Decizia penală nr. 283/2013. Infractiuni la legea cecului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 283/R/2013
Ședința publică din 28 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. | L. |
: M. | B. | ||
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin A. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NĂSĂUD și de către inculpatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 05 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, privind pe inculpatul H. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., dat în dosar nr. 574/P/2009, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 și de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul H. V., asistat de apărător ales, avocat Molnar Laurențiu Dănuț, din cadrul Baroului B. -N., cu delegație la dosar ( f. 14, 22 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat Vișan Flavia, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 21 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezența apărătorului ales și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin decizie.
Apărătorul ales al inculpatului H. V., învederează instanței faptul că prejudiciul a fost achitat de către societatea al cărei reprezentant a fost inculpatul, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, care a depus personal eforturi pentru recuperarea acestuia.
Se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 54 ).
Apărătorul ales al inculpatului H. V., depune la dosar originalul delegației și actele menționate în motivele de recurs, respectiv înscrisuri în circumstanțiere. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat și apreciază cauza în stare de judecată.
Reprezentanta M. ui P., referitor la recursul parchetului formulează o cerere prealabilă și solicită a se observa faptul că primul motiv de recurs se
referă la condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni concurente din legea CEC-ului, fără să se pună în discuție schimbarea încadrării juridice. În acest context, condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni concurente apreciază că este corectă, motiv pentru care nu va susține recursul parchetului în sensul că trebuie să existe doar o singură infracțiune, respectiv o unitate de infracțiune. De asemenea, apreciază că hotărârea instanței de judecată este nelegală ca urmare a condamnării fără punerea în discuție a schimbării încadrării juridice. Astfel, în ipoteza în care se va solicita acorda un termen în apărare în acest sens, arată că nu se opune, precum și că nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului H. V., formulează motive de recurs în același sens.
Reprezentanta M. ui P. nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece se poate îndrepta această nelegalitate în condițiile în care instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru două infracțiuni, deci este corectă condamnarea pentru două infracțiuni, dar nu a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice.
Apărătorul ales al inculpatului H. V. arată că în motivele inițiale de recurs ale Parchetului se arată că ]n mod incorect s-a dispus condamnarea pentru două fapte.
Curtea constată că reprezentanta Parchetului în mod corect a arătat că inculpatul poate solicita un termen în apărare conform art. 334 Cod procedură penală, motivul invocat de către Parchet este de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Apărătorul ales al inculpatului H. V. nu solicită acordarea unui termen pentru acest motiv.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 211/2012 a Judecătoriei
N., hotărâre considerată ca fiind nelegală și temeinică.
Face încă o dată precizarea că nu susține recursul Parchetului în ceea ce privește art. 741din Codul penal, pentru că așa cum a rezultat din chiar declarația inculpatului dată azi în fața instanței de judecată, acesta a recuperat prejudiciul, dar nu integral, așa cum se prevede expres în art. 741din Codul penal, situație în care nu sunt incidente aceste dispoziții.
În ceea ce privește celălalt motiv de recurs, apreciază că hotărârea instanței de judecată este nelegală pentru că nu a fost aplicat art. 334 din Codul de procedură penală privind schimbarea încadrării juridice. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru două fapte descrise distinct în rechizitoriu. La punctul 1 din rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a fost administrator al unei societăți comerciale, respectiv D. Construct S. din localitatea N., având relații comerciale cu diferite societăți, inclusiv cu societatea C. Ro S. din localitatea
B., județul B. -N. . În această calitate, susține inculpatul că a emis o filă CEC pe care a predat-o drept garanție. În acest context precizează că filele CEC sunt un instrument de plată și că acestea, conform Legii cecului nr. 59/1934, nu sunt un mijloc de garanție. De aceea consideră că această apărare a inculpatului trebuie să fie înlăturată pentru că ea nu este conformă legii. Conform
înscrisurilor de la dosar și a declarațiilor inculpatului fila CEC a fost practic emisă în alb, ea a fost doar semnată de către inculpat și ștampilată cu ștampila acestei societăți comerciale. La un moment dat firma căreia i-a predat această filă CEC a avut de încasat o sumă de bani, existând o datorie pe care firma inculpatului nu a achitat-o, fila CEC a fost completată cu toate celelalte mențiuni și predată băncii. S-a reținut faptul că în 3 aprilie 2009 a fost completată și apoi
în 7 aprilie 2009 a fost depusă în bancă. Verificându-se s-a constatat faptul că firma nu are disponibil în cont și a fost comunicat acest lucru, de altfel din acel moment firma a și intrat în interdicție bancară, conform comunicării existente la dosar. S-a aflat în continuare în interdicție bancară și când s-a reținut fapta de la punctul doi din rechizitoriu. Apreciază că, în mod corect, instanța de judecată a reținut faptul că se află în prezența a două infracțiuni concurente din art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934. Astfel, precizează că Legea cecului interzice pe de o parte emiterea unei file CEC dacă nu este disponibil și mai ales interzice punerea în circulație a acestor mijloace de plată dacă nu există toate mențiunile în special pentru a se plăti suma de bani data și locul completării și toate celelalte date care sunt în legea cecului privind trasul și trăgătorul.
În rechizitoriu este menționat art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, iar instanța de judecată l-a condamnat pe inculpat aplicând două sancțiuni distincte pentru două infracțiuni. De aceea, apreciază că hotărârea este nelegală, impunându-se, ca în urma admiterii recursului Parchetului, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la celelalte motive din recursul inculpatului, își va expune poziția după susținerea lor.
Apărătorul ales al inculpatului H. V., cu privire la recursul Parchetului, inițial el a fost formulat în favoarea inculpatului și a fost precizat într-o modalitate care nu mai este în favoarea inculpatului. Dar, dacă, tranșând problema încadrării juridice a infracțiunii la legea CEC-ului ca fiind o singură infracțiune complexă cu două modalități alternative de săvârșire, dar totuși o singură infracțiune, se va aprecia că se impune reținerea unei singure infracțiuni, atunci apreciază că va trebui admis doar recursul inculpatului pentru că este în acest sens.
Dacă se va aprecia existența a două infracțiuni distincte la legea CEC-ului aflate în concurs ideal de infracțiuni, atunci, constatând încălcarea de către
instanța fondului a dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală va trebui casată hotărârea atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai arată că prin recursul inculpatului declarat în cauză a solicitat casarea hotărârii atacate, cu principal și subsidiar la fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, recurs pe care îl susține așa cum l-a formulat.
În ceea ce privește infracțiunea de emitere de CEC fără acoperire și respectiv cu lipsa elementelor esențiale de identificare, apreciază că este vorba despre o infracțiune unică, cu modalități alternative de săvârșire a acesteia, cu precizarea că genul acesta de infracțiune este întâlnit în cazuistica penală română, sens în care face referire cu titlu de exemplu și la infracțiunea de evaziune fiscală care poate să fie săvârșită și la art. 9 lit. b și la art. 9 lit. c și prin ascunderea veniturilor și prin majorarea nejustificată a cheltuielilor. Ori, în această speță, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a exprimat în mod expres în sensul în care se va reține întotdeauna o singură infracțiune cu modalități alternative de săvârșire chiar dacă fiecare dintre cele două posibilități alternative de săvârșire a infracțiunii se regăsesc în cauză. Pentru aceste considerente apreciază că în cauză nu s-ar fi impus nici luarea în discuție și nici schimbarea efectivă a încadrării juridice dintr-o faptă, așa cum s-a trimis efectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., în două fapte concurente tocmai pentru că este o infracțiune unică săvârșită în două dintre modalitățile alternative ale acesteia. De altfel, într-o altă interpretare, susține că ori se emite un cec fără să aibă datele de identificare, săvârșindu-se o faptă, context în care nu se mai poate reține și fapta a doua, respectiv lipsa de disponibil. Adică, dacă se reține că acel CEC a fost tras în alb și prin urmare nu s-a spus suma care ar fi
trebuit să existe ca disponibil în cont, atunci apreciază incidentă obligația reținerii că pentru art. 84 pct. 3 - lipsa disponibilului, fapta nu există, pentru că nu s-a trecut un disponibil asupra căruia cel care a tras, respectivul CEC s-ar fi obligat că-l păstrează în cont pe parcursul întregii perioade de punere în circulație a CEC-ului. În consecință, apreciază că este evidentă prezența unei infracțiuni unice, cu două modalități alternative care puteau și au fost reținute în cauză, și asupra cărora instanța s-a pronunțat schimbând încadrarea juridică fără să pună în discuție. Față de această situație, dacă se constată de către instanța de recurs că trimiterea în judecată este corectă, consideră că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, ci se poate judeca direct de către curtea de apel în recurs.
