Decizia penală nr. 124/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.124/R/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. - reprezentat prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. B. împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. B., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.V. I. L., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. B., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Totodată, în susținerea cererii solicită a se lua în considerare faptul că inculpatul este o persoană în prezent cu grave probleme de sănătate, este singurul întreținător al unei familii compuse din cinci membrii, a recunoscut fapta comisă, a cooperat cu organele judiciare și se obligă să respecte orice obligație instituită în sarcina sa de către instanță.
Cu privire la pericolul social concret reținut de către instanță, arată că de la momentul săvârșirii faptelor și până în prezent, rezonanța socială a faptei s-a estompat iar starea de sănătate nu îi permite să desfășoare astfel de activități cu caracter infracțional.
În ceea ce privește lipsa garanțiilor serioase că lăsat în libertate inculpat ar mai putea comite alte fapte, apreciază că nu poate fi reținută, dată fiind starea de sănătate a inculpatului și responsabilitatea pe care o are față de familia sa pe care trebuie să o întrețină.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în conformitate cu disp.art.160/2 al.1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani.
Ca atare, liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatului, ci o posibilitate lăsată instanței să decidă în urma unei analize de temeinicie și oportunitate asupra acesteia.
În ce privește temeinicia cererii de liberare sub control judiciar, arată că până în acest moment procesual, instanța de fond și instanța de control judiciar au constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive subzistă în continuare.
Raportat la oportunitatea cererii de liberare sub control judiciar, susține că în mod corect a reținut instanța de fond că nu este oportună admiterea cererii, având în vedere atât gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului cât și posibilitatea sau riscul ca pus în libertate inculpatul să săvârșească noi infracțiuni.
Referitor la susținerile apărării legate de starea de sănătate a inculpatului, arată că nu au relevanță asupra soluționării prezentului recurs, în sistemul medical a locurilor de deținere existând unități spitalicești care sunt mult mai dotate decât cele din sistemul civil.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul R. B. , având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în temeiul disp. art. 160 ind. a ind. 8 alin. 6 Cod procedură penală s-a respins, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. B. fiul lui Constantin și E., născut la_ în mun. Constanța, jud. Constanța, domiciliat în com. Secusigiu, sat Sînpetru German nr.403, jud. Arad, f.f.l. Năsăud, str. M. C., bl.1, et.3, ap.15, CNP.1., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, în dosarul penal nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud.
Petentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 30 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul R. B. a fost reținut la data de_ orele 00:25 pe o durată de 24 ore. In cursul zilei de 25 iulie 2012 inculpatul a fost prezentat Tribunalului Bistrița-Năsăud cu propunere de arestare preventivă, care a fost însușită prin încheierea penală nr.49/CC/2012 din_, pronunțată în dos.nr._, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.49/2012 din_ . În ceea ce-l privește pe inculpatul R. B. s-a reținut că aflând despre cercetarea mai multor persoane din orașul Năsăud cu ocazia perchezițiilor derulate în data de_, știind că era implicat în traficul de droguri în data de_ a fugit din țară în străinătate, reîntorcându-se doar la data de_ . Recursul declarat de inculpatul R. B., împotriva măsurii arestării preventive a fost respins de prin încheierea penală nr.1098/R/2012 din_ a Curții de Apel C. .
Prin încheierea penală nr.51/CC/2012 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului D. D. I. până la_, și până la_ a inculpatului R. B., recursul declarat de acest inculpat fiind admis, în parte, prin încheierea penală nr.1102/R/2012 din
_ a Curții de Apel C., în sensul reducerii perioadei arestării până la data de 6 sept.2012.
Prin Încheierea penală nr.61/CC/2012 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la_, recursul declarat de inculpați fiind respins prin Încheierea penală nr.1176/R/2012 din_ a Curții de Apel C. .
Prin încheierea penală nr.67/CC/2012 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților începând cu 7 octombrie 2012 până la 05 noiembrie 2012( inclusiv), recursul declarat de inculpați fiind respins prin Încheierea penală nr.1367/R/2012 din_ a Curții de Apel C. .
Anterior primului termen de judecată în instanță, stabilit pentru_, potrivit disp. art. 300 indice 1 Cod procedură penală, la 5 noiembrie 2012, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, menținându- se măsura preventivă.
Prin încheierea din 20 decembrie 2012, în temeiul disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a înlocuit măsura arestării preventive cu privire la inculpații D. D. I. și R. B. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prin prisma disp. art. 145 indice 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 lit. a-d Cod procedură penală, impunând inculpaților obligațiile corelative stabilite de textele legale.
Prin decizia penală nr. 1863/R/28 decembrie 2012, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud împotriva încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, a casat încheierea atacată și rejudecând, a menținut starea de arest a inculpaților D. și R. .
Examinând cererea petentului inculpat R. B., instanța a constatat că formal sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu, în conformitate cu disp. art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală, considerente pentru care, la termenul din_, instanța a admis în principiu cererea inculpatului.
Însă, pentru admiterea pe fond a cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus, trebuie analizată și temeinicia ei.
