Sentința penală nr. 82/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Sentința Penală Nr. 82
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Completul compus din:
Președinte: S. M. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Bogdan R., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare cererea formulată de inculpații G. I. și G. G.
S., în prezent deținuți în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, având ca obiect de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații G. I. și
G. G. S., asistați de av. ales Budișan C., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 10.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebați fiind, inculpații G. I. și G. G. S. declară că își însușesc cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul lor, declarația acestora consemnându-se pe cerere. Arată, totodată, că au cunoștință de dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Instanța procedează la luarea unei declarații celor doi inculpați, cele declarate de către aceștia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei filele 20-21.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, potrivit dispozițiilor art. 1608(1) Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
Reprezentanta parchetului arată că potrivit dispozițiilor art.1602 Cod
procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, ori, în cazul inculpatului G. I. și a inculpatei G. G.
S. prin ordonanțele din_ și respectiv_ au fost extinse cercetările și pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave și schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10
ani la 20 de ani, motiv pentru care consideră că cererea de liberare
provizorie sub control judiciar este inadmisibilă în principiu.
Apărătorul inculpaților, av. Budișan C., consideră cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind admisibilă în principiu apreciind că instanța verifică dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este sau nu admisibilă în principiu, raportându-se strict la condițiile de fond prevăzute de art.1606Cod procedură penală. Solicită în acest sens, să se constate că în conformitate cu dispozițiile art. 160, ind. 6 Cod procedură penală cererea este întemeiată, sens în care solicită admiterea acesteia.
În probațiune, apărătorul inculpaților depune la dosarul cauzei hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, învederând că din punctul său de vedere, examinarea și admisibilitatea în principiu a cererii de
liberare provizorie sub control judiciar trebuie raportată la dispozițiile art. 160, ind. 8 Cod procedură penală, iar condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 160, ind. 6 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii V, Capitolul I, Titlul IV, Partea Generală a Codului de procedură penală, iar reprezentanta Ministerului Public s-a referit la dispozițiile art. 160 ind. 1 și 2 Cod procedură penală, respectiv condițiile de temeinicie ale cererii de liberare provizorii sub control judiciar și nu de admisibilitate. Astfel cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție, este greșită orientarea unor instanțe de judecată de a examina admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în lumina condițiilor prevăzute de art. 160, ind. 2, alin. 2 Cod procedură penală.
Referitor la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apărătorul inculpaților, av. Budișan C., arată că după admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, solicită admiterea cererii de liberare provizorie formulată ca fiind temeinică, să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160, ind. 2 Cod procedură penală și nu există nici un impediment în vederea liberării provizorii sub control judiciar.
Aceste condiții ale temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar se împart în condiții pozitive, cele prevăzute de art. 160, ind. 2, alin. 1 Cod procedură penală unde se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, precum și o condiție negativă, prevăzută de dispozițiile art. 160, ind. 2, alin. 2 Cod procedură penală, și care prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportat la încadrarea juridică a faptelor, apărătorul inculpaților, arată că instanța este ținută de încadrarea juridică dată faptei de judecătorul care a emis mandatul de arestare, neputând analiza cererea din prisma altei încadrări juridice de natură să atragă alte limite de pedeapsă întrucât liberarea provizorie se dispune doar dacă se mențin temeiurile ce au determinat arestarea.
Referitor la temerea că odată eliberați, inculpații ar putea săvârși alte asemenea fapte, arată apărătorul inculpaților, noua reglementare impune existența unor date și informații certe și concludente privind iminența săvârșirii unor noi infracțiuni. Aceasta este și poziția Curții Europene a Drepturilor Omului, statuând în numeroase decizii de speță, ca simpla invocare a unui pericol de repetare a unei noi fapte penale nu este suficientă decât dacă s-ar fundamenta pe probe de natura să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura și pune în pericol ordinea publică. Deci doar existența unor indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate, ordinea publică ar fi actualmente amenințată. În cauză nu există date sau indicii concrete care să prezume riscul de repetare a infracțiunilor, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, lipsa antecedentelor penale și conduita lor. În cauză nu s-a pus niciodată problema vreunei încercări a inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Ultima prelungire a arestării preventive s-a dispus raportat la prevederile art.
136 Cod procedură penală, întrucât în cauză mai sunt necesare efectuarea Raportului de audit, pentru efectuarea expertizei tehnice și pentru verificarea unor declarații date de coinculpatul Teglaș V. . Niciuna din aceste probe avute în vedere la prelungirea măsurii arestării preventive nu poate fi influențată în vreun mod de inculpați. De asemenea, apărătorul inculpaților, av. Budișan C., face referire la Recomandarea nr. R11/(80)/_, care arată că atunci când se analizează dacă trebuie dispusă detențiunea în așteptarea judecării, autoritatea judecătorească va ține cont de circumstanțele cazului individual și mai ales de anumiți factori, cum sunt: natura și gravitatea infracțiunii, importanța dovezilor că persoana respectivă a comis infracțiunea, pedeapsa care poate fi impusă în eventualitatea condamnării, caracterul, antecedentele și situația personală și socială a persoanei și legăturile sale cu comunitatea, comportamentul persoanei respective, mai ales modul în care și-a îndeplinit orice obligație care i-a fost impusă în cursul procedurilor penale anterioare. Arată totodată că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reliefat în mai multe hotărâri, că primordial este identificarea unor măsuri alternative la detenție, care să satisfacă necesitatea procesului penal.
