ABUZ ÎN SERVICIU ÎN FORMĂ CALIFICATA. LATURA SUBIECTIVA
| Comentarii |
|
Pentru existenţa infracţiunii de abuz în seriviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248' C. pen., nu se cere un doi special.
(Secţia penală, decizia nr. 2921 din 22 iunie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354 din 2 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost condamnat inculpatul C.M. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a şi b C. pen., în referire la dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 2 ani.
Conform dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 C. pen.
în baza dispoziţiilor art. 14 C. pr. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 168.476.400 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C. “I." S.A. Galaţi.
Conform dispoziţiilor art. 189-191 C. pr. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de către Baroul Galaţi, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul C.M. a fost referent economic la serviciul desfacere-vânzare al S.C. “I.” S.A. Galaţi, având ca atribuţii de serviciu întocmirea contractelor de livrare, a dispoziţiilor şi a avizelor de expediere, verificarea şi răspunderea de exactitatea datelor înscrise în avizele de expediţie, precum şi primirea de sarcini şi dispoziţii de la şeful compartimentului.
La data de 20 noiembrie 1997, s-a prezentat la sediul menţionatei societăţi comerciale, numitul S.D., administrator la S.C. “S.L.” S.R.L., cu sediul în
comuna Unirea, judeţul laşi, care a solicitat livrarea unei cantităţi de tablă, depunând în acest sens o comandă, care a fost completată de inculpat, precum şi o delegaţie pe numele lui A.V., reprezentantul firmei respective. La 24 noiembrie 1997, s-a prezentat la S.C. “I” S.A. Galaţi delegatul
A.V. pentru a ridica marfa, prezentând în acest scop comanda nr. 121 din 20 noiembrie 1997, care, însă, nu era aprobată de către conducerea societăţii furnizoare, precum şi o delegaţie de ridicare a mărfii.
A doua zi, delegatul A.V. a prezentat inculpatului comanda aprobată de adjunctul şefului serviciului ‘Vânzare”, care a precizat că plata se efectuează cu filă cec.
S-a aprobat vânzarea cantităţii de 34.000 kg tablă neagră şi 1.500 - 2.000 kg tablă zincată, emiţându-se, în acest scop, comanda nr. 121.
în baza comenzii, inculpatul a întocmit dispoziţiile de livrare şi facturile fiscale. Cu acest prilej, delegatul societăţii cumpărătoare a cerut inculpatului să-i livreze o cantitate de tablă în plus faţă de cea prevăzută în comanda aprobată, spunându-i că va reveni a doua zi, când va efectua plata, lăsând inculpatului drept garanţie fila CEC seria M-003-00109325, în alb.
La 26 noiembrie 1997, s-a prezentat S.D. să ridice tabla, iar inculpatul a dat dispoziţie gestionarei S.M. să încarce în plus cantitatea de 16.030 kg tablă neagră, deşi nu avea aprobarea serviciului de vânzare. Pentru marfa livrată, inculpatul a întocmit, după încărcarea mărfii, factura fiscală nr. 4782664, apoi a trecut la completarea filei cec, dar, observând neconcordanţă între suma înscrisă cu litere şi suma înscrisă în cifre, a cerui lui S.D. să-i remită o nouă filă cec. Acesta din urmă a răspuns că nu are asupra sa carnetul de cecuri. Inculpatul i-a restituit fila cec completată greşit, stabilind ca S.D. să revină a doua zi cu un nou ordin de plată, dar acesta nu s-a mai prezentat pentru plata mărfii. Astfel, societatea furnizoare a fost prejudiciată cu suma de
168.476.400 lei, contravaloarea mărfurilor livrate. Desi societatea debitoare recunoaşte suma
datorată, nu a achitat-o nici până la soluţionarea în recurs a cauzei.
Prima instanţă s-a întemeiat pe actele de la societatea furnizoare, necontestate de părţi, coroborate cu declaraţiile inculpatului şi depoziţiile martorilor S.M. şi C.V.
Prin decizia penală nr. 72 A din 23 februarie 2000, Curtea de Apel Galaţi a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul C.M.
Parchetul a criticat sentinţa pentru aplicarea circumstanţelor atenuante, iar inculpatul în ceea ce priveşte reţinerea vinovăţiei pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, reiterând susţinerile în apărare făcute la instanţa de fond şi la cea de apel.
în esenţă, se susţine că el nu se consideră vinovat de infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen., căci modul în care a procedat el este uzitat frecvent în raporturile comerciale, că lipseşte intenţia directă de a prejudicia societatea la care era încadrat, urmărind doar a vinde cât mai multă marfă (tablă), solicitând a fi achitat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect faptele, pe care, de altfel, inculpatul nu le contestă. Este dovedit că inculpatul, încălcându-şi atribuţiile de
serviciu, a livrat o cantitate mai mare de tablă, respectiv 16.030 kg, faţă de aprobarea serviciului de resort, şi a dispus încărcarea mărfii fără să existe o formă de plată legală (cecul corect completat). Ca urmare, unitatea cumpărătoare nu a mai achitat nici marfa pentru care exista aprobare, astfel că fapta inculpatului a avut consecinţe deosebit de grave pentru unitatea furnizoare (prejudiciul de
168.476.400 lei).
Modul în care a procedat inculpatul în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu consecinţele arătate, constituie infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen. Susţinerea inculpatului, potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni deoarece nu a acţionat cu intenţia directă de a comite un abuz în serviciu şi de a prejudicia unitatea la care era încadrat, nu poate fi luată în considerare, deoarece, pentru existenţa acestei infracţiuni, nu se cere un doi special, iar încălcarea atribuţiilor de serviciu a fost făcută în mod conştient şi nu din culpă sau în condiţii care înlătură răspunderea.
Aşadar, recursul fiind nefondat, urmează ca, potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., să se respingă ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ACHITARE. TRAFIC DE INFLUENŢĂ. PRINCIPIUL “IN DUBIO PRO REO” | CONTESTATIE ÎN ANULARE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART- 386... → |
|---|