Sub acest aspect, ținând seama de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile ce
au stat la baza luării măsurii arestării preventive ( așa cum s-a statuat recent, de către Curtea de Apel C., prin decizia penală nr. 1863/R/ 28 decembrie 2012 ), instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului petent.
Raportat la probele existente la dosar instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În primul rând s-a reținut că infracțiunile de care este acuzat inculpatul, menționate anterior, prin natura lor conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, pe de altă parte, gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul rezultă și din activitatea infracțională concretă desfășurată de acesta.
Aplicarea dispozițiilor legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar se justifică în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luând în considerare și încrederea pe care inculpatul o poate oferi că, lăsat în libertate, nu va mai săvârși alte infracțiuni și că își va îndeplini obligațiile care i se impun.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, impactul negativ produs asupra întregii colectivități, ampla activitate infracțională analizată în dosar, raportată la numărul de acte materiale presupus a fi săvârșite, la întinderea în timp și spațiu a acestora și implicarea unui număr mare de consumatori, unii aflați la vârste fragede( 14-15 ani), s-a
apreciat că în această fază a procesului penal se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului.
Nu poate fi ignorată decizia pronunțată de Curtea de Apel C. recent, la 28 decembrie 2012, sus-menționată, prin care s-a statuat că inculpatul nu prezintă garanții serioase că lăsat în libertate nu va mai comite alte fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. B. .
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul R. B. solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost ea formulată deoarece sunt întrunite toate condițiile legale în acest sens. S-a mai susținut că inculpatul are grave probleme de sănătate, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a cooperat cu organelor judiciare și se obligă să respecte orice obligație ar fi instituită în sarcina sa. S-a mai învederat că, lăsat în libertate, nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nu există date că ar comite alte fapte prevăzute de legea penală.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată instanța fondului, după admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a procedat, conform dispozițiilor legale în materie, la analiza oportunității unei astfel de cereri a inculpatului R. B.
, în această fază a procesului penal.
Potrivit deciziei nr.17/2011 a ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a decis, cu titlu imperativ, că judecătorii trebuie să cerceteze dacă subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și dacă o astfel de măsură ar fi oportună pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru continuarea judecății cauzei.
Din analiza prevederilor art.1602C. pr. penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că
inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și
încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601alin.1 C. proc. pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606alin.2 C. proc. pen. fac
distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602și 1606C. proc. pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C. proc. pen.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), și în cauza Jose Gomes Pires Coelho c/a Spaniei din_, care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
Verificând actele dosarului Curtea constată că față de inculpatul recurent R.
B. s-a luat măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr.49/CC/_ pronunțată în dos._ 0 a Tribunalului Bistrița Năsăud, măsură ce a fost ulterior prelungită și menținută în condițiile legii, constatându-se incidența temeiului de arestarea prev. de art.148 lit. f C. pr. pen., respectiv că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa sunt mai mari de 4 ani și
lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Așa cum corect a reținut și instanța ierarhic inferioară, starea de pericol concret pentru ordinea publică rezidă nu doar din gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate față de inculpat care este bănuit că în perioada ianuarie - iunie 2012 ar cumpărat sau procurat în scop de vânzare sau oferire, ar fi deținut fără drept pentru consum propriu, ar fi vândut sau oferit spre consum mai multor persoane printre care și minori, diferite cantități de sare de baie conținând drogul de mare risc mefedronă și că ar fi pus la dispoziția mai multor persoane, în repetate rânduri, apartamentul pe care îl deținea în Năsăud pentru consum ilicit de droguri, ci și la vastitatea presupusei activități infracționale care se susține că s-a desfășurat pe durata a cca. 6 luni de zile și a vizat mai multe persoane, printre care unele aveau 14-15 ani, la impactul social pe care acest gen de fapte îl are în sânul comunității în care se produc, la împrejurarea că presupusa activitate ilicită a
inculpatului recurent a fost stopată doar urmare a intervenției ferme a organelor judiciare și că la momentul la care a aflat că este implicat într-o anchetă a organelor de poliție a părăsit țara, la faptul că a fost sancționat contravențional în repetate rânduri pentru încălcări ale Legii nr. 1/1991, că a suferit o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni cu violență și că în prezent este cercetat în dos._ al Judecătoriei Năsăud sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Instanța de recurs constată că raportat la natura infracțiunilor presupus a fi comise, -trafic de droguri de mare risc- care aduc atingere relațiilor ce vizează conviețuirea socială, dar și sănătatea publică, la împrejurarea că acesta este în
vârstă de 32 de ani, fără ocupație,cunoscut cu antecedente penale, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, având în vedere că în cel mai scurt timp urmează ca instanța fondului să pronunțe o soluție în prezenta cauză admiterea acestei cereri nu este oportună.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului și va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. B., fiul lui Constantin si E., născut la_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V. I. L. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. | M. | B. |
Red.M.Ș./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: B. D. la
| ← Încheierea penală nr. 982/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 56/17. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
