Prescripţie. încetarea procesului penal. înlăturarea beneficiului graţierii
| Comentarii |
|
în cazul încetării procesului penal, instanţa nu poate dispune înlăturarea beneficiului graţierii şi executarea pedepsei graţiate; această măsură poate fi dispusă numai în cazul în care pentru noua infracţiune - intenţionată - instanţa a stabilit o pedeapsă, ceea ce nu este cazul când procesul penal a fost încetat.
(Secţia penală, decizia nr. 2440 din 15 mai 2001)
Greşeala instanţei de fond constă în aceea că a menţinut revocarea graţierii pedepsei anterioare.
Potrivit art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, cei graţiaţi care în decurs de 3 ani săvârşesc din nou o infracţiune intenţionată vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămase neexecutate ca urmare a aplicării decretului-lege menţionat.
Prin urmare, revocarea graţierii este condiţionată de aplicarea unei pedepse pentru noua infracţiune intenţionată, săvârşită în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de actul de graţiere.
Cum în cauză s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de apel trebuia să înlăture şi aplicarea art. 4 din Decretul-lege nr. 23/ 1990, privind revocarea graţierii pentru restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa anterioară, şi nu să menţină această dispoziţie din hotărârea primei instanţe.
în consecinţă, recursul în anulare a fost admis, în sensul considerentelor ce preced.
Prin sentinţa penală nr. 1294 din 16 septembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, inculpatul S.N. a fost condamant pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 lit. c C. pen.
In baza art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, s-a revocat graţierea condiţionată a restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată anterior, dispunându-se ca inculpatul să-l execute alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin decizia nr. 381 din 21 martie 2000, rămasă definitivă prin nerecurare, a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. pr. pen., a încetat procesul penal constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că revocarea graţierii pedepsei anterioare a fost greşit menţinută este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că, în raport cu dispoziţiile art. 123 şi art. 124 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit înainte de judecarea recursului.
| ← Revizuire. Administrarea din nou a probelor avute în vedere la... | Legitimă apărare. Iminenţa atacului → |
|---|
