MUNCA CORECŢIONALĂ. INTERVENŢIA LEGII NR. 104/1992. OMISIUNEA INSTANŢEI DE EXECUTARE DE A SE CONFORMA DISPOZIŢIILOR ART. IX DIN LEGEA NR. 104/1992. CONSECINŢE ÎN PRIVINŢA RECIDIVEI
| Comentarii |
|
Este inechitabil ca, urmare a unei omisiuni flagrante a instanţei de executare de a se conforma dispoziţiilor imperative ale art. IX din Legea nr. 104/1992, să se reţină că inculpata se află în stare de recidivă postexecutorie.
Drept urmare, se apreciază că inculpata este reabilitată de drept faţă de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu executare prin muncă corecţională.
(Secţia penală, decizia nr. 2069 din 12 mai 2000)
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 417 din 7 decembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Galaţi, inculpata F.S. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 C. pen., cu aplicarea art.’37 lit. a C. pen.
în baza art. 869 C. pen. s-a revocat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu executare la locul de muncă aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 161 din 30 ianuarie 1992 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 740 din 16 septembrie 1992 a Tribunalului Galaţi.
în baza art. 39 alin. 1 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu cea de 3 ani aplicată prin sentinţă, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 161/1992 şi emiterea unui nou mandat. ‘
în baza art. 14 C. pr. pen. combinat cu art. 998 C. civ. inculpata a fost obligată la 641.275 lei daune materiale şi la 3.000.000 de lei daune morale către partea civilă L.G.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpata a fost obligată la 314.774 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi.
Inculpata a fost obligată la 400.000 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
în seara de 24 octombrie 1997, inculpata F.S. a mers la Restaurantul „Dunărea” din Galaţi pentru a participa la o petrecere organizată de fratele său F.M. cu ocazia eliberării din executarea unei pedepse privative de libertate.
în jurul orei 2400, inculpata, fratele acesteia şi două persoane de sex feminin au coborât în barul restaurantului unde au continuat petrecerea până în jurul orei 300. Fratele inculpatei l-a chemat pe martorul C.S. pentru a-i plăti consumaţia, şi, întrucât acesta a refuzat să primească plata în mărci germane, l-a lovit cu pumnul în ochiul stâng. Martorul a urcat la nivelul superior, unde i-a întâlnit pe D.C. şi L.G., lucrători de poliţie aflaţi în misiune de patrulare, cărora le-a relatat cele întâmplate.
Cei doi lucrători de poliţie au coborât în bar şi l-au invitat pe F.M. afară pentru a-l sancţiona contravenţional.
Acesta s-a opus şi atunci l-au scos cu forţa din sală. Când au ajuns pe un hol, în timp ce încercau să-l imobilizeze pe F.M. au fost agresaţi verbal şi fizic de inculpata F.S. şi de cele două femei. Inculpata a luat de pe o masă o scrumieră de sticlă cu care l-a lovit în partea stângă a capului pe L.G., determinându-l astfel să-l elibereze pe fratele ei, care a reuşit să fugă.
La scurt timp, profitând de busculada creată, inculpata şi cele două femei au reuşit şi ele să părăsească locul faptei.
Instanţa a mai reţinut că partea vătămată L.G. a fost internată până la data de 7 noiembrie 1997 la Secţia ORL a Spitalului Judeţean Galaţi, cu diagnosticul „traumatism cranio-facial cu plagă contuză regiunea auriculo-parotidiană; otoragie urechea stângă; perforaţie timpan; plagă verticală 5,5 cm. regiunea parotidiană; plagă 9,9 cm. pe faţa
dorsală a degetului inelar drept; plagă verticală 9 cm. pe marginea laterală a degetului medius drept”.
S-a mai reţinut că leziunile suferite de lucrătorul de poliţie au necesitat pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus viaţa în primejdie.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu executare pe un şantier de construcţii, aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 13 ianuarie 1992 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 740 din 16 septembrie 1992 a Tribunalului Galaţi.
S-a mai reţinut că D.M.P.S. Galaţi nu a confirmat începerea executării pedepsei şi că inculpata nu a solicitat, conform art. 9 din Legea nr. 104/1992, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Inculpata M. (fostă F.) S. a declarat apel, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- greşit s-a reţinut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a C. pen., întrucât erau aplicabile dispoziţiile art. IX din Legea nr. 104/1992 şi, pe cale de consecinţă, a intervenit reabilitarea de drept;
- încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 239 alin. 2 teza I şi alin. 2 C. pen., întrucât partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale;
- pedeapsa aplicată este prea aspră, în raport de fapta comisă şi circumstanţele sale personale.
Prin decizia penală nr. 282 din 9 iunie 1999, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la latura penală şi rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni în pedepsele componente, înlăturând sporul de 6 luni închisoare.
în baza art. 334 C. pr. pen., a dispus admiterea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., în art. 239 alin. 2 teza I şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat-o pe inculpată la 3 ani închisoare.
Conform art. 869 C. pen. a revocat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1992 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 740/1992 a Tribunalului Galaţi.
Conform art. 39 alin. 1 C. pen., a contopit această pedeapsă cu cea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut ca fiind întemeiată critica formulată de inculpată cu privire la încadrarea juridică a faptei, întrucât, potrivit art. 239 alin. 2 teza I C. pen., fapta constă în lovire sau orice act de violenţă, iar, potrivit art. 239 alin. 2 teza a ll-a C. pen., fapta are drept consecinţă vătămarea corporală gravă. Cum în speţă partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale, încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 239 alin. 2 teza I şi alin. 3 C. pen.
