Revizuire. Administrarea din nou a probelor avute în vedere la soluţionarea cauzei
| Comentarii |
|
Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere şi verificată la soluţionarea cauzei nu este fondată.
Hotărârea de admitere a cererii şi de achitare a revizuientului în baza audierii din nou a martorilor ascultaţi cu ocazia judecării în fond şi a reaprecierii acestor probe este greşită.
(Secţia penală, decizia nr. 361 din 25 ianuarie 2001)
Prin sentinţa penală nr. 32 din 8 iulie 1988, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa cu moartea, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.
în baza art. 3 din Decretul nr. 11/1988, pedeapsa cu moartea aplicată inculpatului a fost comutată în 20 de ani închisoare.
Admiţând recursul inculpatului, prin decizia nr. 1848 din 15 noiembrie 1988, Tribunalul Suprem, Secţia penală a casat sentinţa numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a stabilit-o la 20 ani închisoare şi, făcând aplicarea art. 2 din Decretul nr. 11/1988, a redus pedeapsa cu 1/2, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.
împotriva celor două hotărâri, condamnatul a formulat cerere de revizuire, susţinând că nu el este autorul omorului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 393 din 26 noiembrie 1998, a admis cererea, a desfiinţat atât sentinţa cât şi decizia pronunţată în cauză şi, pe fond, a dispus achitarea inculpatului.
în considerentele hotărârii s-a motivat că din probele administrate de prima instanţă cât şi în revizuire nu rezultă că inculpatul revizuient este autorul infracţiunii de omor.
împotriva menţionatei hotărâri rămasă definitivă prin neapelare, s-a declarat recurs în anulare, care este fondat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. pr. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanţelor de judecată
nefiindu-le permisă extinderea lor şi la alte cazuri decât cele prevăzute limitativ de lege.
în speţă, motivul susţinut de inculpat şi confirmat de instanţă în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menţionate, întrucât se invocă apărarea iniţială privind săvârşirea omorului de către altă persoană, apărare care a fost verificată în tot cursul procesului penal.
Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanţele de fond şi de recurs nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei.
Cu ocazia judecării cererii de revizuire instanţa a procedat la audierea unui martor care, în cursul urmăririi penale, declarase că nu cunoaşte nimic în legătură cu împrejurările în care a fost comis omorul şi a reaudiat 8 martori şi pe inculpat, soluţie nepermisă de lege, întrucât prin aceasta s-a continuat judecata prin readministrarea probelor existente la dosar, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către prima instanţă şi cea de recurs.
Astfel, instanţa de revizuire nu a făcut altceva decât să reaprecieze probele administrate în cursul procesului, ajungând însă la o altă concluzie decât cea iniţială, împotriva probelor de vinovăţie a inculpatului.
Constatându-se, deci, că în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. pr. pen. recursul în anulare a fost admis, s-a casat sentinţa atacată şi s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
| ← Vătămare corporală. Furt. Tâlhărie. Lipsa intenţiei de a... | Prescripţie. încetarea procesului penal. înlăturarea... → |
|---|