În ceea ce privește fapta ca atare, a arătat în motivele de recurs că din punctul său de vedere soluția pe care o vede prima ca fiind întemeiată în această cauză este în sensul aplicării art. 181Cod penal, în favoarea inculpatului, sens în care a arătat o serie de argumente pe care le reiterează și în fața instanței de recurs. Primul element se referă la caducitatea în fapt a Legii nr. 58 și 59/1934 cu CE-ul și cu biletul la ordin. În acest sens, confirmă faptul că în Legea din 1938 legiuitorul a scris că CEC-ul este un instrument de plată. Doar că din multe cauzele aflate pe rolul instanței de judecată s-a putut observa că de fiecare dată, și în această cauză, este dovedit și nu este pus în discuție faptul că CEC-ul s-a emis în alb ca și garanție, cu precizarea că toate probele converg în acest sens. De altfel, deși legea spune clar că nu se poate emite un cec în alb, băncile, atunci când se încheie contracte de credit pretind la capitolul garanții în primul rând ipotecă, iar în al doilea rând emitere cec în alb. Pur și simplu legea din 1938 nu mai are nicio legătură faptică cu realitatea raporturilor economice din_ și 2011 - data săvârșirii acestui tip de infracțiune. Astfel încât a merge în continuare și a interpreta rigid strict pe litera legii textul cu pricina apreciază că duce la soluții în care se ajunge ca aproape oricine care ajunge să aibă de-a face cu cecuri să fie practic un potențial infractor. Susține că nu insistă asupra acestui lucru pe care l-a arătat în scris.
În ceea ce privește circumstanțele de la 181alin. 2 Cod penal care trebuie să fie avute în vedere de către o instanță de judecată, a arătat și repetă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție arată că și în cazul infracțiunilor de pericol se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 181Cod penal în funcție de circumstanțele concrete ale faptei și ale făptuitorului.
În ceea ce privește circumstanțele concrete ale faptei, susține că în cursul anului 2008 inculpatul a pus la dispoziția S. C. . RO un cec în alb pentru garantarea viitoare a unor posibile datorii și așa mai departe. C. . RO a știut de la bun început prin reprezentanții săi faptul că sumele de bani nu vor fi indisponibilizate în cont și că acel cec a fost luat doar ca o garanție, practic pentru evitarea unui eventual viitor proces, în situația în care există datorii. Precizează că acesta este până la urmă scopul pentru care se lasă file de cec în garanție, respectiv pentru a preveni și preîntâmpina un eventual proces civil cu o durată de luni, poate chiar ani de zile în care să se obțină o hotărâre judecătorească, după care să se treacă la executarea unei hotărâri judecătorești. Ori, în situația în care se lasă un cec în garanție, se înscrie suma datorată pe cec, se introduce cecul în bancă și a doua zi se efectuează o deplasare la executorul judecătoresc.
Prin urmare, raportat la circumstanțele concrete materiale ale faptei, apreciază că se află în situația unei practici des întâlnite în practica reală comercială încât nu se poate reține că ceea ce a săvârșit inculpatul reprezintă un lucru deosebit de grav și care trebuie obligatoriu să fie sancționat.
De asemenea, chiar dacă este o infracțiune de pericol, trebuie avută în vedere și starea concretă de prejudiciu care s-ar fi putut crea sau chiar s-a creat în continuare. Susține că suma este de 3000 lei, iar dacă ar fi fost un cec de 3 miliarde, spunea că este o situație mai deosebită, dar raportat la cuantumul sumei apreciază că condamnarea inculpatului este o măsură destul de aspră.
Cu privire la persoana inculpatului susține că a depus la dosar acte din care rezultă că acesta este în al 60-lea an al vieții, este căsătorit și prin urmare simplul fapt că a reușit să-și mențină în viață o căsnicie, în condițiile în care în ziua de astăzi se cunoaște că divorțul este o chestie absolut la ordinea zilei, dovedește că inculpatul are, din acest punct de vedere, un atașament față de valorile sociale și morale ale familiei.
A mai depus un C.V. din care rezultă fotografii cu toate clădirile la care inculpatul a participat în calitate de subinginer constructor, C.V. care se întinde pe vreo 20 de pagini și din care se observă că o foarte mare parte din orașul B. este construită și cu participarea inculpatului. La dosarul cauzei sunt și o serie întreagă de recomandări de la administratorii unor societăți comerciale cu care acesta a colaborat, din care rezultă de asemenea că inculpatul a avut în raport cu aceste societăți comerciale și cu administratorii lor o atitudine normală, cinstită și a lăsat o impresie bună peste tot pe unde a fost. Consideră că toate aceste circumstanțe sunt de natură să creioneze inculpatului o situație personală favorabilă care poate și chiar trebuie să fie avută în vedere de către instanța de judecată la circumstanțierea sancțiunilor care îi vor fi aplicate și care apreciază
că îndreptățesc instanța de judecată să facă aplicarea în speță a disp. art.181Cod penal pentru această infracțiune.
Pentru cealaltă infracțiune referitoare la înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, solicită ca reanalizând probele dosarului, să se observe în ce circumstanțe s-a săvârșit fapta, pentru a se înțelege dacă există sau nu, din punctul său de vedere nu există, intenție în săvârșirea acestei infracțiuni. Susține acest lucru pentru că inculpatul a fost, la acel moment, administratorul unei societăți comerciale care avea ca acționari familia Poenar, fiind vorba despre tată și fiică, amândoi lichidatori în B. . În același timp, respectivele persoane aveau și o altă societate S. Poenari S., în care aveau aceleași calități, respectiv asociați și prin urmare, între inculpat și familia Poenar exista o relație de colaborare, chiar subordonare, pentru că administratorul trebuie să execute ordinele asociaților. În cadrul acestui raport, între părți exista o evidentă nu neapărat confuziune, dar ceva apropiat de genul confuziunii patrimoniilor celor două societăți pentru că oricum profiturile și pierderile respectivelor societăți ajungeau să fie resimțite ca profit și ca și pierdere în buzunarul familiei Poenaru. Prin urmare, exista un interes al acestor asociați ai respectivelor societăților comerciale ca să încerce să își gestioneze ambele afaceri în așa manieră încât ambele să fie profitabile. Ori, tocmai în acest context, în situația în care într-una din societățile comerciale, respectiv S. DS nu exista disponibilul suficient în cont, exista și o interdicție bancară, a apărut firesc ca asociații de la cealaltă societate să își garanteze o datorie de plată cu eliberarea unui cec al societății Poenari.
Prin urmare, intenția pentru care acel cec a fost eliberat de martorul Poenaru, căsătorit cu Ioja Sabina P. și pe care a arătat-o în mod expres în fața instanței de fond, a fost de a-i pune la dispoziție un instrument de plată valabil pentru efectuarea plății respective. Așadar, inculpatul a prezentat acel cec cu bună credință fără a avea intenția de a înșela respectiva societate. De altfel, a reține o intenție în a înșela respectiva societate i se pare un pic chiar exagerat, pentru că, până la urmă, atunci când există intenția de a înșela pe cineva cu o sumă relativ mare, fiind vorba de 35 000 lei, se presupune existența unui interes
personal și direct. Ori, în cazul de față, chiar dacă s-a săvârșit o infracțiune, susține că inculpatul nu ar fi avut absolut nimic de câștigat pentru că era vorba despre interesele unor societăți comerciale la care el nu avea calitatea de asociat și prin urmare nu participa la profit și pierderi.
