Extrădare. Procedură. Transmitere prin fax a cererii. Cerinţa existenţei mandatului de arestare emis de solicitant. Durata arestării
| Comentarii |
|
În cazul în care cererea de extrădare este însoţită de hotărârea executorie de condamnare, nu se cere existenţa unui mandat de arestare emis de solicitant.
Durata de 40 de zile a arestării prevăzută de art. 34 pct. 4 din Legea nr. 296/ 2001 se referă la termenul în care partea solicitată trebuie să primească cererea de extrădare şi celelalte înscrisuri necesare; dacă aceste forme au fost îndeplinite în termen, arestarea provizorie durează în continuare până la soluţionarea definitivă a cererii de extrădare.
(Secţia penală, decizia nr. 3829 din 17 septembrie 2001)
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 13 din 30 august 2001, a admis cererea de extrădare formulată de Ministerul Federal al Justiţiei din Germania privind pe cetăţeanul german L.B. şi a dispus extrădarea acestuia în vederea executării deciziei din 25 martie 1999 a Tribunalului landului Bielefeld, prin care s-a dispus revocarea liberării condiţionate dintr-o pedeapsă anterioară şi executarea restului de pedeapsă neexecutat.
S-a dedus arestarea provizorie începând cu data de 24 iulie 2001 până la data de 31 august 2001 şi a fost menţinută arestarea provizorie.
împotriva acestei sentinţe L.B. a declarat recurs susţinând că prima instanţă a reţinut în mod greşit că cererea îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 296/2001, în condiţiile în care cererea de extrădare a fost transmisă prin fax şi actele sunt incomplete, lipsind mandatul de arestare, motiv pentru care a cerut respingerea cererii de extrădare şi punerea de îndată în libertate, întrucât arestarea sa este provizorie, fiind supusă unui termen de 40 zile, care a expirat.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată şi actele dosarului în raport de motivele de recurs, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect regularitatea cererii de extrădare şi că actele pe care se sprijină cererea sunt complete.
Transmiterea cererii de extrădare prin fax nu constituie un impediment la admiterea cererii, întrucât prin art. 24 pct. 1 al Legii nr. 296/2001 se prevede că cererea de extrădare se formulează în scris, fără a se referi la formele de transmitere; în lipsa unei reglementări speciale, înseamnă că legea permite să se folosească orice mijloace care lasă o urmă scrisă şi asigură predarea cererii, inclusiv faxul, cum este cazul în speţă.
Lipsa mandatului de arestare emis de autorităţile germane ar fi putut constitui un temei al neprimirii cererii de extrădare numai în ipoteza în care hotărârea de condamnare executorie nu s-ar fi aflat la dosar, ceea ce nu este cazul. Potrivit art. 24 pct. 2 din Legea nr. 296/2001, în sprijinul cererii de extrădare trebuie să se prezinte fie hotărârea de condamnare executorie, fie mandatul de executare,
astfel încât şi această critică adusă hotărârii este nefondată.
Cererea inculpatului de a fi pus în libertate pentru motivul că măsura arestării provizorii ar fi încetat prin depăşirea termenului de 40 zile, nu este întemeiată.
Art. 34 pct. 4 din Legea nr. 296/2001 prevede că arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestarea persoanei urmărite, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare şi prin documentele menţionate la art. 24 pct. 2 şi că arestarea provizorie va înceta după
40 zile dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare.
Cum din actele dosarului rezultă că recurentul a fost arestat provizoriu la 24 iulie, iar cererea de extrădare a fost primită la 30 august 2001, când a fost admisă de curtea de apel, se constată că durata arestării provizorii nu a depăşit 40 de zile de la data formulării cererii de extrădare şi că menţinerea arestării în continuare este legală în ambele faze ale procesului.
în consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Legitimă apărare. Iminenţa atacului | Expulzare. Stare de pericol. Preîntâmpinarea săvârşirii... → |
|---|