Învederează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a apreciat că există o încălcare a art. 5, alin. 3 din Convenție, în situația în care este menținută detenția iar autoritățile nu au ținut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative pentru detenție.
Cu privire la persoana inculpatei G. G. - arată apărătorul acesteia, av. Budișan C. - aceasta a suferit o operație chirurgicală, are probleme cardiace, mai mult, mama acesteia a suferit un infarct în perioada în care inculpata G. G. a fost arestată preventiv, iar fiul acesteia a încercat să se sinucidă. Multitudinea problemelor medicale ale inculpatei G. G., ar impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în ceea ce o privește pe inculpată. Depune o serie de înscrisuri, reprezentând caracterizări ale celor 2 inculpați, formulate de diferite persoane, cunoștințe ale acestora.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că inculpați sunt conștienți de obligațiile care le revin în timpul liberării provizorii, așa cum sunt acestea prezentate în art. 160, ind. 2, alin. 3 și 3, ind. 1 Cod procedură penală, obligându-se la respectarea acestora.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror Bogdan R., având cuvântul asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, solicită instanței respingerea acesteia ca inadmisibilă. Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pozitive și negative ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar și de asemenea sunt indicii că odată puși în libertate inculpații vor influența martorii, experți și va zădărnici aflarea adevărului. Miza este mare, în cauză fiind vorba despre mită în valoare de 3000 de Euro precum și de delapidare ci consecințe foarte grave, de aproximativ 7 tone de cupru din rezervele statului. Cu privire la fapte, arată că încă se lucrează la dosar, ajungând și actele despre care s-a făcut referire, în propunerea de prelungire a arestării preventive. Pentru toate acestea, solicită instanței respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpata G. G., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său, învederând totodată instanței că este un dezastru pentru ea, nu mai rezistă având și multe alte probleme medicale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 25/C/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr._ s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, formulată în dosarul de urmărire penală nr. 267/P/2013 și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus, arestarea
preventivă a inculpaților G. I. (fiul lui Cornel și E., născut la data de_ în Panticeu, jud. C., domiciliat în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 1.
) și G. G. S. (fiica lui Natural și Aurelia, născută la data de_ în Gilău,jud. C., domiciliată în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 2.
), acuzați de comiterea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din
Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p., pe o perioadă de 29 zile.
În fapt, instanța a reținut că inculpatul G. I. este proprietarul autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ . Conform declarațiilor inculpatului, la data de_, aflându-se în piața de mașini din loc. C., a fost contactat de o persoană pe nume Mihai, din Galați, care l-a întrebat dacă nu este interesat să cumpere cupru la un preț mai mic decât prețul de piață. Inculpatul s-a arătat interesat, iar Mihai a contactat niște persoane din loc. Galați, cărora le-a spus că în dimineața zilei de_ G. I. va fi prezent în fața porții de intrare în Combinatul Siderurgic Galați cu autoutilitara mai sus menționată. În seara zilei de_, inculpatul s-a deplasat cu autoutilitara în Galați, iar în dimineața zilei de_ în fața Combinatului Sidex a fost contactat de două persoane împreună cu care s-a deplasat la un depozit din periferia orașului Galați unde a încărcat în autoutilitară o cantitate de aproximativ 4.000 kg cupru în formă de panouri. Persoanele respective i-au eliberat un aviz de însoțire a mărfii ce conținea date nereale, iar inculpatul după ce a achitat pentru marfa cumpărată suma de 6000 euro, s-a îndreptat înspre casă unde a ajuns în seara zilei de_ . După ce a ajuns acasă, inculpatul a achiziționat cu suma de 20-30 lei un aviz de însoțire a mărfii de la o persoană necunoscută care a și completat acel aviz, destinatar fiind Rezervele de stat Jibou.
În dimineața zilei de_, inculpatul împreună cu soția sa, inculpata G.
G. S. s-au deplasat cu autoutilitara înspre loc. Jibou urmând conform propriilor declarații să predea cuprul la Remat SA, deplasarea făcând-o la Jibou deoarece au auzit că aici cuprul este plătit mai bine ca în altă parte, respectiv cu 10 lei/kg. În jurul orelor 10, circulând pe raza loc. Var, autoutilitara condusă de către inculpat a fost oprită pentru un control de un echipaj de poliție format din subinspector de poliție Chiba Daniel și agent de poliție T. C., ambii din cadrul Poliției Orașului Jibou. Fiind solicitate documentele conducătorului auto și documentele aferente mărfii transportate, inculpatul a prezentat avizul de însoțire a mărfii nr. 1562 din_, seria DC nr. 0. . La expeditor era înscrisă SC Dinamic Carting SRL din loc. Florești, jud. C., iar la destinatar era înscris "Rezervele Statului Jibou";, marfa transportată fiind "cupru catozi"; în cantitate de 3020 kg. De asemenea, pe avizul de însoțire a mărfii, în partea dreaptă era inserată mențiunea
"Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, lângă această mențiune fiind o semnătură și o ștampilă a unității teritoriale Jibou a Rezervelor de stat.