Inculpatul a săvârșit prin urmare fapta fără intenția de a înșela, astfel că din punctul său de vedere în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, reținându-se că lipsește intenția directă sau indirectă ca element constitutiv al săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că fapta a fost săvârșită ca infracțiune apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 741din Codul penal, chiar dacă din declarația inculpatului ar rezulta că nu personal, în proporție de 100 %, a recuperat prejudiciul cu pricina. Susține aceasta deoarece prejudiciul cu pricina nu a fost cauzat de inculpat personal, acesta nefiind cel care a emis un cec de pe numele său și pentru sine. Susține că prejudiciul respectiv a fost cauzat de inculpat în calitatea sa de reprezentant legal al unei societăți comerciale. Prin urmare, dacă cauzarea unui prejudiciu este determinată de către inculpat ca reprezentant al unei societăți comerciale, în aceeași măsură trebuie să fie interpretată legea în sensul în care recuperarea prejudiciului poate să fie făcută personal de către inculpat sau prin intermediul societății comerciale al cărui reprezentant este și care de altfel ar fi devenit parte responsabilă civilmente în dosar. Apreciază că nu se pot separa în mod nejustificat persoana inculpatului de persoana părții responsabile civilmente în exercitarea funcțiilor de administrator, de reprezentant legal. Atât timp cât în cauză s-a constatat de către instanța de judecată că nu mai există un prejudiciu, aspect dovedit prin numeroase adrese la dosarul cauzei, apreciază că trebuie să se rețină faptul că prejudiciul a fost recuperat de către inculpat personal sau prin intermediari.
De altfel, mai arată că în cadrul procedurii de insolvență nici nu era posibil să se ducă să plătească inculpatul direct la S. P., pentru că rămânea atunci în continuare în cadrul procedurii de insolvență ca S. P. să obțină suma de două ori, ceea ce era absolut anormal și nelegal.
Prin urmare, apreciază că se află în situația produsă de art. 741din Codul penal, cu precizarea că acest articol a fost în vigoare o perioadă relativ scurtă de timp, de prin noiembrie 2010 de când a apărut Legea 202, până prin mai 2011, când s-a publicat în Monitorul Oficial decizia de neconstituționalitate a acestuia, dar într-un control a posteriori și nu anterior al legii, astfel că, fiind în vigoare textul de lege, constituie o lege penală mai favorabilă inculpatului și care, prin urmare, în temeiul art. 13 din Codul penal, se impune a fi aplicat de către instanța de judecată.
Cu privire la natura juridică a art. 741Cod penal arată că aceasta nu a fost lămurită nici prin decizia Curții Constituționale, nici ulterior. Apreciază că art. 741alin. 2 Cod penal constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei astfel că din punctul său de vedere soluția temeinică și legală ar fi încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. i din Codul de procedură penală pentru această infracțiune.
De asemenea, susține că indiferent de pedeapsa rezultantă care va fi aplicată, a arătat în ceea ce privește circumstanțele atât materiale, cât și personale ale faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, care este din punctul său de vedere gravitatea lor. Astfel că, în ipoteza achitării, încetării procesului penal sau a menținerii pedepselor care au fost aplicate, solicită, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, să nu se mențină sub nicio formă sentința atacată. Precizează că a dispune condamnarea la 3 ani închisoare cu executare efectivă a unui inculpat care a săvârșit fapta în circumstanțele
arătate și care are și caracterizările prezentate instanței de judecată, i se pare o soluție excesivă. Astfel, apreciază că, în cauză, scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului astfel că în temeiul art. 81 Cod penal, dacă pedeapsa va fi mai mică de 2 ani la infracțiuni concurente, sau în temeiul art. 86 Cod penal - suspendare condiționată, dacă va fi 3 ani pentru pedepse concurente, solicită să se dispună ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acesteia.
Reprezentanta M. ui P. referitor la aspectele noi invocate, exceptând cele analizate în recursul Parchetului arată că raportat la susținerea în recursul inculpatului, în apărare, a faptului că legea cecului nr. 59/1934 a devenit caducă. Consideră că această susținere este neîntemeiată, legea fiind în vigoare prin prisma faptului că și în anul 2005 a fost soluționat un recurs în interesul legii pentru că exista o practică neunitară în materie referitor la aplicarea art. 215 alin. 4 din Codul penal și art. 84 din legea cecului, aspect care semnifică că și Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat faptul că legea, chiar dacă este din anul 1934, se aplică în continuare.
În ceea ce privește aplicarea art. 181din Codul penal pentru legea cecului consideră că faptele inculpatului trebuie analizate în totalitatea lor, în strânsă legătură, nu doar izolat, pentru că, după ce a fost introdusă fila cec în cazul faptei descrise la punctul 1 din rechizitoriu, societatea a intrat în interdicție bancară și în acest context a fost reținută și fapta de la punctul 2 de înșelăciune.
Raportat la aceste împrejurări, la faptele în ansamblul lor, apreciază că nu se impune aplicarea art. 181din Codul penal.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune și susținerea că fila cec pentru a doua societate comercială a fost lăsată drept garanție arată că este vorba despre o filă cec ca un mijloc de plată nu ca și un mijloc de garanție. În acest sens, solicită a se avea în vedere că pe fila cec este o mențiune legată de girant, aspect necompletat. Astfel, dacă într-adevăr ar fi fost o garanție din partea acestei societăți comerciale cu care firma administrată de inculpat ar fi avut relații comerciale și se garanta atunci ar fi trebuit să fie menționată acea societate la girant. Mai arată că fila cec, în al doilea caz, este practic un mixt de împrejurări pentru că la trăgător este indicată societatea administrată de inculpat, dar semnătura pe fila cec aparține celeilalte societăți Poenari S. Dumbrăveni. Chiar dacă erau relații comerciale, reprezentanta acestei societăți a arătat faptul că nu existau creanțe între acestea, nefiind astfel un mijloc de stingere a unor datorii. Cu certitudine, în momentul în care s-a introdus fila cec, societatea era în interdicție bancară și în acest mod a și fost creată paguba societății comerciale. În acest context, susține că exista evident un interes raportat la modul în care s-a comportat inculpatul.
În fine, referitor la ultima solicitare, în ipoteza în care nu va fi casată hotărârea și trimisă spre rejudecare, pentru că este lovită de nulitate absolută, deci în ipoteza respingerii cererii Parchetului, solicită admiterea în parte a recursului inculpatului, respectiv numai în ceea ce privește aplicarea art. 81 din Codul penal, privind suspendarea condiționată, întrucât apreciază că sunt întrunite elementele constitutive în acest sens.
Apărătorul ales al inculpatului H. V., în replică, în ceea ce privește interdicția bancară, arată că nu este real ce se susține și solicită a se observa faptul că cecul al doilea a fost emis în 9 aprilie și interdicția este din 12.
Mai arată că, dacă se susține în continuare că un cec este întotdeauna un mijloc de plată, nu mai contează cine este trăgătorul cecului, iar dacă cecul este corect completat plata se face, acesta reprezentând până la urmă, din punct de vedere civil, o bancnotă în valoare de cât se scrie în acel cec. Ori, dacă se prezintă un cec de la cealaltă societate și se spune că este un cec valabil, semnat corect,
nu se mai impune consemnarea unui alt girant, ci doar a sumei respectiv, care se introduce în bancă, nefiind necesară sub nicio formă existența unor raporturi comerciale între cele două societăți, pentru că este un mijloc de plată separat.
Inculpatul H. V., având ultimul cuvânt, regretă consecințele pe care nu le-a intenționat, cu precizarea că aceste aspecte au intervenit în momentul de debut al crizei economice, iar faptul că nu a încasat bani de la alte firme a determinat situația creată. Apreciază ca fiind doveditor pentru lipsa intenției sale de a înșela activitatea de aproape 40 de ani pe care a desfășurat-o fără probleme. Susține că nici anterior și nici ulterior acestor incidente nu a avut intenția de a înșela.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., înregistrat sub nr._ la Judecătoria Năsăud, a fost trimis în judecată inculpatul H. V. solicitându-se condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.84 al.1 pct.2 și 3 din Legea 59/1934 și art.215 al.1, 2,3 și 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.,,a’’ Cod penal.
