HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ- SEMNARE DE UN NUMĂR MAI MARE DE JUDECĂTORI DECĂT CEI CARE AU PARTICIPAT LA JUDECATĂ. NULITATE.
| Comentarii |
|
Conform art. 17 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, apelurile se judecă în complet format din doi judecători.
întrucât minuta hotărârii este semnată de doi judecători, iar decizia de trei judecători, nu se poate stabili dacă la judecarea apelului, completul a fost legal constituit.
Imposibilitatea verificării legalităţii compunerii instanţei impune casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 C. proc. pen.
(Secţiapenală, decizianr. 4.235din31 octombrie2000)
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 25 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală a respins ca nefondată cererea condamnatului E.D. (fiul lui V. şi V., născut la 22 august 1972 în Giurgiu) de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 323/26 noiembrie 1997 a Tribunalului Dolj şi l-a obligat pe condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că nu există împrejurări speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c Cod procedură penală.
Condamnatul a declarat apel, susţinând că neîntemeiat i s-a respins cererea.
Prin decizia penală nr. 320/A din 16 iunie 2000 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul şi l-a obligat pe apelant la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, reţinând că nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege în mod corect cererea a fost respinsă.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că neîntemeiat i s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este întemeiat din următoarele considerente:
Conform art. 17 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.
Din actele dosarului nu se poate însă stabili dacă la judecarea apelului completul a fost legal constituit, întrucât minuta hotărârii este semnată de 2 judecători, iar decizia de 3 judecători.
Imposibilitatea verificării legalităţii compunerii instanţei impune casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 Cod procedură penală, care se ia întotdeauna în considerare şi din oficiu conform art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală.
Aşa fiind, recursul va fi admis şi, conform art. 38515 pct. 2 lit. c C. proc. pen., se va casa hotărârea instanţei de apel şi se va trimite cauza aceleaşi instanţe spre rejudecare.
întrucât hotărârea a fost casată pentru unul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, este inutilă examinarea cauzei în raport de motivul de recurs invocat de condamnat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
NOTĂ
în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 Cod procedură penală, cazul de casare de la pct. 3 - nelegala compunere a instanţei - se ia în considerare întotdeauna din oficiu, cum de altfel a şi procedat Curtea Supremă.
Dar, în conformitate cu alineatul final al articolului susmenţionat, „când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor”.
Din formularea acestui text rezultă că este vorba de o normă imperativă, nu supletivă, care a fost, însă, încălcată de instanţa supremă, încălcare ce atrage nulitatea.
Sub aspectul fondului, Curtea îşi argumentează punctul de vedere prin faptul că „din actele dosarului nu se poate însă stabili dacă la judecarea apelului, completul a fost legal constituit, întrucât minuta hotărârii este semnată de 2 (doi) judecători, iar decizia de 3 (trei) judecători”.
Nesemnarea minutei de către toţi membrii completului de judecată atrage, într-adevăr, casarea deciziei în baza art. 3859 pct. 3 Cod procedură penală.
In practica judiciară s-a decis că şi semnarea minutei de un număr mai mare de judecători decât cel prevăzut de lege atrage nulitatea absolută a hotărârii, neputându-se stabili care din ei au participat efectiv la deliberare.
Dar, în speţă, nu este vorba de nesemnarea sau semnarea minutei de mai mulţi judecători, ci a deciziei.
Minuta, ce constituie rezultatul deliberării, a fost semnată de doi judecători, ceea ce atestă o compunere legală pentru judecata în apel.
Mai mult, frontispiciul deciziei confirmă că la judecată au participat doi judecători.
In fine, comparând cele două semnături de pe minută cu cele de la finalul deciziei, unde este dat în clar numele judecătorilor semnatari, orice suspiciune că la deliberare ar fi participat alţi judecători decât cei care au judecat cauza sau că la judecată sau deliberare ar fi participat mai mulţi judecători decât prevede legea, este înlăturată.
Dacă minuta a fost semnată de toţi membrii completului de judecată şi dacă numărul acestora corespunde celui prevăzut de Legea pentru organizarea judecătorească, există certitudinea că instanţa a fost compusă în mod legal.
Minuta, care se redactează imediat după deliberare şi nu hotărârea, care se redactează ulterior, este aceea care reflectă, cu exactitate, modul în care a fost compusă instanţa de judecată.
Chiar dacă hotărârea este semnată de un număr mai mic sau mai mare de judecători, în raport cu numărul celor care au semnat minuta, această împrejurare este lipsită de relevanţă în ce priveşte modul de compunere a instanţei, căci numai minuta este expresia nemijlocită, atât a ceea ce s-a hotărât, cât şi a numărului şi identităţii judecătorilor care au soluţionat cauza.
Semnarea deciziei de un număr mai mare de judecători decât cei ce au semnat minuta, nu poate fi asimilată deci nelegalei compuneri a instanţei, caz de nulitate absolută a hotărârii (art 197 alin. 2 C. proc. pen.) şi, totodată, caz de casare (art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.).n
în ce ne priveşte, considerăm că nici măcar de o nulitate relativă nu poate fi vorba, atâta vreme cât prin acea semnătură în plus a deciziei, în mod vădit nu s-a cauzat nimănui nici o vătămare şi nimeni nu s-a prelevat de producerea vreunei vătămări.
în realitate, neconcordanţa dintre minută, frontispiciul deciziei şi dispozitiv constituie o eroare care îndeplineşte ambele cerinţe prevăzute de art. 195 C. proc. pen.: este materială, fiind de ordin exclusiv scriptic şi, totodată, este evidentă în sensul că rezultă fără dubiu, nefiind necesară dovedirea, prin administrarea de probe.
Chiar dacă am admite punctul de vedere al reputatului V. Papadopol, exprimat în finalul notei mai sus menţionate, că ar fi vorba de o nulitate relativă, ea nu atrage anularea deciziei, decât numai atunci când a cauzat părţii care o invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod, în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, cum această nulitate nu a fost invocată de nimeni, instanţa supremă nu o putea lua în considerare din oficiu, decât dacă ar fi fost necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 4 C. proc. pen., ceea ce în mod evident nu era cazul, în speţă.
| ← ASOCIAŢIE. CU SCOP NEPATRIMONIAL. OBIECT DE ACTIVITATE.... | FALSIFICARE DE MONEDE SAU DE ALTE VALORI. ÎNŞELĂCIUNE.... → |
|---|