Având în vedere aceste aspecte și existând serioase suspiciuni cu privire la proveniența mărfii, inculpatul a fost chemat la sediul Poliției Orașului Jibou, acesta deplasându-se cu autoutilitara în curtea unității de poliție. La momentul opririi în trafic, în autoutilitara condusă de inculpat se aflau un număr de trei persoane, pe lângă cei doi inculpati mai aflându-se o persoană de sex masculin neidentificată până în prezent. Pe drumul înspre poliție, persoana necunoscută a părăsit autoutilitara nemaiajungând la sediul Poliției Orașului Jibou. După ce autoutilitara a fost parcată în curte, subinspectorul de poliție Chiba Daniel i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că aceasta va fi sigilată.
Totodată, organele de poliție l-au contactat pe numitul Boie R. u din loc. Jibou care deține o societate comercială ce comercializează deșeuri feroase și
neferoase pentru a-l consulta cu privire la eventuala proveniență a mărfii și la documentele necesare pentru transportul acesteia.
Numitul Boie R. u s-a deplasat la sediul Poliției Jibou unde a discutat cu subinspectorul Chiba Daniel, iar după ce a ajuns la sediul firmei sale a fost contactat telefonic de către o persoană pe nume Florin care i-a spus că polițiștii din Jibou au oprit o persoană care transporta cupru și că aceasta are asupra sa un aviz de însoțire a mărfii eliberat de către SC Dinamic Carting SRL al cărei administrator era Florin. Totodată, Florin a arătat faptul că marfa transportată nu este a lui și dacă nu îi cunoaște pe polițiști oferind orice sumă de bani pentru ca marfa să nu fie confiscată. Boie R. u l-a contactat telefonic pe agentul de poliție T.
C. și l-a chemat la sediul firmei sale unde i-a adus la cunoștință faptul că persoanele oprite în trafic sunt dispuse să ofere orice sumă de bani pentru a nu confisca marfa. Agentul de poliție T. C. s-a întors la sediul Poliției Orașului Jibou unde i-a adus la cunoștință și subinspectorului de poliție Chiba Daniel cele relatate de Boie R. u, ambii formulând un autodenunț. Ulterior, cu ocazia audierii de către subinspectorul de poliție Chiba Daniel a celor doi inculpatii, aceștia i-au oferit și i-au dat suma de 3000 euro formată din 6 bancnote din cupiura 500 euro pentru a nu confisca cantitatea de cupru transportată, moment în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
În drept, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale. Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Potrivit art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpaților,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina celor doi, declarații care se coroborează cu declarațiile denunțătorilor, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu înregistrări efectuate în mediul ambiental, cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 6 luni la 7 ani, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a acestora, cercetați pentru comiterea unei infracțiuni de corupție cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor,dar și din punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la bunul mers al activității organelor de poliție, autoritatea și prestigiul acestora, afectând, în același timp, și credibilitatea organelor competente în constatarea și sancționarea
contravențiilor. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor: deși activitățile utilizate pentru obținerea rezultatului ilicit s-au desfășurat aparent spontan, se reține că, după ce inculpații - în special inculpata G. G. - au utilizat tactici de convingere și interesare, inculpatul G. I. a oferit banii subinspectorului de poliție cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor.
Toate acestea relevă un grad de pericol social ridicat atât al faptei, cât și al făptuitorilor prinși în flagrant. Mai mult, oferirea și darea sumei de 3000 euro s-a făcut cu scopul de a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg cupru transportată pe raza orașului Jibou, a cărei proveniență și destinație nu au fost stabilite până în acest moment. De precizat este faptul că, referitor la acest aspect, inculpații au dat declarații vagi, contradictorii, impunându-se continuarea cercetărilor în acest sens. Astfel, în timp ce din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale rezultă că inculpatul a arătat că a cumpărat cuprul de la diferite persoane, intenționând să-l transporte în municipiul Oradea (dos. u.p.,f. 62), în declarațiile date în fața procurorului, inculpatul a arătat că a cumpărat cuprul din Galați, de la Combinatul
"Sidex";, intenționând să îl vândă la Remat Jibou (dos. u.p.,f. 6-7), în condițiile în care, pe avizul de însoțire a mărfii, beneficiar apare ca fiind Rezervele Statului Jibou, iar în dreptul rubricii beneficiarului s-au consemnat următoarele:"Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";. Apoi, în timp ce pe avizul de însoțire a mărfii s- a consemnat că se transporta "cupru catozi";, în declarația dată în fața procurorului,inculpatul a arătat că a transportat cupru "în formă de plăci";. Inculpata G. G., deși a susținut că nu cunoștea ce anume a transportat soțul său în mașină și undea mergea în acea zi, a recunoscut că ea a fost cea care a oferit suma de 3000 euro polițistului îmbrăcat în uniformă(dos. u.p. f. 9-10). De asemenea, în cauză, se conturează indicii de comitere și a altor fapte prevăzute de legea penală (potrivit declarației date de inculpat în fața organelor de urmărire penală, avizul de însoțire a mărfii nefiind unul real, dos. u.p. f. 6), fiind necesară efectuarea de verificări.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar, potrivit căruia pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate, ca urmare a săvârșirii acesteia. Pe de altă parte, luarea unei măsuri are și un scop preventiv, în sensul de descuraja alte persoane să comită fapte de corupție similare.
