarea raportului de inspecție, din luna mai 2007, care a evidențiat existența prejudiciului, și au continuat chiar și după trimiterea în judecată a inculpatului, în cursul lunii septembrie 2008, determinând soldul zero, doar în anul 2009, fapte ce echivalează cu acoperirea prejudiciului constatat la_, prejudiciu care este cuprins între 50.000-100.000 euro.
Reținerea instanței, potrivit căreia inculpatul a acționat fără vinovăție, în sensul că a ridicat bani din casieria societății, pe care i-a justificat cu plăți ulterioare, este lipsită de fundament.
În faza de urmărire penală inculpatul a arătat că și-a însușit suma respectivă direct din casierie, considerând că i se cuvine și nu pentru a face plăți către furnizori.
Este de observat că ridicarea sumelor de bani s-a făcut succesiv, dar fără o înregistrare a operațiunilor de ridicare a acestora, inculpatul angajând un contabil doar după efectuarea inspecției financiare.
Apreciind că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990, în forma continuată prev. de art.41 alin.2 C. penal, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei.
Având în vedere că ridicarea sumelor de bani s-a făcut prin mai multe acte, pe durata termenului de 4 luni, urmare unei rezoluții infracționale unice, în cauză se vor reține dispozițiile art. 41 alin.2 C. penal.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului Curtea va avea în vedere toate criteriile de individualizare a pedepselor, precum și dispozițiile art. 13 C. penal, respectiv 74 alin.2 teza 1 C. penal.
Raportat la aceste criterii de individualizare, Curtea va aplica inculpatului pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 ( două mii ) lei iar potrivit disp. art. 356 C. porc. pen. va atrage atenția acestuia asupra cazurilor de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. e B. -Năsăud, Curtea constată că în memoriul de apel sunt invocate motive de nelegalitate ce țin mai mult de modul de efectuare a expertizei și de numire a expertului, care în opinia apelantei trebuia să aibă calitatea de expert contabil.
Criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
În cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză contabilă, precum și o completare a ultimului raport întocmit, prin urmare cererea apelantei de a se întocmi, un nou raport, în condițiile în care toate aspectele au fost lămurite, nu se impune.
Faptul că, din partea apelantei, nu a participat un expert parte se datorează chiar culpei acesteia, cererea fiind formulată abia la al treilea termen de judecată de la data încuviințării efectuării expertizei, adică la data de_ .
Nici criticile referitoare la respingerea obiecțiunilor nu sunt fondate, atâta timp cât aceste obiecțiuni reprezentau interpretări și explicații date unor aspecte ce țineau de fondul cauzei și nicidecum obiecțiuni pertinente.
În ceea ce privește critica referitoare la specialitatea expertului, care în opinia apelantei trebuia să aibă specialitatea fiscală, este de observat că art.6 din Ordonanța nr. 65/1994 nu prevede nici o condiție în acest sens.
Apreciind că prejudiciul a fost acoperit în întregime, că hotărârea primei instanțe este corectă sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, Curtea va respinge apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud, în numele statului R. Prin A.N.A.F- B., în calitate de parte civilă, împotriva aceleiași sentințe.
Se va stabili onorariul apărătorului din oficiu în suma de 200 lei în favoarea avocat P. A. M. din cadrul BCAJ C., sumă ce va fi avansată din fondurile M. ui Justiției
Va obligă partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în apel, în sumă de 200 lei.
Cheltuielile ocazionate de apelul declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B. împotriva Sentinței penale nr. 62/F/_ a Tribunalului B. Năsăud, pe care o desființează cu privire la soluția dată infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu.
Judecând în aceste limite,
Condamnă pe inculpatul P. D. , fiul lui Ștefan și Raveca, născut la data de_ în Prundu B., jud. B. Năsăud, domiciliat în B. B.
, str. P., nr. 705/A, CNP-1. în baza art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea nr.31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penală, cu 741alin 2 teza I și art. 13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, la :
- pedeapsa amenzii penale în cuantum de:2000 ( două mii ) lei ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prev. de art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea nr.31/1990, republicată,
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 631Cod penal. Constată recuperat prejudiciul.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate
Respinge ca nefondat apelul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. E B. NĂSĂUD, cu sediul în municipiul B., strada 1 D. nr. 6, județul B. Năsăud, ÎN NUMELE S. UI R. PRIN A.N.A.F- B. , în calitate de parte civilă, împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește onorariu apărător oficiu în sumă de 200 lei în favoarea av. P.
A. M., ce se va avansa din F.M.J.
Obligă partea civilă Direcția Generală a Finanțelor P. e B. Năsăud la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în apel, în sumă de 200 lei.
Cheltuielile ocazionate de apelul declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu restul părților.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
SS DP DS
Red.S.S./dact V.R. 2 ex./ _
Jud.fond: B. D. la
| ← Decizia penală nr. 1369/2013. Infractiuni la regimul silvic... | Decizia penală nr. 246/2013. Infractiuni la legea societatilor... → |
|---|