În fapt, prin rechizitoriu s-a arătat că inculpatul H. V. este administrator al S. ,,D. Construct’’ S. N., în vederea desfășurării activității firmei derulând afaceri cu diverse firme printre care și S. ,,C. RO’’ S. La începerea derulării relațiilor comerciale cu această firmă, inculpatul emis drept garanție a plății sumelor datorate ca urmare a achizițiilor de mărfuri ce urmau a fi efectuate în viitor, fila cec seria BE 300 nr.02154635 în alb, doar semnată și ștampilată. Apoi, inculpatul a achiziționat mai multe mărfuri a căror valoare nu a achitat-o acumulând o restanță de 3.981,74 lei.
În această situație reprezentanții firmei creditoare au introdus cec-ul spre decontare în circuitul bancar la data de 7 aprilie 2009, fiind refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, etc.
Pe de altă parte, s-a arătat că în calitate de administrator al S. ,,D. Construct’’S.R.L N. la data de 6 februarie 2009 inculpatul s-a prezentat la S.
,,P. ’’ M. ’’S. Ilfov, punct de lucru B., specializată în prestări servicii reparații autovehicule, unde a solicitat efectuarea reparațiilor la autovehiculul marca IVECO, proprietatea S. ,,D. Construct’’S. N. . Salariații punctului de lucru au efectuat verificările tehnice ale autovehiculului, stabilind lucrările de reparație necesare și piesele care trebuiau înlocuite. La aceeași dată s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr.39BS care a fost trimis inculpatului pentru a-l studia și semna până la finalizarea reparațiilor, fiind
întocmit și devizul de reparații.
Timp de 5 săptămâni s-au efectuat lucrările de reparație și înlocuiri de piese pentru acest autovehicul, la data de 12 martie 2009, lucrările fiind finalizate s-a întocmit devizul de reparații 2072/T cu o valoare de 35.496, 46 lei.
La aceeași dată_, s-a încheiat de către inculpat contractul de prestări servicii cu SC,,P. ’’S., sat M. jud. Ilfov. Cunoscând condițiile în care S.
,,D. Construct’’S. N. trebuia să procedeze la achitarea sumei datorate către firma prestatoare de servicii, respectiv, prin emiterea ca mijloc de plată a unei file cec ori a unui bilet la ordin în condițiile în care suma datorată nu este achitată pe loc, precum și că S. ,,P. ’’S.R.L are dreptul de a refuza livrarea autovehiculului aparținând SC,,D. Construct’’S. în cazul în care nu este achitată contravaloarea serviciului prestat, având asupra sa fila cec seria RNCB 1 BB nr.01. aparținând SC,,Poenariiii’’S. Dumbrăveni, necompletată cu
excepția semnăturii administratorului respectivei firme, numita Poenarii P. Sabina, în condițiile în care fila cec i-a fost remisă pentru a fi dată unuia dintre furnizorii S. ,,Poenariiii’’S., știind că S. ,,D. Construct’’S. se află în
interdicție bancară, inculpatul a înmânat reprezentantului S. ,,P. ’’S. ca mijloc de plată această filă cec.
Reprezentantul S. ,,P. ’’S. a primit acest cec și a emis factura fiscală seria PRO nr.620482/_ în sumă de 35.496,46 lei fiind menționată în cuprinsul facturii și fila cec seria RNCB 1 BB nr.01., completată de către
învinuit, fără ca acesta să aducă la cunoștința reprezentantului S. ,,P. ’’ S. că cecul nu aparține SC,,D. Construct’’S.
La data înscrisă ca dată a emiterii filei cec, respectiv_, aceasta a fost depusă spre decontare, în ziua următoare fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în contul trăgătorului, trăgător în incapacitate de a emite cec, litigiu de proprietate, cec emis de trăgător aflat în interdicție bancară.
Apoi, inculpatul a comunicat reprezentantului SC,,P. ’’S.R.L că i-a predat această filă cec care nu aparținea S. ,,D. Construct’’S.R.L ,,din greșeală’’.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.84 al.1 pct.2 și pct.3 din Legea nr.59/1934, art.215 alin.1, 2, 3, 4 din Codul penal și art.33 lit.,,a’’ Cod penal.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 15 martie 2011, inculpatul, prin declarația de inculpat a arătat că nu recunoaște învinuirea reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
Inculpatul a declarat în instanță că cecul pe care l-a predat la S. ,,C. RO’’S.R.L a fost emis la începutul anului 2008 cu titlu de garanție pentru materialele care urmau să fie cumpărate pe parcursul anului, în acea perioadă având calitatea de administrator la S. ,,D. Construct’’S. N. . Cecul a fost emis doar cu semnătura pe care personal a realizat-o și cu aplicarea ștampilei S. ,,D. Construct’’S. N., fără a mai fi completată nici o altă mențiune pe acesta.
Apoi, a învederat inculpatul că, pe parcursul anului 2008 au avut loc circa 5 operațiuni de vânzare-cumpărare între cele două firme, pe care le-a achitat la un interval de circa 30-40 de zile prin ordine de plată, rămânând restantă suma de 3981, 74 lei. Apoi, a arătat inculpatul că, după ce a emis fila cecul în luna martie 2008, l-a predat șoferului firmei S. ,,D. Construct’’S.R.L și personal i-a solicitat acestuia să ducă cecul vânzătoarei respectiv, S. ,,C. RO’’S.R.L, în momentul în care a predat fila cec acestui șofer nefiind completat nici unul din elementele esențiale obligatorii pe cec. A precizat inculpatul că nu știe cine a completat ulterior cecul dintre angajații S. ,,C. RO’’S.
La data când a predat fila cec șoferului cu certitudine în contul firmei S.
,,D. ’’ deschis la BCR N. exista disponibil nefiind încă luată interdicția bancară care s-a instituit abia în luna decembrie 2008.
Apoi, a susținut inculpatul că, potrivit obiceiului, dacă S. ,,D. ’’ ar fi avut vreo restanță de plată, în momentul în care S. .C. RO’’S. ar fi constatat restanța plății se impunea ca reprezentantul acesteia să vină la sediul S. ,,D. cu cecul pentru a se conveni în comun asupra cuantumului plăților restante după care fila cec urma să fie completată fie de el fie de alți reprezentanți ai SC,,D. ’’.
A susținut inculpatul că nu a fost încunoștințat despre completarea cecului decât în momentul în care acesta a fost depus pentru plată la BCR N. .
Inculpatul a recunoscut că la data la care cecul a fost depus la bancă pentru plată era deja instituită interdicția bancară și nu exista disponibil în contul SC,,D. ’’. Însă, la acea dată, alte firme aveau obligații de plată
restante către S. ,,D. Construct’’S.R.L, după achitarea cărora, la rândul ei,
S. ,,D. Construct’’ urma să-și plătească datoriile.
De asemenea, a arătat inculpatul că din discuțiile pe care le-a purtat în zilele următoare cu reprezentanții S. ,,C. RO’’, aceștia din urmă, nu au cunoscut în momentul în care s-a completat cecul că nu există disponibil necesar de plată pentru S. ,,D. Construct’’S. și că aceasta se află în interdicție bancară.
Pe de altă parte, a mai declarat inculpatul că SC,,D. Construct’’S.R.L a început să desfășoare relații comerciale cu S. ,,P. ’’S.R.L, M., jud. Ilfov care avea un punct de lucru în B., încă din anul 2006, în condițiile în care el a devenit administrator al S. ,,D. ’’ în anul 2007.
În cadrul acestor relații comerciale, în fiecare an, s-a aplicat același procedeu respectiv, S. ,,D. Costruct’’S.R.L depunea o filă cec drept garanție pentru reparațiile ce urmau să se efectueze în cursul anului pentru autovehiculele acestei societăți.
La începutul anului 2009 deoarece S. ,,D. ’’ s-a aflat în interdicție bancară și nu a avut disponibil în cont, un astfel de cec nu s-a mai dat ca garanție către SC,,P. ’’ S.
În acest context, deoarece unul din autovehiculele aparținând societății S.