Referitor la existența unor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților, respectiv absența antecedentelor penale, conduita procesuală adoptată, situația socială și familială, acestea urmează să fie relevante, eventual, într-un moment procesual ulterior. De asemenea, susținerile potrivit cărora inculpații au înțeles că organele de poliție le-au sugerat că "problema lor se putea rezolva"; prin darea unei sume de bani, nu constituie un element determinant și suficient pentru respingerea propunerii de arestare, atât timp cât aceste aspecte rezultă doar din afirmațiile inculpatei G. G. S.
,inculpatul G. I. declarând că înainte de a intra în birou, organele de poliție nu
i-au cerut nimic (dos. u.p. f. 7), iar probatoriul administrat până în prezent neconfirmând aceste susțineri.
Potrivit jurisprudenței naționale și a CEDO, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține gravitatea faptei comise, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații. Gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată ( cauza Dumont-Maliverg c. Franței ).
În ceea ce privește cererile privind luarea unor măsuri alternative la arestare față de inculpați, tribunalul a reținut că art.5 din CEDO prevede nu numai dreptul unui inculpat de a fi judecat într-un interval rezonabil, ci și de a fi eliberat în cursul procesului, precum și ca eliberarea să poată fi condiționată de existența unor garanții că acuzatul se va prezenta la proces (cauza Sualaoja contra Estoniei hot. 55939/00/_, Jblonski contra Poloniei, hot. 33492 96/_ ). Împrejurări precum absența antecedentelor penale, conduita procesuală adoptată, situația socială și familială, nu constituie garanții suficiente de care inculpații s-ar putea prevala că le pot asigura prezența la procesul penal, proces care se află în faza de urmărire penală. De asemenea, instanța a reținut că în cauză se impune aprofundarea cercetărilor, pentru aflarea adevărului și lămuririi stării de fapt sub toate aspectele și, având în vedere împrejurarea că inculpații au dat declarații vagi cu privire la proveniența și destinația cantității mari de cupru deținute în data de_, precum și conturarea unor indicii de comitere și a altor fapte prevăzute de legea penală, este firesc a se avea în vedere și riscul ca, odată puși în libertate, inculpații să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 145 Cod procedură penală sau dispozițiile art. 145 ind.1 Cod procedură penală, după caz, prevăd ca obligație facultativă ca inculpatul să nu se apropie de persoana împreună cu care s-a comis fapta, martori, experți ori alte persoane stabilite de organul judiciar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, deci, de obicei, cu persoanele implicate în derularea procesului penal. Ar fi chiar paradoxal ca inculpatului G. I. să i se interzică să ia legătura cu soția sa în mod direct sau indirect, având în vedere că aceștia au domiciliul comun și ar fi și greu de verificat îndeplinirea unei asemenea obligații, pentru că s-ar încălca atât relațiile de familie, cât și dreptul de intimitate al persoanei. Ca atare, luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt excluse, nefiind îndeplinite condițiile în acest sens.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 26/C/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr._, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj formulată în același dosar de urmărire penală nr. 267/P/2013 și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus,
arestarea preventivă, a inculpatului Teglaș V. (fiul lui Vasile și V., născut la data de_ în Jibou, jud. Sălaj, domiciliat în loc. Var nr. 132, jud. Sălaj, CNP
1. ) acuzat de comiterea infracțiunii de delapidare, faptă prev. și ped. de art. 215 1al. 1 C.p., pe o perioadă de 29 zile.
În fapt s-a reținut că inculpatul Teglaș V. are calitatea de expert în cadrul Unității Teritoriale 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale din anul 2007, fiind angajat al acestei instituții din anul 1990. Printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului sunt și acelea de a răspunde de aprovizionarea unității, gestionarea, distribuirea, exploatarea și întreținerea obiectelor de inventar și mijloacelor fixe și produse RS din unitate, de a răspunde, controla și verifica integritatea cantitativă și calitativă a stocurilor de feromangan și cupru depozitate în unitate. Inculpatul Teglaș V. îi cunoaște pe inculpații G.
I. și G. G. S. din anul 1998 - 1999, având o relație de prietenie cu aceștia. În urmă cu aproximativ două săptămâni, aflându-se la domiciliul inculpaților G., inculpatul Teglaș V. a fost întrebat de către inculpatul G.
I. dacă nu cunoaște o sursă de aprovizionare cu cupru în zona loc. Jibou.
Inculpatul Teglaș V. știind că în magazia UT 95 Var sunt depozitate 1847 tone cupru catodic și că există anumite plusuri în gestiune, i-a comunicat inculpatului G. I. faptul că îi poate face el rost de cupru. Cuprul aflat în depozitele UT 95 Var este în formă de plăci, fiind depozitat sub formă de paleți în care se află aproximativ 40-50 de plăci. Spre sfârșitul anului 2012 a fost efectuat inventarul anual la UT 95 Var rezultând cantitatea de 1847 tone cupru catodic, iar de la acel moment până în prezent nu au mai existat intrări sau ieșiri de cupru din unitate. La data de_ inculpatul Teglaș V. a discutat telefonic cu inculpatul
G. I. și aceștia s-au înțeles ca în dimineața zilei de_ inculpatul G. să vină cu o autoutilitară la sediul UT 95 Var pentru a încărca cantitatea de cupru promisă de inculpat.