S-a reţinut că este neîntemeiată susţinerea că, în mod greşit, s-a reţinut starea de recidivă, deoarece în cauză nu erau îndeplinite cerinţele art. IX din Legea nr. 104 din 1 octombrie 1992, pentru ca instanţa să dispună din oficiu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, întrucât mandatul de executare nici nu a fost emis.
S-a reţinut, de asemenea, că starea de pasivitate în care s-a aflat inculpatul, care nu a făcut nici un demers pentru a se aplica dispoziţiile art. IX din Legea nr. 104/1 octombrie 1992, impune concluzia că aceste dispoziţii nu pot fi aplicate.
Inculpata M. (fostă F.) S. a declarat recurs, susţinând că, greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a C. pen., întrucât trebuie să beneficieze de suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. IX din Legea nr. 104/1992, situaţie în care este reabilitată de drept, faţă de condamnarea anterioară.
Examinând cauza în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. IX din Legea nr. 104/1992, publicată în M. Of. din 1 octombrie 1992, „dacă pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus obligarea la muncă corecţională nu a fost pusă în executare sau nu a putut fi executată din motive neimputabile inculpatului până la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare va dispune, din oficiu, fie suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii, fie înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, apreciind,
în raport cu durata pedepsei pronunţate, cu natura faptei şi cu persoana făptuitorului”.
Din adresa de la fila 39 a dosarului instanţei de fond rezultă că, prin sentinţa penală nr. 161/1992 a Judecătoriei Galaţi, inculpata a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare, cu executare prin muncă corecţională pe un şantier de construcţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a C. pen. Hotărârea a rămas definitivă la data de 16 septembrie 1992, prin decizia nr. 740/ 1992 a Tribunalului Galaţi.
Din acelaşi înscris rezultă că s-a emis adresă către D.M.P.S. Galaţi, nefiind confirmată începerea executării pedepsei, precum şi faptul că nu s-a întocmit referat şi nu s-a solicitat, conform art. IX din Legea nr. 104/1992, suspendarea executării pedepsei.
Aşa fiind, Curtea constată că la data de 1 octombrie 1992, când a intrat în vigoare Legea nr. 104/1992, hotărârea de condamnare a inculpatei la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare nu fusese pusă în executare, împrejurare în care Judecătoria Galaţi avea obligaţia ca, din oficiu, să dispună fie suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, fie înlocuirea acestuia cu amenda.
în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au reţinut ca o culpă a inculpatei starea de pasivitate a acesteia, care nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. IX din Legea nr. 104/1992, atâta timp cât acest act normativ a instituit pentru instanţele de executare obligaţia de a lua, din oficiu, măsuri cu privire la pedepsele cu obligare la muncă corecţională care nu au fost puse în executare sau care nu puteau fi executate.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. IX din Legea nr. 104/1992 nu erau aplicabile, întrucât nu fusese emis în cauză mandatul de executare, atâta timp cât una din situaţiile avute în vedere de norma legală sus-menţionată este tocmai aceea în care pedeapsa nu a fost pusă în executare.
în consecinţă, Curtea reţine că neaplicarea dispoziţiilor art. IX din Legea nr. 104/1992 este imputabilă în exclusivitate Judecătoriei Galaţi, care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege.
în situaţia în care instanţa de executare s-ar fi conformat dispoziţiilor imperative aie legii şi ar fi dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 161/1992, aceasta ar fi fost reabilitată de drept, conform art. 86 C. pen., la expirarea termenului de încercare, care, potrivit art. 82 C. pen., era de 3 ani şi 6 luni.
Or, acest termen s-ar fi împlinit înainte de comiterea faptei (24/25 octombrie 1997), chiar în situaţia în care suspendarea condiţionată a executării pedepsei s-ar fi dispus definitiv la 25 aprilie 1994, deci după aproximativ un an şi jumătate de la apariţia Legii nr. 104/1992, ceea ce constituie un interval de timp rezonabil, în cadrul căruia instanţa de executare se putea conforma dispoziţiilor legale.
Şi în situaţia în care instanţa de executare ar fi dispus înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda, inculpata ar fi fost reabilitată de drept, în condiţiile art. 134 C. pen.
Oricum, în acest caz, în raport de dispoziţiile art. 37 C. pen., problema recidivei nu mai putea fi pusă în discuţie.
Aşa fiind, Curtea apreciază că trebuie considerat că inculpata este reabilitată de drept faţă de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1992 a Judecătoriei Galaţi, fiind inechitabil ca, urmare a omisiunii flagrante a instanţei de executare de a se conforma unor dispoziţii imperative ale art. IX din Legea nr. 104/1992, să se reţină că inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
în consecinţă, Curtea va admite recursul declarat de inculpată, va casa hotărârile pronunţate şi, considerând că inculpata este reabilitată de drept faţă de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, va înlătura dispoziţiile art. 37 lit. a, 869 şi 39 alin. 1 C. pen.
Reţinând că fapta nu a fost comisă în stare de recidivă, împrejurare ce era de natură a spori gravitatea faptei, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv cele referitoare la modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate.
| ← TRAFIC DE STUPEFIANTE. INCULPAT CETĂŢEAN STRĂIN. INTERZICEREA... | LUAREA DE MITĂ. VARIANTA AGRAVATĂ. CONDIŢII → |
|---|
