CSJ. Decizia nr. 939/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.939Dosar nr.3305/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.348 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii D.I. şi S.F.
S-au prezentat intimaţii inculpaţi, aflaţi în stare dearest, asistaţi de avocat C.D., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă R.P..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris şi depuse la dosar, precizând că le aduce o completare, în sensul omisiunii aplicării prevederilor art.13 din Codul penal pentru infracţiunile de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.a din Cod penal, reţinute în sarcina inculpaţilor.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, aplicarea prevederilor art.13 din Codul penal pentru infracţiunile de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal săvârşite de ambii inculpaţi, înlăturarea prevederilor art.74 şi 76 din Codul penal pentru inculpatul D.I. şi majorarea pedepsei aplicate acestuia precum şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului S.F.
Apărătorul inculpaţilor a pus concluzii de admitere a recursului, numai cu privire la aplicarea prevederilor art.13 din Codul penal, referitor la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 lit.a din Codul penal, reţinută în sarcina inculpaţilor şi respingerea ca nefondate a celorlalte motive de casare susţinute de procuror.
Inculpatul D.I., în ultimul cuvânt,a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul S.F., în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr.326 din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpaţii:
- D.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,d şi e, cu aplicarea art.74 lit.b şi c, a art.76 lit.bşi a art.71, raportat la art.74 din Codul penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 decembrie 2001 la zi.
- S.F. la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,d şi e, cu aplicarea art.71, raportat la art.64 din Codul penal.
Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 decembrie 2001 la zi.
Tribunalul a admis acţiunea civilă a părţii civile R.P.T., şi a obligat inculpaţii,solidar, la plata către aceasta a sumei de 10.500.000 lei, despăgubiri civile, precum şi la câte 2.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 15 decembrie 2001, în jurul orei 10,00 ,inculpaţii, aflaţi în incinta unui magazin, au observat că partea vătămată P.R.T. are asupra sa un teanc de bancnote de 100.000 lei, iar când acesta a părăsit magazinul s-au luat după ea. Pe stradă, inculpatul D.I. i-a cerut lui P.R.T., suma de 5.000 lei, pe care acestaa spus că i-o va da, cerându-le însă să stea la distanţă. În acel moment, S.F. a împins-o pe partea vătămată într-un zid, i-a pus mâna la gură, ameninţând-o cu „tăierea” dacă va striga, timp în care D.I. i-a luat din buzunar 5.700.000 lei, 31 dolari SUA şi telefonul mobil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii, care, la termenul de judecată au declarat că şi le retrag, instanţa luând act de voinţa acestora, potrivit art.369 din Codul de procedură penală.
Prin apelul declarat, parchetul critică hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante şi a celor referitoare la criteriile legale de individualizare.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, prin Decizia nr.348 din 19 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, apreciind că „Instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, respectându-se riguros criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în conformitate cu care s-a ţinut seama de gradul de pericol social concret al acestei infracţiuni, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor”.
În termen legal, hotărârile au fost atacate cu recurs declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu reiterarea aceluiaşi caz de recurs, care a format şi obiectul cererii de apel, analizate cu prilejul judecării acestuia.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, precum şi din oficiu, cu privire la cazurile care se iau în considerare conform art.3859 alin.3, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. În acest sens, Curtea constată că, de la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie săvârşită în condiţiile prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, respectiv„de două sau mai multe persoane împreună”, până la judecarea definitivă a acesteia, a intervenit Legea nr.169 din 18 aprilie 2002 (neluată în considerare de către instanţa de control judiciar) care a modificat şi completat dispoziţiile art.211, prin introducerea alineatului 21 ce prevede majorarea limitelor pedepsei, şi anume de la 7 la 20 de ani închisoare pentru tâlhăria comisă în situaţia menţionată.
Aşa fiind, inculpaţilor, faţă de dispoziţiile exprese ale art.13 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, le sunt aplicabile prevederile anterioare, care prevăd pedepse între 5 şi 20 de ani închisoare.
2. Curtea constată că, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art.74 lit.b şi c din Codul penal în favoarea inculpatului D.I. nu se justifică, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, cât şi cu datele personale ale acestuia, care în timpul minorităţii a fost internat într-un centru de reeducare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (copie de pe fişa de cazier judiciar, fila 71 din dosarul de urmărire penală), situaţie în care le va înlătura.
Totodată, inculpatul S.F. nu este nici el la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind anterior condamnat pentru fapte de aceeaşi natură (copie de pe fişa de cazier judiciar, fila 55).
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa hotărârile pronunţate în cauză cu privire la neaplicarea prevederilor art.13 din Codul penal, referitoare la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a din Codul penal, privind pe ambii inculpaţi, la aplicarea dispoziţiilor art.74 şi ale art.76 din Codul penal privind pe inculpatul D.I., pe care le va înlătura şi la pedepsele aplicate inculpaţilor, în sensul că acestui inculpat îi va stabili o pedeapsă cu închisoarea de 6 ani, iar inculpatului S.F., 7 ani închisoare.
Instanţa va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul D.I. şi de la 16 decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul S.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.348 din 19 iunie2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, privind pe inculpaţii D.I. şi S.F.
Casează Decizia atacată numai cu privire la neaplicarea prevederilor art. 13 din Codul penalreferitor la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit. a din Codul penal privind pe ambii inculpaţi, la aplicarea prevederilor art. 74 şi art.76 din Codul penal, privind pe inculpatul D.I., precumşi la pedepsele aplicate ambilor inculpaţi.
Face aplicarea art.13 din Codul penalreferitor la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.2 lit. a din Codul penal, pentruambii inculpaţi.
Inlătură aplicarea prevederilor art. 74 şi art.76 din Codul penalpentru inculpatul D.I..
Modifică pedepsele aplicate inculpaţilor, în sensul că le majorează, astfel:
- pentru inculpatul D.I. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;
- pentru inculpatul S.F. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie2001 la 25 februarie2003 pentru inculpatul D.I. şi de la 16 decembrie 2001 la 25 februarie2003 pentru inculpatul S.F.
Onorariile de avocat, în sume de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 94/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 915/2002. Penal → |
|---|