În dimineața zilei de_, în jurul orei 09.00, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau inculpații G. I. și G. G. S., precum și ginerele lor au ajuns la poarta din spate a UT 95 Var și l-au contactat telefonic pe inculpatul Teglaș V. .
Inculpatul s-a deplasat la acea poartă și a oprit sursa de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona din spate a incintei unității. După aceea, inculpatul G. I. a parcat autoutilitara în partea laterală a magaziei în care era depozitat cuprul, iar inculpatul Teglaș V., cu ajutorul unui motostivuitor, a transportat din magazie trei sau patru paleți cu plăci din cupru pe care le-a încărcat în autoutilitara inculpatului G. I. . În acest timp, inculpatul G.
I. și ginerele său se aflau în interiorul autoutilitarei aranjând paleții de cupru, iar inculpata G. G. S. stătea lângă autoutilitară. După încărcarea cuprului, inculpatul G. I. a prezentat un aviz de însoțire a mărfii pe care era menționată o societate comercială la rubrica expeditor și Rezervele de Stat Jibou la rubrica destinatar.
Inculpatul Teglaș V. a completat avizul cu cantitatea de 3250 kg cupru catodic și, totodată, a scris pe aviz "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, semnând și ștampilând cu ștampila unității. După aceea, inculpata G. G. S. i-a remis inculpatului Teglaș V. suma de 3000 euro formată din 6 bancnote din cupiura 500 euro.La scurt timp după ce inculpatul G. I. a părăsit incinta UT 95 Var cu autoutilitara, a fost oprit de către un echipaj al Poliției Rutiere, care, verificând documentele de însoțire a mărfii, l-au condus pe inculpat la sediul Poliției Orașului Jibou și, totodată, au contactat UT 95 Var, solicitând ca cineva
din conducerea unității să se prezinte la sediul Poliției Jibou pentru a explica mențiunile de pe avizul de însoțire a mărfii.
La sediul Poliției Orașului Jibou s-a deplasat Teglaș V., care, la solicitarea subinspectorului de poliție Chiba Daniel, a dat o declarație olografă, în care a făcut afirmații nereale. După ce a ieșit din sediul poliției, inculpatul Teglaș V. s-a deplasat la autoturismul proprietate personală, parcat în fața unității de poliție, autoturism în care se afla suma de bani dată de către inculpata G. G., a luat această sumă de bani și i-a restituit întreaga sumă de 3000 euro inculpatei G.
G. S. . După acest moment, inculpații G. I. și G. G. S. au oferit și dat subinspectorului de poliție Chiba Daniel suma de 3000 euro, fiind surprinși în flagrant de către organele de urmărire penală, după care au fost reținuți și arestați preventiv în aceeași cauză.
În drept, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale. Potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.Conform art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante fiind în acest sens declarațiile inculpatului,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina sa, declarații care se coroborează cu declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză și înscrisurile de la dosar.
De asemenea,instanța a constat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 1 an la 15 ani, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a acestuia, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,dar și din punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la bunul mers al activității unei instituții strategice, protejată de o legislație strictă în ceea ce privește accesul la informații clasificate.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: inculpatul a oprit sursa de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona din spate a incintei Unității Teritoriale 95 Var, a permis pătrunderea unor persoane fără nici o calitate oficială în incinta unei instituții strategice, a încărcat trei sau patru paleți cu plăci din cupru în autoutilitara inculpatului G. I., a completat avizul de însoțire a mărfii cu date nereale, semnând și ștampilând cu ștampila unității, apoi a primit de la G. G.
S. suma de 3000 euro. Ulterior, fiind solicitat de organele de poliție, inculpatul a
dat acestora o declarație nereală, susținând că nu are nicio legătură cu cantitatea de cupru transportată de soții G., după care a restituit suma de 3000 euro acestora, sumă ce a făcut apoi obiectul infracțiunii de dare de mită pentru care inculpații G.
I. și G. G. S. au fost arestați preventiv.
Toate acestea relevă un grad de pericol social ridicat atât al faptei, cât și al făptuitorului, care a pregătit minuțios comiterea faptei, prin oprirea sursei de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona în care era depozitat cuprul catodic, după care a încercat să disimuleze actele săvârșite, prin crearea unei aparențe de legalitate, completând cu aspecte nereale avizul de însoțire a mărfii, apoi a dat în fața organelor de poliție o declarație în care a consemnat aspecte nereale, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Sub același aspect al gradului de pericol social, instanța a avut în vedere și ușurința cu care a acționat inculpatul, alegând ca în acest mod să obțină ușor venituri substanțiale, indiferent de consecințele pe care le-ar fi putut avea acțiunile sale. Este adevărat că prejudiciul astfel creat a fost recuperat, însă acest lucru nu se datorează inculpatului, ci intervenției organelor de poliție.
De asemenea, instanța a reținut că în cauză se impune aprofundarea cercetărilor, pentru aflarea adevărului și lămuririi stării de fapt sub toate aspectele, având în vedere împrejurarea că inculpații G. Inacu și G. G.