,, D. s-a defectat, acesta a fost dus pentru reparații la S. ,,P. ’’ care inițial a întocmit un deviz estimativ de 6000 lei (60 milioane lei vechi). La sfârșitul lucrărilor, S. ,,P. ’’ a emis devizul final pentru o sumă care depășea cuantumul consemnat în devizul estimativ. Cu toate acestea deoarece S. ,,D. ’’ nu avea disponibil bănesc și se afla în interdicție bancară, în calitatea de administrator pe care o deținea încă la această firmă, a arătat inculpatul că s-a adresat unei alte societăți comerciale cu care S. ,,D. Construct’’S. desfășura relații comerciale și anume către S. ,,Poenarii’’S.R.L Dumbrăveni pentru ca aceasta să îi dea un cec drept garanție pe baza faptului că la rândul ei,
S. ,,D. Construct’’S. trebuia să primească alte plăți restante pe care alte firme le aveau față de aceasta. Inculpatul a declara că a cerut acest cec drept garanție de la SC,,Poenarii’’S. pentru ca, la rândul său, tot ca și garanție, să o dea către S. ,,P. ’’S. .
În baza contractului încheiat cu S. ,,P. ’’S. a arătat inculpatul că avea la dispoziție 30 de zile pentru achitarea sumei consemnate în devizul final de lucrări.
În acest context, a declarat inculpatul că reprezentantul S. ,,Poenarii Dumbrăveni’’ a emis fila cec care nu avea completată nici o mențiune ci purta doar semnătura reprezentantului S. ,,Poenarii’’. Deoarece cecul a fost emis în noua formă tipizată, nu mai era necesară ștampila firmei emitente astfel încât, ștampila S. ,,Poenarii’’S. nu a mai fost aplicată pe cec.
În acest context, a declarat inculpatul că, în aceeași zi în care a primit cecul de la S. ,,Poenarii’’S., în mod intenționat și nu din greșeală, la rândul său, l-a predat ca garanție către S. ,,P. ’’S., din proprie inițiativă. A susținut inculpatul prin declarația dată că, a procedat în acest mod tocmai datorită obiceiului firmei de a preda astfel de file cec drept garanție.
Totodată, a recunoscut inculpatul că atunci când a predat acest cec către
S. ,,P. ’’S. știa că S. ,,D. Construct’’S. nu are disponibil bănesc și se află în interdicție bancară și tocmai de aceea a procedat în acest mod. Însă, inculpatul a mai susținut că în momentul în care a predat cecul a spus că acesta nu aparține SC,,D. ’’ ci firmei S. ,,Poenarii’’S. și că îl predă doar ca și garanție.
Totodată, a arătat inculpatul că nu știa că S. ,,Poenarii’’S. ar fi în interdicție bancară și nu are disponibil în cont și nici nu avea cunoștință că S.
,,Poenarii’’S. era implicată în vreun litigiu de proprietate ori că această firmă se afla în incapacitate de a emite cecuri.
A fost anunțat de faptul că S. ,,P. ’’S. a depus fila cec la bancă numai de către reprezentanții S. ,,Poenarii’’S. și cu acel prilej i s-a comunicat că firma nu are disponibil în cont.
Apoi a susținut inculpatul că S. ,,P. ’’S. a depus cecul la bancă cu o zi înaintea scadenței plății pe care S. ,,D. Construct’’S. o avea respectiv, în cea de-a 29-a zi potrivit contractului. În acest context s-a deplasat la S. ,,P. ’’S. unde a discutat cu o persoană din conducerea acesteia căreia i-a comunicat că din greșeală i-a înmânat cecul și că S. ,,D. Construct’’S. urmează să-și achite datoria. Firma nu a acceptat însă alte discuții și i-a zis că urmează să îi dea în judecată.
Prin sentința penală nr. 211/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul H. V., CNP 1. , identificat cu CI seria XB, nr.2., fiul lui G. și V., născut la data de_, în mun. B., jud. B. -N., studii superioare, căsătorit, un copil, fără antecedente penale, domiciliat în mun. B., str. A. nr.5, jud. B. -N.
, la:
pedeapsa de 5.000 lei amendă și închisoare de 6 luni, pentru comiterea infracțiunii de emitere cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispunere astfel, în total sau în parte, de disponibilul avut, prevăzută de art.84, alin.1, pct.2 din Legea nr.59/1934;
pedeapsa de 5000 lei amendă și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de emitere cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de aliniatele 1, 2, 3 și 5 ale art.1 și art.11 din Legea nr.59/1934, prevăzută de art.84, alin.1, pct.3 din Legea nr.59/1934;
pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal.
S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, prevăzut de art.33, lit.,,a"" Cod penal.
În baza art.34, alin.1, lit.,,e"" Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare care se va executa cu privare de libertate la care se adaugă amenda de 5000 lei.
S-a luat act de faptul că SC,,P. ""S. a primit plata de 35.496,46 lei, iar SC,,C. RO""S. a primit plata sumei de 3.981,74 lei, de la SC,,D. Construct"" S. , prin administrator judiciar L. E. S. B. , astfel încât se constată stinsă acțiunea civilă a cauzei.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 550 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei se va avansa din fondurile M. ui Justiției în contul avocatului D. Bâtă, cu titlu de onorar avocat din oficiu.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În perioada 2007- august 2009, inculpatul H. V. a deținut calitatea de administrator al S. ,,D. Construct’’S. N., aflată în prezent în procedură de reorganizare a activității potrivit Sentinței comerciale nr.341/_ a Tribunalului B. -N., fiind desemnat administrator judiciar S. ,,L. E.
S. B. .
În cursul anului 2008 între SC,,D. Construct’’S. și S. ,,C. RO’’S. s-au derulat relații comerciale în baza cărora C. RO S.R.L a emis către SC,,D. Construct’’ S.R.L facturile fiscale nr. 3105/_, nr. 3064/_, nr. 2753/_
, nr. 2590/_, nr. 2556/_ și nr. 3180/_ . Apoi, S. ,,Conflorela’’ S.
, a emis către S. ,,D. Construct’’S., facturile nr.2326/_, nr. 2258/_
, nr.2203/_ .
Toate aceste facturi sunt în sumă de 3981,74 lei, sumă cu care S. ,,D. Construct’’S. a figurat cu plăți de efectuat în contabilitatea S. ,,C. RO’’S. potrivit fișei client centralizatoare de la fila 37 din dosarul de urmărire penală.
Se impune precizarea faptului că, în toate aceste facturi era înscris pentru cumpărătorul S. ,,D. Construct’’S. sediul în loc. Ilva-Mică pe strada Principală, cu toate că, așa cum rezultă din Adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului de la fila 117 din dosarul de urmărire penală, sediul social al S. ,,D. Construct’’S. este în orașul N., str. E. I., NR.2, jud. B.
-N. și aceasta nu are alte sucursale sau subunități ci doar un sediu secundar, însă, în localitatea B. pe str. Grănicerilor nr.7 pentru biroul administrativ.
Însă, Codul Unic de Î. înscris pe facturi respectiv RO 14961964 corespunde celui publicat în Registrul Comerțului ca și numărul de înregistrare al firmei din Registrul Comerțului respectiv J_ .
Cu aceste mențiuni, în continuare instanța reține, din coroborarea martorilor audiați în cauză cu piesele dosarului de urmărire penală și a înscrisurilor depuse de părți la dosar în cadrul cercetării judecătorești, faptul că inculpatul a emis în cursul anului 2008 fila cec, cu barare generală seria BE 300 nr.2154635, ce purta doar semnătura olografă a inculpatului și ștampila societății trăgătoare, S. ,,D. Construct’’ S. Fila cec a fost emisă ca și garanție în cadrul raportului comercial desfășurat între SC,,D. Construct’’
S. și S. ,,C. RO’’S.R.L, astfel cum confirmă martorul Sidor Alexandru.
Fila cec a fost emisă în aceste condiții, încălcându-se astfel dispozițiile art.1 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, cu privire la mențiunile esențiale ale cecului.
Apoi, reprezentanții SC,,C. RO’’S.R.L au completat cecul fiind înscrise pe acesta data emiterii - 03 aprilie 2009, locul emiterii B., beneficiarul cecului S.C,,C. RO’’S.R.L și suma de 3.981, 74 lei.
