Legitimă apărare. Iminenţa atacului
| Comentarii |
|
Uciderea agresorului în timp ce acesta încerca să fugă de la locul faptei, după ce a exercitat asupra făptuitorului un atac material, direct, imediat şi injust, nu satisface condiţiile prevăzute de art. 44 alin. 3 C. pen. ci, dacă există o stare de puternică tulburare, pe cele ale art. 73 lit. b din acelaşi cod.
(Secţia penală, decizia nr. 1015 din 27 februarie 2001)
Prin sentinţa penală nr. 344 din 6 iunie 2000, Tribunalului Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pr. pen., a achitat pe inculpatul G.G. pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Instanţa a reţinut că, în decembrie 1998, inculpatul a observat în mai multe rânduri, că din locuinţa sa, în timp ce era plecat, au fost sustrase diferite bunuri, iar în noaptea de 28 decembrie 1998 a fost bătut de două persoane care intraseră în casă cu scopul de a fura.
în acest context, în seara de 27 ianuarie 1999, inculpatul a auzit zgomote la obloanele care protejau ferestrele încăperii. Ieşind în uşa casei, a observat o persoană care a aruncat spre el un obiect voluminos de care s-a împiedicat. Căzut la sol, inculpatul a observat că cel care-l agresase avea în mâini două obiecte lucioase, posibil cuţite, cu unul dintre ele încercând să-l lovească, situaţie în care a luat o bară metalică cu care a lovit de mai multe ori mâna şi capul atacatorului. Acesta a fugit, urmărit de inculpat, iar când a încercat să sară gardul, inculpatul l-a lovit cu bara peste corp, doborându-l.
Victima a decedat a doua zi, ca urmare a unor rupturi de splină, rinichi şi plămâni.
Pentru a pronunţa achitarea, instanţa a considerat că inculpatul a acţionat în stare de legitimă apărare, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 44 alin. 3 C. pen.
în acest sens, s-a motivat că atacul victimei a fost material, de natură să aducă atingere bunurilor inculpatului şi, ulterior, persoanei sale.
De asemenea, s-a reţinut că atacul a fost direct şi imediat, inculpatul neputând rămâne pasiv în faţa atacului, chiar dacă ulterior victima a fugit, iar inculpatul l-a urmărit în dorinţa de a-l prinde şi identifica. Temerea inculpatului a fost puternică, iar riposta sa a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, fiind îndeplinite cerinţele art. 44 alin. 3 C. pen.
Prin decizia penală nr. 307 din 3 octombrie 2000, Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de procuror.
Recursul declarat de procuror împotriva acestei decizii este fondat.
După momentul surprinderii victimei lângă casă, când aceasta l-a agresat pe inculpat, toate acţiunile ulterioare ale inculpatului exced incidenţei prevederilor art. 44 alin. 3 C. pen. Lovirea repetată şi gravă a victimei când aceasta încerca să scape
prin fugă s-a produs când atacul se consumase, situaţie în care trebuiau aplicate prevederile referitoare la circumstanţa atenuantă legală a provocării, conform art. 73 lit. b) C. pen.
în consecinţă, recursul a fost admis, s-a casat decizia atacată şi s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
| ← Prescripţie. încetarea procesului penal. înlăturarea... | Extrădare. Procedură. Transmitere prin fax a cererii. Cerinţa... → |
|---|