S. au dat declarații contradictorii cu privire la proveniența și destinația cantității mari de cupru deținute în data de_ (între timp, lămurindu-se cauza cu privire la proveniența cuprului), precum și conturarea unor indicii de comitere și a altor fapte prevăzute de legea penală (inculpatul Teglaș V. declarând că el a fost cel care a completat, semnat și ștampilat avizul de însoțire a mărfii cu date nereale la rubrica "beneficiar";, avizul de însoțire a mărfii fiind ulterior prezentat organelor de poliție cărora li s-a oferit și dat suma de 3000 euro de către G. Inacu și G. G. S., pentru a nu fi confiscat cuprul transportat), dar și conturarea unor indicii de participare și altor persoane la activitatea infracțională (din referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaților G. I. și G.
G. S. rezultând că martorul Boie R. u din loc. Jibou, care deține o societate comercială ce comercializează deșeuri feroase și neferoase și care a fost consultat de organele de poliție cu privire la eventuala proveniență a mărfii și la documentele necesare pentru transportul acesteia, a fost ulterior contactat telefonic de către o persoană având prenumele Florin, care i-a spus că polițiștii din Jibou au oprit o persoană care transporta cupru și că aceasta are asupra sa un aviz de însoțire a mărfii eliberat de către SC Dinamic Carting SRL al cărei administrator este Florin. Totodată, persoana având prenumele Florin l-a întrebat pe Boie Florin dacă nu îi cunoaște pe polițiști, oferind orice sumă de bani pentru ca marfa să nu fie confiscată. După această convorbire, Boie R. u l-a contactat telefonic pe agentul de poliție T. C. și l-a chemat la sediul firmei sale, unde i-a adus la cunoștință faptul că persoanele oprite în trafic sunt dispuse să ofere orice sumă de bani pentru a nu confisca marfa. Agentul de poliție T. C. s-a întors la sediul Poliției Orașului Jibou unde i-a adus la cunoștință și subinspectorului de poliție Chiba Daniel cele relatate de Boie R. u, ambii formulând un autodenunț, dos. u.p., f.36- 39).
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune luarea față de inculpatul Teglaș V. a unei măsuri
preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 35 al. 1 C.p.p. rap. la art. 34 lit. d C.p.p.( între infracțiunile reținute în sarcina inculpaților G. Inacu și G. G. S. și cea reținută în sarcina inculpatului Teglaș V. existând legătură, cercetările penale efectuându-se în același dosar penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj - nr. 267/P/2013).
Continuându-se cercetările în dosarul de urmărire penală nr. 267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, ulterior s-a stabilit că învinuiții G. Inacu și G. G. S. s-au deplasat cu autoutilitara în incinta Unității Teritoriale nr. 95 Var, împreună cu făptuitorul G. Răzvan (ginerele acestora, care nu s-a mai prezentat la Poliția Jibou, coborând din autoutilitară, pe traseu, toți trei ajutându-l pe inculpatul Teglaș V. la încărcare iar în urma cântăririi cuprului încărcat în autoutilitară a rezultat cantitatea de 7415 kg, în valoare de 216.992,56 lei, -conform datelor oficiale comunicate de Autoritatea Națională a Rezervelor Statului și Probleme Speciale (A.N.R.S.P.S) - astfel că, prin Ordonanțele din data de _ și respectiv _, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului Teglaș V. , din infracțiunea de delapidare, prev. și
ped. de art. 215 1al. 1 C.p., în infracțiunea de delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 și 2 C.p, începerea urmăririi penale față de
făptuitorul G. Răzvan , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 rap. la art. 215 1al. 1 și 2 C.p, extinderea acțiunii penale față de inculpații G. I. și G. G. S. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 1al. 1 și 2 C.p și respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, din infracțiunile de dare de mită, asimilată faptelor de corupție, prev. de art.6 alin.1 rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 și art.255 alin.1 C.p. și complicitate la delapidare, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 C.p în infracțiunile de dare de mită, asimilată faptelor de corupție, prev. de art.6 alin.1 rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 și art.255 alin.1 C.p. și complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 rap. la art. 215 1al. 1 și 2 C.p (f.84;85
u.p vol.I).
Prin încheierea penală nr.32/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus
prelungirea arestării preventive , a inculpaților G. I. și G. G. S. , pentru 30 de zile, de la data de_, ora 14,00 până la data de _ ora 14,00 inclusiv, iar pentru inculpatul Teglaș V., s-a dispus prelungirea arestării preventive, pentru 30 de zile, de la data de_, ora 13,00, până la data de _ ora 13,00, inclusiv. Totodată au fost respinse cererile de luare a unor măsuri restrictive de libertate, formulate de inculpați.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut în esență că motivele care au condus la luarea măsurilor arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, mai mult, există și temeiuri noi, relevante și suficiente pentru a justifica ținerea inculpaților în arest, iar prelungirea acestei măsuri, prin prisma art 155 C.p.p., este necesară și pentru a putea fi asigurată audierea inculpaților oricând, precum și pentru completarea urmăririi penale, respectiv obținerea de documente (raportul de audit efectuat la UT 95 Jibou în perioada_ -_, desecretizarea documentelor clasificate privind stocul de cupru). De asemenea, mai este necesară completarea
probatoriului avându-se în vedere și declarația din data de_ a inculpatului Teglaș V., care a recunoscut că, începând cu anul 2000, de aproximativ 10-15, ori a mai dat diferite cantități de cupru inculpaților G. I. și G., analizarea cererii în probațiune formulată de apărătorul învinuitului Pașcalău Florin și dispunerea în consecință, precum și lămurirea cauzei sub toate aspectele, având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților atât cu privire la infracțiunile de dare de mită,respectiv complicitate la dare de mită, cât și cu privire la infracțiunile de delapidare, respectiv complicitate la delapidare.