Apoi, la data de 7 aprilie 2009, beneficiarul acestui cec și anume S.C,,C. RO’’S. a prezentat la plată cecul către banca plătitoare (trasă) BCR -Sucursala BN N. care a refuzat plata pentru lipsă totală de disponibil în contul trăgătorului S. ,,D. Construct’’ S., pentru interdicție bancară a trăgătorului, pentru litigiu cu privire la dreptul de proprietate și retragere din circulație.
În consecință, urmare a refuzului de plată, la aceeași dată 7 aprilie 2009, trasul BCR, potrivit dispozițiilor legale, declară interdicție bancară pentru trăgătorul S. ,,D. Construct’’ S. pentru perioada_ -_, perioadă în care trăgătorului i s-a interzis să emită cecuri, fiind obligat să restituie fără întârziere tuturor băncilor formularele de cecuri ridicate de la acestea.
Potrivit normelor legale în materie, interdicția bancară astfel declarată a fost înscrisă la cererea trasului cu nr.2/_ în Fișierul Național al Persoanelor cu Risc.
Pe de altă parte, la data de 12 martie 2009, urmare a lucrărilor de reparații pe care S. ,,P. ’’ S. sat M., jud. Ilfov - Punct de lucru B. le-a efectuat la un autovehicul aparținând SC D. Construct’ și în baza devizului de lucrări de la filele 26-27 din dosarul de urmărire penală, emite în sarcina S.
,,D. Construct’’S. N. factura fiscală nr.6203482 pentru suma de 35.496,46 lei.
La aceeași dată de 12 martie 2009, se încheie între SC P. S.R.L, sat M.
, com.G., jud. Ilfov în calitate de prestator și S. D. Construct’’ S. N. prin reprezentant legal H. V., Contractul 3939/_ dar și Actul adițional nr.40/_ la acest contract (f.22-24), în acesta din urmă părțile convenind că termenul de plată acordat pentru plata facturilor este de 14 zile calendaristice de la emiterea acestora. Potrivit acestei clauze contractuale din Actul adițional
nr.40/_ la contractul de prestări servicii încheiat între aceste părți, instanța va înlătura declarația inculpatului în conformitate cu care acesta știa că plata urma să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea facturii pentru autovehiculul reparat.
Factura fiscală s-a emis pentru suma de 35.496,46 lei. În aceste condiții, cunoscând că S. ,,D. Construct’’S. nu are disponibil în cont și se află în
interdicție bancară, din proprie inițiativă, astfel cum inculpatul personal a recunoscut prin declarația de inculpat, și știind că trebuie să efectueze plata sumei de 35.496,46 lei ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparații pentru autovehicul, s-a deplasat la S.C,,Poenarii’’S. Dumbrăveni cu care, SC,,D. Construct’’S.R.L s-a aflat în relații comerciale, și a solicitat reprezentantului acestei firme să îi predea un cec.
Având în vedere raporturile dintre cele două firme, reprezentantul SC,,Poenarii’’S., martora Ioja P. Sabina (n.Poenar), cunoscând că S. ,,D. Construct’’S. are dificultăți financiare și este în incapacitate de plată, a predat un cec inculpatului. Cecul a fost emis de martora Poenar P. Sabina (căsătorită ulterior, în prezent purtând numele de Ioja), semnat de aceasta, astfel cum însăși martora recunoaște prin declarația de la filele 387-388. Potrivit declarației acestei martore, aceasta a emis cecul ca garanție pentru S. ,,D. Construct’’S. însă la acea dată nu exista nici o creanță între cele două societăți comerciale.
Se mai impune precizarea faptului că, numita Poenar P. Sabina, căsătorită Ioja avea la acea dată calitatea de administrator a S. ,,Poenarii’’S., ulterior dobândind și calitatea de asociat al acestei societăți potrivit declarației martorei. Totodată, așa cum rezultă din aceeași declarație, coroborată cu celelalte probe ale cauzei, martora este fiica numitului Poenar I. ce deținea la acea dată calitatea de unic asociat al S. ,,D. Construct’’S. N. .
După ce a intrat în posesia cecului emis de martora Poenar P. Sabina și care purta semnătura acesteia neavând completată nici o altă mențiune, inculpatul H. V. s-a deplasat la punctul de lucru S.C,,P. ’’S. din B. și a predat cecul pe care l-a dobândit în aceste condiții, cu bună-știință (deci cu intenție directă) așa cum rezultă chiar din declarația de inculpat, martorei Danci Corina Lia, care la acea dată avea calitatea de casier în cadrul S. ,,P. ’’S.R.L - Punct de lucru B. .
Așa cum rezultă din declarația acestei martore, când inculpatul H. V. i-a predat cecul, acesta nu i-a spus că cecul aparține altei societăți comerciale și nu S. ,,D. Construct’’S.R.L, și nu a avut cunoștință la data emiterii cecului că S. ,,D. Construct’’S.R.L nu avea disponibil în cont. Așa cum rezultă din declarația aceleiași martore, aceasta nu avea acces la asemenea date și nici nu cunoștea despre existența vreunei firme cu denumirea de S. ,,Poenarii’’S.R.L Dumbrăveni, deoarece S.C,,P. ’’S. nu desfășura relații comerciale cu o astfel de firmă.
Instanța a mai reținut faptul că, în prezența inculpatului H. V. cecul cu barare generală seria RNCB1BB nr.1., aparținând S. ,,Poenarii’’S.R.L, în posesia căruia inculpatul H. V. a intrat în condițiile susmenționate și pe care l-a predat astfel martorei Danci Corina Lia angajată a SC,,P. ’’S.R.L, a fost completat cu suma de 35.496,46 lei în favoarea beneficiarei S. ,,P. ’’S.R.L, fiind stipulat ,,la ordin’’, locul emiterii B., cu denumirea trăgătorului S. ,,D. Construct’’S.R.L și cu înscrierea datei emiterii ca fiind_ .
Declarația martorei Danci Corina Lia, contrazice astfel depoziția inculpatului H. V. potrivit căreia acesta nu știa în ce condiții s-a completat această filă cec și de către cine nume și că a aflat de completarea cecului cu
aceste mențiuni doar de la reprezentantul S. ,,Poenarii’’S.R.L, după depunerea cecului la plată.
Din acest punct de vedere, din probele administrate în cauză, în special a declarației martorei Danci Corina Lia, rezultă fără echivoc faptul că cecul a fost completat cu mențiunile S. ,,D. Construct’’S.R.L ca trăgător în prezența inculpatului H. V. .
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă astfel în mod fără echivoc că cecul cu barare generală seria RNCB1BB nr.1. aparținând SC.,,P. ’’ S.R.L, semnat de administratorul acesteia Poenar P. Sabina, a fost obținut de la S. ,,Poenarii’’S.R.L în mod intenționat de către inculpatul H. V., pentru a- l preda către S. ,,P. ’’S.R.L, pentru plata facturii susmenționată în sumă de 35.496,46 lei și completat cu mențiunea trăgătorului S. ,,D. Construct’’S.R.L, în prezența inculpatului H. V., fără ca beneficiarul cecului,
S. ,,P. ’’S.R.L, prin reprezentanții sau angajații săi, să aibă cunoștință despre acest fapt.
Mai mult decât atât, așa cum chiar inculpatul a recunoscut prin declarația de inculpat, când a aflat despre producerea acestui fapt, angajatul S. ,,P. ’’S. a spus că va intenta acțiune în justiție.
Așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța mai reține că inculpatul H. V. a procedat în acest mod deoarece știa că S.
,,D. Construct’’S.R.L se afla în interdicție bancară și nu avea disponibil în cont.
În continuare, s-a mai reținut faptul că după completarea acestui cec S.
,,P. ’’S.R.L, a depus cecul la trasul BCR care la data de_ a refuzat cecul la plată pentru lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de plată și pentru că trăgătorul (consemnat în cec ca fiind
S. ,,D. Construct’’S.R.L, deși în realitate cecul aparținea S. ,,Poenarii’’S.
), s-a aflat în interdicție bancară și pentru litigiul cu privire la dreptul de proprietate.
În acest context, la aceeași dată de_, trasul BCR declară din nou interdicție bancară pentru trăgătorul S. ,,D. Construct’’S.R.L pentru perioada_ -_ .
