CSJ. Decizia nr. 941/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.941Dosar nr.4926/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.A.D.împotriva deciziei penale nr.706 din 30 octombrie2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentatrecurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat L.R., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată B.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casareahotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că recunoaşte şi regretă faptaşi este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.816 din 10 septembrie 2002 Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală, a dispus condamnareaprintre alţii, a inculpatului M.A.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzutăde art.211 alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
In baza art.88 din Codul penal s-adedus prevenţia şi arestarea preventivă a inculpatului, de la6 iunie 2002 la zi.
In baza art.350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest ainculpatului.
S-a luat act că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte vătămată, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
In baza art.118 lit.d din Codul penal s-a confiscat de la inculpat şi celălalt coinculpat suma de 273.000 lei obţinută din vânzarea bunului sustras.
In baza art.191 alin.2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatulla 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentândonorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, dispunându-se să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinutîn fapt următoarele:
La data de 4 iunie 2002, orele 17,30, inculpatul M.A.D., împreună cu coinculpatul S.C., au consumat băuturi alcoolice şi pentru că au rămas fără bani, s-auhotărât să deposedeze persoane de bunurile pe care le aveau asupra lor.
Atunci au observat-o pe partea vătămată B.V., ce se afla împreună cu martora B.A., pe aceeaşi stradă.
Inculpaţii au convenit să ia lanţul părţii vătămate, motivpentru care s-au apropiat de aceasta din sens opus deplasării acesteia şi când au ajuns în dreptul ei, inculpatul M.A.D. i-a smuls părţii vătămate lanţul de la gât, îndepărtându-se în fugă împreună cu inculpatul S.C. Inculpatul S.C. a depuslanţul părţii vătămate la o casă de amanet, obţinând suma de547.846 lei, bani pe care i-au cheltuitîn aceeaşi zi.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul M.A.D., criticând-o în sensul că pedeapsa aplicată esteprea severă, în raport de circumstanţele sale personale. A solicitatadmiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.706/A din 30 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti – Secţiaa II-a penală, a respins, canefondat, printre altele şi apelul declarat de inculpatul M.A.D., obligându-l la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciarecătre stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariulde avocat, pentruapărareadinoficiu,s-adispussăfieachitatădin fondul Ministerului Justiţiei.
In considerentele deciziei, instanţade apel a reţinut că primainstanţă a ţinut seama de toate criteriile de individualizare apedepsei prevăzute de art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului, apreciind astfel cămotivul invocat de acestareferitor la greşita individualizarea pedepsei este neîntemeiat.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatulM.A.D. criticând-o în sensul greşiteiindividualizări a pedepsei aplicate, pe care o considerăexcesiv de severă în raport cucircumstanţele salepersonale.
A solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul în raport de motivul de casareprevăzut de art.3859 pct.14din Codul de procedură penală, se constată că acestanu este fondat şiurmează să fie respins.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsăfixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşită, de persoanainfractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, instanţele au avut în vedere toate aceste criterii generale de individualizare.
Astfel ele au avut în vedere gradul ridicat de pericolal faptei, de modalitatea şiîmprejurările comiterii ei, dar şi de datelece caracterizează persoanainculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
De astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie, este în măsură să asigurereeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, în scopul prevăzut de art.52 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat deinculpat urmează să fie respins ca nefondat.
In temeiul art.192 alin.2din Codul de procedură penală, urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge,canefondat,recursuldeclaratdeinculpatul M.A.D.împotrivadecizieipenale nr.706/Adin30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 iunie 2002la 25 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 943/2002. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 940/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