Față de susținerile apărătorului inculpaților G., privind necesitatea respectării Recomandării către Statele Membre nr. 11 (80)/_, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la detențiunea în așteptarea judecării, instanța a reținut că potrivit pct.3 al acestei Recomandări, detențiunea în așteptarea judecării poate fi dispusă numai dacă există suspiciuni întemeiate că persoana respectivă a comis infracțiunea de care este acuzată și dacă există motive întemeiate pentru a crede că există unul sau mai multe din următoarele motive: pericolul de fugi, pericolul de a împiedica cursul justiției , pericolul de a comite o infracțiune gravă, iar potrivit pc. 4 al aceleiași recomandări, chiar atunci când nu poate fi demonstrată existența unuia dintre pericolele mai sus menționate, detențiunea în așteptarea judecării poate fi totuși justificată, în mod excepțional, în anumite cazuri de infracțiuni deosebit de grave.
În acest context, instanța a arătat că, în speță, nu poate fi neglijată suma care a făcut obiectul dării de mită - 3000 euro, în condițiile în care valoarea cuprului însușit în data de_ a fost de 216.992,56 lei, nici lipsa actuală din gestiunea UT 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale, a cantității de 372 tone cupru, valorând 10.900.474,20 lei și în legătură cu care se impune continuarea cercetărilor.
În sfârșit, instanța a considerat că se impune a fi precizat și următoarul aspect: este cunoscut faptul că, luând în discuție durata rezonabilă a privării de libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier c.Franței).Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut însă că, atunci când se apreciază caracterul rezonabil al duratei menținerii arestării preventive, trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de dificultățile inerente urmăririi penale față de infracțiunile comise, de motivele care au stat la baza arestării inculpatului și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de acesta, având în vedere complexitatea cauzei (cauza Chraidi c. Germaniei). Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că în prezenta cauză durata privării de libertate a inculpaților G. I., G. G. și Teglaș V., respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii iar, în raport de gravitatea indiscutabilă a faptelor comise, prelungirea acestei măsuri nu constituie o măsură excesivă.
Referitor la solicitarea de luare, față de inculpați, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că se impune în continuare privarea de libertate a acestora, pentru motivele arătate anterior, iar pe de altă parte, faptul că, în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării
preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesității prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), inculpații având posibilitatea să formuleze pe cale separată cereri de înlocuire a măsurii arestării cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate sau să formuleze oricând în cursul procesului cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nu fac trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11 indice 1 C.p.p., care prevăd doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de _ și care face obiectul prezentului dosar, inculpații G. I. și G. G. S. , au solicitat instanței punerea în libertate provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și temeinicie, susținute pe larg în fața instanței, astfel cum au fost consemate în "practicaua"; hotărârii astfel că nu se mai impune reiterarea lor și în "considerente";. De asemenea este de precizat faptul că inculpații au formulat o cerere similară, la data de _ , în Dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, cerere respinsă ca neîntemeiată de instanță, prin sentința penală nr. 72/_ (rămasă definitivă prin respingerea recursului), pentru motivele arătate cu acea ocazie.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale în materie, Tribunalul, va reține următoarele aspecte:
Potrivit art. 1602alin (1) și (2) Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie
sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cu alte cuvinte, liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură alternativă la măsura arestării, limitativă de drepturi, instituită de legiuitor pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, (practic o formă de executare a acesteia) suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica doar în cazul unor infracțiuni care nu sunt deosebit de grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, odată lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Potrivit, art.1608alin. (1) Cod procedură penală, în vederea admiterii în principiu"instanța examinează, de urgență, cererea, verificând dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia "; mai precis "; dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prev. în art.1606alin. 2 și 3 și dacă este cazul ia măsuri pentru completarea acesteia"; - ca măsuri premergătoare examinării cererii, conf. art.1607 alin. 1 - și anume: mențiunea
cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare respectiv obligația depunerii cauțiunii și cunoașterea cazurilor de nerestituire.
Cu alte cuvinte, pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie (sub control judiciar sau pe cauțiune) trebuie să fie îndeplinite cerințe de formă, sub aspectul conținutului și respectiv, dacă este cazul, plata unei cauțiuni, în cuantumul stabilit de instanță, ca obligație legală prealabilă examinării cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În ce privește "limita maximă a pedepsei închisorii, de 18 ani"; precum și interdicția care rezultă din interpretarea "per a contrario"; a prev. art.1602alin. 2 Cod pr. penaIă, în sensul că liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată dacă "există date din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului";, aceste împrejurări ce privesc gradul de pericol social abstract al infracțiunii, pentru care inculpatul este cercetat și respectiv persoana inculpatului, nu reprezintă în sine o condiție de admisibilitate în principiu, a cererii liberare provizorie sub control judiciar (sau pe
cauțiune), ci vizează însăși temeinicia acesteia - cum bine a susținut și apărătorul inculpaților în ședința de azi - deoarece ele presupun o analiză din partea instanței, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, însă, (N.B) odată constatate aceste împrejurări, în condiții de oralitate și contradictorialitate, cu asigurarea dreptului la apărare, soluția care se impune "ope legis"; este respingerea cererii ca neîntemeiată. Dealtfel, în acest sens s-a pronunțat și Î.C.C. J, printr-o decizie de speță, depusă în ședința de azi la dosar, ca practică judiciară, de apărătorul inculpaților (f.44-46).