De asemenea, la cererea trasului din data de_ interdicția bancară astfel declarată de tras a fost înscrisă în Fișierul Național al Persoanelor cu Risc (Centrala Incidentelor de Plăți).
În aceste împrejurări, ca urmare a refuzului la plată pentru lipsă de disponibil total în contul trăgătorului, la data de 5 mai 2009 atât S. ,,C. RO’’ cât și S. ,,P. ’’S. au intentat plângere penală împotriva S. ,,D. Construct’’S.R.L prin administrator H. V. .
În cauză, a fost cercetată și numita Poenar P. Sabina care, în condițiile susmenționate, a emis cecul predat de inculpatul H. V. către SC,,P. ’’S. însă față de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, justificat pe faptul că nu este autoarea faptei, astfel cum rezultă din rechizitoriu.
Raportat la starea de fapt astfel reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului H. V. de a emite cecul seria BE 300 nr.2154635, cu barare generală, cu înscrierea la data emiterii doar a semnăturii și aplicării ștampilei trăgătorului, lipsind mențiunile esențiale prevăzute la art.1, pct.2, 3 și 5 din Legea nr. 59/1934, în favoarea beneficiarului S. ,,C. RO’’S.R.L, potrivit completărilor ulterioare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934.
Nu are relevanță în cauză faptul că, ulterior emiterii, cecul a fost completat cu celelalte mențiuni, astfel cum s-a reținut în starea de fapt, textul de lege
prevăzut de art.84 alin.1, pct.3 din actul normativ menționat cerând ca elementele esențiale ale cecului să lipsească la data emiterii cecului.
În baza acestui temei legal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5000 lei amendă și 6 luni închisoare.
Pe de altă parte, instanța a reținut că fapta inculpatului H. V. de a emite cecul seria BE 300 nr.2154635 fără ca la data emiterii trăgătorul să aibă la tras disponibil suficient sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, să dispună altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.84, al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, temei legal în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5000 lei amendă și închisoare de 6 luni.
În acest context, se mai impune precizarea faptului că instanța a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căruia latura subiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită, deoarece la data când s-a emis cecul inculpatul nu ar fi știut de faptul că nu există disponibil necesar la plata cecului, în contul trăgătorului, apărare formulată de reprezentantul ales al inculpatului, deoarece așa cum rezultă din declarația inculpatului acesta știa că S.C,, D. Construct’’S. avea interdicție bancară instituită abia în luna decembrie 2008. Faptul că inculpatul ar fi emis cecul anterior acestei perioade, așa cum a susținut inculpatul, nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă.
În fine, fapta inculpatului de a induce în eroare angajatul S. ,,P. ’’S.R.L prin prezentarea acestuia a unui cec aparținând altei firme decât cea a cărei reprezentant legal era inculpatul, cu intenție directă, în scopul de a obține pentru
S. ,,D. Construct’’S.R.L un folos material injust, faptă prin care a pricinuit o pagubă la S. ,,P. ’’S. în valoarea de 35.496,46 lei, în speță fiind vorba de cecul cu barare generală seria RNCB1BB nr.1., îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.215, alin.1 Cod penal.
Întrucât, această faptă s-a realizat prin mijloace frauduloase, descrisă în starea de fapt expusă mai sus de instanță, se apreciază că infracțiunea de înșelăciune a fost comisă în forma sa agravantă prevăzută de alin.2 al art.215 Cod penal.
Deoarece atât inducerea cât și menținerea în eroare a angajatului firmei S.
,,P. ’’S. a avut loc cu prilejul executării contractului de prestări servicii încheiat între prestatorul S. ,,P. ’’S.R.L și beneficiarul S. ,,D. Construct’’S.R.L, săvârșită de către inculpat în așa fel încât fără această eroare,
S. ,,P. ’’S.R.L nu ar fi încheiat contractul de prestări servicii cu S. ,,D. Construct’’S.R.L și nici nu ar fi executat lucrările de reparații pentru autovehiculul acesteia, instanța reține că infracțiunea de înșelăciune a fost comisă de inculpat și în condițiile formei agravante prevăzută de alin.3 al art.215 Cod penal.
Având în vedere faptul că cecul a fost emis în aceste condiții știind că pentru valorificarea lui nu există disponibil în cont, în scopul arătat în alin.1, pricinuind astfel posesorului cecului paguba în cuantumul susmenționat, îndeplinește cerințele formei agravante a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de alin.4 al art.215 Cod penal.
Se impune precizarea faptului că, deoarece beneficiarul cecului și anume S.
,,P. ’’S. în momentul emiterii, nu a cunoscut că nu există disponibilul necesar în contul trăgătorului deținut la tras, fapta inculpatului săvârșită în aceste condiții constituie infracțiunea de înșelăciune susmenționată.
Pentru aceste motive, în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.,,a’’ Cod penal s-a constatat că toate aceste infracțiuni au fost comise în forma concursului real.
În baza art.34, al.1, lit.,,e’’ Cod penal, cu trimitere la lit.,,b’’ și ,,c’’, au fost contopite pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se va adăuga amenda de 5000 lei.
Întrucât infracțiunile au fost comise în concurs de infracțiuni, iar pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani, inculpatul a executat pedeapsa închisorii cu privare de libertate, nefiind îndeplinite cerințele art.81 alin.1 și alin.2 Cod penal, acesta neputând beneficia de suspendare condiționată a executării pedepsei.
La stabilirea pedepsei în modalitatea arătată, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv a luat în considerare atât gradul de pericol social al infracțiunilor, rezultat din împrejurările în care acestea au fost comise descrise mai sus, cât și persoana inculpatului care, deși nu are antecedente penale, nu a recunoscut infracțiunile nici în cadrul etapei cercetării judecătorești, nu a dat dovezi de îndreptare din acest punct de vedere și nu realizează nici în prezent consecințele faptelor sale prin atitudinea sa perseverentă de nerecunoaștere a infracțiunilor.
Instanța nu a putut avea în vedere nici faptul că inculpatul H. V. personal ar fi făcut demersuri, pe parcursul cercetărilor penale și ulterior în faza cercetării judecătorești, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele sale către S.C,,C. RO’’S.R.L și respectiv, către S. ,,P. ’’S. Astfel cum rezultă din Adresa nr.8/_ emisă de administratorul judiciar al S. ,,D. Construct’’S.R.L N. și anume L. E. S. B., plățile sumelor de 35.496,46 lei respectiv, de 3.981,74 lei s-au realizat de această firmă aflată în reorganizare judiciară, în mod eșalonat, în perioada_ -_ în condițiile în care, așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul H. V., în această perioadă, nu mai avea nici o calitate în cadrul S.C,,D. Construct’’S.R.L, acesta pierzându-și calitatea de administrator, cum chiar el declară în luna august 2009.
Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, instanța a aplicat pedepsele minime prevăzute de legile penale pentru aceste genuri de infracțiuni.
În cauză S.C,,P. ’’S.R.L, sat M., com. G., jud. Ilfov, s-a constituit parte-civilă cu suma de 35.496,46 lei.
De asemenea, instanța a reținut că, chiar prin plângerea penală formulată dar în special prin cererea de la fila 71 din dosarul de urmărire penală, s-a constituit parte-civilă în cauză și S.C,,C. RO’’S.R.L, cu suma de 3.981,74 lei.
Având în vedere înscrisul comunicat la fila 419 la dosar de L. E. S.
B. în calitate de administrator judiciar al S. ,,D. Construct’’S.R.L N., din care rezultă că partea responsabilă civilmente a achitat în tranșe, la datele consemnate în acest înscris, suma de 35.496,46 lei către S. ,,P. ’’S.R.L și suma de 3981,74 lei, fapt confirmat de părțile civile prin înscrisurile comunicate la dosar la filele 403 și 417 prin care părțile-civile recunosc primirea plății, instanța a constatat stinsă acțiunea civilă a cauzei, plățile fiind efectuate în întregime, fiind astfel recuperat prejudiciul cauzat părților-civile.
În fine, în baza art.189, art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 550 cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei avansat din fondurile M. ui Justiției în contul avocatului D. Bâtă, cu titlu de onorar avocat din oficiu, având în vedere faptul că inculpatul a beneficiat pentru primul termen de judecată de serviciile de asistență judiciară obligatorie potrivit delegație de la fila 277.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NĂSĂUD și inculpatul H. V. .
