LUAREA DE MITĂ. VARIANTA AGRAVATĂ. CONDIŢII
| Comentarii |
|
Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită în forma agravată, prevăzută de art. 254 alin. 2 din Codul penal, nu este suficient ca funcţionarul care comite fapta să aibă atribuţiuni de control, ci este necesar ca fapta de luare de mită să fie în legătură cu îndatoririle de serviciu ce rezultă din aceste atribuţiuni de control.
(Secţia penală, decizia nr. 1713 din 18 aprilie 2000)
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 13 februarie 1998, Tribunalul Dâmboviţa i-a condamnat pe următorii inculpaţi:
1. A.M. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. 2 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. c C. pen.;
2. G.M. la 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 ailn. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. c C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dispus confiscarea sumei de 26.750 lei, consemnată la CEC.
Fiecare inculpat a fost obligat la 100.000 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 15 mai 1997, inculpaţii au fost repartizaţi să-şi desfăşoare activitatea în trenul de persoane 3331, pe ruta Ploieşti -Târgovişte şi retur, inculpatul A.M., în calitate de şef de tren, iar inculpata G.M. în calitate de conductor.
După plecarea trenului aceştia au început controlul de rutină, inculpatul A.M. la etaj, iar inculpata G.M. la parter, ocazie cu care au depistat un număr important de persoane care nu aveau bilete de călătorie.
încălcându-şi obligaţiile de serviciu, cei doi nu au respectat dispoziţiile legale privind eliberarea biletelor de călătorie şi plata unor taxe şi suprataxe şi au acceptat să primească de la călători diferite sume de bani care au fost găsite cu ocazia controlului efectuat de poliţie.
S-a stabilit astfel că inculpata a primit 12.750 de lei, iar inculpatul diferenţa până la 26.750 de lei.
Instanţa a reţinut că în drept fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel de cei doi inculpaţi, care au criticat soluţia pronunţată sub
aspectul încadrării juridice a faptei şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 231 din 30 iunie 1998, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpata G.M. şi a desfiinţat în parte sentinţa, referitor la latura penală, numai cu privire la această inculpată.
în baza art. 334 C. pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. 2 cu aplicarea art. 41, 42, 74 şi 76 lit. c C. pen. în art. 254 alin. 1 cu aplicarea art. 41,42,. 74 şi 76 lit. c C. pen. şi a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 2 ani şi 3 luni.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. pr. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M., care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut, referitor la inculpata
G.M. că aceasta avea la data comiterii faptei calitatea de funcţionar sau alt salariat în înţelesul art. 147 Cod penal, întrucât la data de 15 mai 1997 a acţionat ca salariată a Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, fiind învestită cu atribuţia de a verifica transportul călătorilor în trenul de persoane, de a constata contravenţiile comise de cei care călătoreau fără bilet, fiind abilitată fie de a încheia procese-verbale de contravenţie, fie să perceapă taxele şi suprataxele stabilite prin hotărâre guvernamentală, deci să emită acte, să dea dispoziţii şi să ia măsuri cu caracter obligatoriu, exprimând voinţa unei societăţi de interes naţional.
Aşa fiind, fapta acesteia de a primi sume de bani de la călătorii frauduloşi pentru a nu dresa procese-verbale de contravenţie şi pentru a nu percepe taxele şi suprataxele constituie infracţiunea de luare de mită şi nu infracţiunea de delapidare,
prevăzută de art. 2151 C. pen. sau de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.
S-a reţinut că, din verificarea Legii de organizare şi funcţionare a Căilor Ferate Române şi a Statutului şi Regulamentului Societăţii Naţionale de Cale Ferată rezultă că, pe perioada exercitării funcţiei, conductorii de tren nu sunt învestiţi cu atribuţii de control a activităţii celorlalţi salariaţi. Aşa fiind, greşit s-a reţinut că fapta inculpatei constituie infracţiunea de luare de mită în forma prevăzută de art. 254 alin. 2 C. pen., impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 254 alin. 1 C. pen.
S-a apreciat, de asemenea, în raport de circumstanţele personale ale inculpatei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în condiţiile suspendării condiţionate, prevăzută de art. 81 C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică dată faptei inculpatului A.M. este corectă, deoarece, în calitate de şef de tren acesta avea atribuţiuni de organizare şi control asupra îndeplinirii sarcinilor de serviciu de către restul personalului.
Aşa fiind, întrucât în loc să supravegheze şi să verifice modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către personalul în funcţie a trenului 3331, inclusiv de către inculpata G.M. a acceptat nelegalităţile comise de aceasta şi, mai mult, personalul a primit sume de bani de la călătorii frauduloşi, urmează ca inculpatul să răspundă pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 C. pen., sancţionată de lege cu închisoare de la 5 la 15 ani.
S-a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată şi că, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Inculpatul A.M. a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 17 şi 14 C. pr. pen., susţinând că s-a dat faptei o încadrare juridică greşită în art. 254 alin. 2 C. pen. în loc de art. 254 alin. 1 C. pen. şi că a fost greşit individualizată pedeapsa sub aspectul modalităţii de executare.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul A.M. a primit diferite sume de bani de la călătorii pe care i-a surprins fără legitimaţii de
călătorie, în scopul de a nu percepe de la aceştia taxele şi suprataxele legale şi de a nu le întocmi procese-verbale de contravenţie.
Deci actele pe care nu le-a îndeplinit vizau în exclusivitate îndatoriri de serviciu ce rezultau din atribuţiunile pe care le avea referitor la verificarea legitimaţiilor de călători şi nu din cele privind atribuţiunile de control asupra personalului din subordine.
în opinia Curţii, pentru existenţa infracţiunii de luare de mită în forma agravată prevăzută de art. 254 alin. 2 C. pen. nu este suficient ca funcţionarul care comite fapta să aibă atribuţiuni de control, ci este necesar ca fapta de luare de mită să fie în legătură cu îndatoririle de serviciu ce rezultă din aceste atribuţiuni de control.
în mod evident săvârşirea faptei în aceste condiţii este de natură a spori pericolul social şi de aceea numai în această situaţie se justifică tratamentul sancţionar mai aspru prevăzut de art. 254 alin. 2 C. pen.
în consecinţă, încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 254 alin. 2 C. pen. este greşită, hotărârile pronunţate fiind supuse casării conform art. 38515 alin. 1 pct. 17 C. pr. pen.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., se va admite recursul inculpatului, se vor casa hotărârile referitor la acesta, cu privire la încadrarea juridică a faptei.
în baza art. 334 C. pr. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei în art. 254 alin. 1 C. pr. pen.
Pentru infracţiunea comisă se va aplica inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia va fi avut în vedere pericolul social concret determinat de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea. Se va ţine seama şi de poziţia inculpatului pe parcursul procesului, de circumstanţele personale ale acestuia şi de obiectul infracţiunii, menţinându-se dispoziţiile art. 74 C. pen.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia şi constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, se va face în cauză aplicarea art. 81 C. pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Conform art. 359 C. pr. pen. se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
| ← MUNCA CORECŢIONALĂ. INTERVENŢIA LEGII NR. 104/1992. OMISIUNEA... | ÎNTRERUPEREA EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNCHISORII. HOTĂRÂRE... → |
|---|