O altă problemă de drept, ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză, este însă aceea dacă pedeapsa maximă de 18 ani închisoare, vizează exclusiv fapta sau faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților respectiv infracțiunea de dare de mită, prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p., așa cum pretinde apărătorul inculpaților și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este sub limita de
18 ani sau, dimpotrivă, vizează și fapta sau faptele pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale - așa cum pretinde reprezentantul Ministerului Public - respectiv infracțiunea de complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 1al. 1 și 2 C.p, faptă pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 18 ani.
Astfel, raportat la încadrarea juridică a faptelor, apărătorul inculpaților a susținut că instanța este ținută de încadrarea juridică dată faptei de judecătorul care a emis mandatul de arestare, neputând analiza cererea din prisma altei încadrări juridice, de natură să atragă alte limite de pedeapsă, întrucât liberarea provizorie, se dispune doar dacă se mențin temeiurile ce au determinat arestarea. În opinia apărătorului inculpaților, a lua în considerare și alte fapte, pentru care s-a extins ulterior urmărirea penală, ar însemna ca instanța să aprecieze asupra unei măsuri procesuale luată de procuror în faza de urmărire penală, necenzurată de către instanță cu ocazia arestării și care, în cele din urmă, s-ar putea dovedi nejustificată. Instanța consideră că raționamentul apărătorului inculpatului este, în principiu, unul corect numai că în speță este de observat că după extinderea acțiunii penale împotriva inculpaților soții G. și pentru alte fapte, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe
deosebit de grave, faptă prev și ped. de art. 26 rap. la art. 215 1al. 1 și 2 C.p, cu o
pedeapsă mai mare de 18 ani , a avut loc o prelungire a arestării preventive , reținându-se prin prisma art 155 C.p.p., că există temeiuri noi, relevante și suficiente pentru a justifica ținerea inculpaților în arest, raportat tocmai la noua încadrare juridică a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați în dosar de urmărire penală nr. 267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Prin urmare, la examinarea noii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpații G. I. și G. G. S., în prezenta cauză, tribunalul va lua în considerare toate faptele pentru care instanța a dispus arestarea și/sau prelungirea arestării preventive a acestora, astfel că, în raport cu prev. art. 1602alin (1) Cod procedură penală, se impune - pentru motivele deja arătate - respingerea cereririi inculpaților ca neîntemeiată, dincolo de orice alte considerente care ar putea fi analizate prin prizma celor statuate de Înalta Curte de Casația și
Justiție în Decizia nr.17/_ , dată în interesul legii: "instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului";.
În considerentele aceleiași decizii, se mai arată că, "îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. Așadar, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al învinuitului sau inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora";.
Dealtfel, asemenea împrejurări, au fost analizate cu ocazia soluționării cererii anterioare de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpații G., la data de _ , în Dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, cerere respinsă ca neîntemeiată de instanță, prin sentința penală nr. 72/_ (rămasă definitivă prin respingerea recursului) și unde s-a reținut - printre altele- că ";punerea în libertate a
celor doi inculpați, G. I. și G. G. S., este total inoportună la acest
moment procesual (când ancheta se află în plină desfășurare pentru stabilirea cu exactitate a unor fapte și mai grave în sarcina inculpaților, alături de inculpatul Teglaș V., de asemenea arestat, la scurt timp, în dosarul de urmărire penală nr. 267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, și unde se conturează participarea și a altor persoane la activitatea infracțională), între faptele de dare de
mită și faptele de complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, săvârșite de aceștia, existând o strânsă legătură. În acest context, însăși infracțiunea de dare de mită capătă un grad sporit de periculozitate, pentru că a fost săvârșită în scopul ascunderii unei alte infracțiuni și nu doar pentru realizarea unui scop sau interes nelegitim";.
Aceste considerațiuni sunt dealtfel la fel de valabile și în prezent, neapărând elemente noi, favorabile inculpaților, de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 72/_, cererea inculpaților fiind astfel oricum neîntemeiată și sub aspectul de oportunitate, la care face referire decizia dată în interesul legii, mai sus prezentată, chiar dacă s-ar lua în considerare doar infracțiunea de dare de mită, pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă.
Prin prisma celor mai sus relevate, tribunalul reține că, în speță, există suficiente motive de fapt și de drept, care justifică aprecierea că cererea inculpaților G. I. și G. G. S., de liberare provizorie sub control
judiciar este nu doar inoportună, la acest moment procesual dar și neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații să
plătească statului suma de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 1608a alin. 6 teza a II-a Cod procedură penală, respinge ca
neântemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații G. I. și G. G. S., cu referire la măsura arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 25/C din 25 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._, a Tribunalului Sălaj
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații să plătească statului suma de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru procuror și de la comunicare, pentru inculpați.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte, | Grefier, | |
M. S. | D. | M. J. |
Red.MS/_
Dact/DMJ/_ Ex:3
| ← Încheierea penală nr. 144/2013. Cerere de liberare provizorie... | Încheierea penală nr. 1183/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