În susținerea motivelor de recurs Parchetul a precizat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât în cauză nu a fost aplicat art. 334 C.p.p.
privind schimbarea încadrării juridice a faptei deși instanța de fond în mod corect a reținut că se află în prezența a două infracțiuni concurente din art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934. De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate întrucât instanța de fond i-a aplicat inculpatului două sancțiuni distincte pentru două infracțiuni reținute în sarcina acestuia.
Inculpatul, în susținerea recursului declarat a solicitat achitarea fundamentată pe prevederile art. 181pentru infracțiunea prevăzută. de art. 84 alin. 1 pct. 2,3 din Legea 59/1934 iar în subsidiar condamnarea la pedeapsa amenzii cu suspendarea condiționată a executării acesteia precum și achitarea întemeiată pe prevederile art. 10 lit. d C.p.p. iar în subsidiar încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i cu aplicarea art. 741pentru infracțiunea prevăzută. de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.p.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate curtea reține următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., dat în dosar nr. 574/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. V. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 și de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că, în calitate de administrator la SC D. Construct S. a emis drept garanție a plății sumelor datorate fila cec seria BE 300 nr. 02154635, filă cec care nu era completată ci doar semnată și ștampilată iar ulterior fila cec a fost introdusă spre decontare către reprezentanții SC C. RO S. dar a fost refuzată la plată la data de_ din cauza lipsei totale de disponibil.
Prin rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului de a emite fila cec BE 300 nr. 02154635 doar semnată și ștampilată fără a conține și celelalte mențiuni obligatorii și fără a avea disponibilul suficient întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2,3 din Legea 59/1934.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut că în calitate de administrator la SC D. Construct S. a indus în eroare SC Pro TRUCK S. prin emiterea, ca mijloc de plată către această societate a filei cec seria RNCB 1BB nr. 01. filă cec aparținând altei societăți comerciale cunoscând acest aspect precum și faptul că societatea administrată de el se află în interdicție bancară de a emite file cec. Fila cec a fost refuzată spre decontare din pricina lipsei totale de disponibil.
Pe baza stării de fapt reținute de instanța de fond în urma interpretării probatoriului administrat în cauză s-a reținut în mod corect că fapta inculpatului
H. V. de a emite cecul seria BE 300 nr.2154635, cu barare generală, cu înscrierea la data emiterii doar a semnăturii și aplicării ștampilei trăgătorului, lipsind mențiunile esențiale prevăzute la art.1, pct.2, 3 și 5 din Legea nr. 59/1934, în favoarea beneficiarului S. ,,C. RO’’S.R.L, potrivit completărilor ulterioare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934.
S-a reținut de asemenea că nu are relevanță în cauză faptul că, ulterior emiterii, cecul a fost completat cu celelalte mențiuni, astfel cum s-a reținut în starea de fapt, textul de lege prevăzut de art.84 alin.1, pct.3 din actul normativ menționat cerând ca elementele esențiale ale cecului să lipsească la data emiterii cecului.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că fapta inculpatului H. V. de a emite cecul seria BE 300 nr.2154635 fără ca la data emiterii trăgătorul să aibă la tras disponibil suficient sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, să dispună altfel, în
total sau în parte, de disponibilul avut, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.84, al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, temei legal în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5000 lei amendă și închisoare de 6 luni.
Solicitarea inculpatului de a se constata că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni a fost înlăturată în mod corect de instanța de fond deoarece așa cum rezultă din declarația inculpatului acesta știa că S.C,, D. Construct’’S. avea interdicție bancară instituită abia în luna decembrie 2008 iar faptul că inculpatul ar fi emis cecul anterior acestei perioade, așa cum a susținut inculpatul, nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă.
Solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât au fost încălcate prevederile art. 334 C.p.p. este neîntemeiată.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., s- a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. V. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934.
Pe baza aceleiași stări de fapt, reținută și în cuprinsul actului de sesizare al instanței instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, fără ca în prealabil să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni distincte, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 respectiv ale infracțiunii prev. de art.84, al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
Este real că schimbarea încadrării juridice trebuie pusă în discuția părților în considerarea asigurării dreptului la apărare iar instanța de fond nu a procedat în această manieră. Dar, în virtutea efectului devolutiv al recursului declarat împotriva unei hotărâri ce nu poate fi atacată cu apel, potrivit art. 3856C.p.p. Curtea a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice și i-a atras atenția inculpatului că poate solicita un termen pentru pregătirea apărării în acest sens, inculpatul precizând că nu solicită acordarea unui termen. În aceste condiții inculpatul avea posibilitatea de a-și formula toate apărările pe care le considera necesare în fața instanței de recurs și ca atare nu se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Hotărârea pronunțată în cauză este însă nelegală sub aspectul aplicării în mod cumulativ a două pedepse principale pentru infracțiunile prevăzută. de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 respectiv ale infracțiunii prev. de art.84, al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
Astfel deși prevederile art. 84 prevăd ca regim sancționator pedeapsa amenzii de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni pana la 1 an, aplicarea cumulativă a celor două pedepse principale contravine principiilor dreptului penal român și principiilor constituționale. În consecință, curtea va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului la pedepsele închisorii de câte 6 luni închisoare și va menține pedepsele cu amenda penală aplicate de instanța de fond precum și pedeapsa rezultantă de 5.000 lei amendă penală.
În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.p. în cursul judecății, prejudiciul cauzat de inculpat, în cuantum de 35.496,46 lei a fost recuperat integral în cursul judecății la instanța de fond.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 741C.p.p. în ipoteza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, dacă acesta este până la 50.000 Euro în echivalentul monedei naționale se aplică o sancțiune administrativă.. Textul legal are caracterul unei legi penale mai favorabile independent de împrejurarea că aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale, opinie împărtășită atât de doctrină cât și de
practica judiciară. În consecință, în cauză se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, soluție întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i1, 741, art. 13 C.p. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei.
În ceea ce privește solicitările subsidiare formulate de inculpat de a se dispune achitarea întemeiată pe dispozițiile art. 181C.p.pentru infracțiunile prevăzute în Legea 59/1934 respectiv achitarea întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d C.p.p. pentru infracțiunea de înșelăciune acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în cauză s-a reținut în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 respectiv ale infracțiunii prev. de art.84, al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934. nefiind incidente în cauză prevederile art. 181 C.p.
În privința infracțiunii de înșelăciune, susținerea inculpatului potrivit căreia nu a avut intenția de a induce în eroare partea vătămată este infirmată de probele administrate în cauză, inculpatul având cunoștință că pentru valorificarea cecului emis nu există disponibil în cont.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d C.p.p. recursurile declarate de Parchet și de inculpat urmează a fi admise în limitele expuse mai sus.
În temeiul art. 189 ți 192 alin. 3 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud și de inculpatul H. V., fiul lui G. și V. născut la data de_, împotriva sentinței penale nr. 211/2012 a Judecătoriei N. pe care o casează doar cu privire la omisiunea aplicării art. 334 C.p.p., a greșitei condamnări a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută. de art. 215 alin. 1,2,3,4 C.p., a neaplicării art. 74 ind.1, art. 13 Cp.
Rejudecând în aceste limite în baza art. 334 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, în două infracțiuni prevăzute de art. 84 alin. 1pct. 2 și art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului la pedepsele de câte 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.
Menține pedepsele cu amenda penală aplicată de prima instanță pentru ambele infracțiuni, precum și pedeapsa rezultantă de 5.000 lei amendă penală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i1C.pr.pen., coroborat cu art. 741, art. 13 C.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin, 1, 2, 3, 4 C.pen.
În baza art. 91 lit. c C.pen. aplică inculpatului sancțiunea de 1.000 lei amendă administrativă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din F.M.J. în favoarea avocatei Vișan Flavia.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | A. | D. | L. | M. B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: D.M.M.
| ← Decizia penală nr. 824/2013. Infractiuni la legea cecului | Decizia penală nr. 700/2013. Infractiuni informatice → |
|---|
