CSJ. Decizia nr. 94/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 94
DOSAR NR. 4111 / 2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul G.G.
S-au prezentat: intimatul inculpat G.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu, precum şi intimata parte vătămată C.E., lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut şi dezvoltat motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei şi a solicitat admiterea acestuia aşa cum a fost formulat.
Intimata parte vătămată prezentă a arătat că este de acord cu recursul parchetului.
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului declarat, ca nefondat, susţinând că pedeapsa aplicată de instanţă a fost corect individualizată, starea de provocare reţinută în favoarea inculpatului fiind în concordanţă cu probatoriul administrat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a arătat că a lovit partea vătămată, la întâmplare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.339 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Galaţi, inculpatul G.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.174 raportatlaart.175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a şi art.73 lit.b Cod penal.
În baza dispoziţiilor art.10 din Legea nr.137/1997, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr.812/A din 16 iunie 1998 a Tribunalului Bacău şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând să execute în total 7 ani şi 8 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului, în baza art.71 Cod penal, şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata executării pedepsei.
În conformitate cu dispoziţiile art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 16 aprilie 2001 la zi.
Potrivit art.14 Cod procedură penală raportat cu art.998 cod civil inculpatul, a fost obligat la plata sumei de 40.000.000 lei, daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale către partea civilă C.E. Inculpatul a fost obligat la 3.000.00 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.E.şi la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu către BA Galaţi s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :
În seara de 15 aprilie 2001, inculpatul G.G. a mers la discoteca „Hora din Munteni” din comuna Munteni, judeţul Galaţi, împreună cu martorulG.M. – frate, G.C.n – văr şi M.G.– naş. În discotecă erau mai mulţi tineri.
La un moment dat, martorulG.M. a început să se bată cu unul dintre tinerii ce erau în discotecă. Martora OG, cumnata inculpatului, a intervenit să-i despartă pe cei doi, astfel că, la un moment dat, martoriiG.C. şi G.M. s-au retras la autoturismul cu care veniseră, parcat lângă peretele discotecii.
De teamă să nu fie bătuţi s-au hotărât să plece, martorulG.C.s-a urcat la volan, a pornit maşina şi s-au oprit în şosea pentrua-laşteptapeinculpatulG.C.,carerămăsese în discotecă. Din maşină, martorulG.M. a aruncat în grupul de tineri, la întâmplare, cu sticle cu bere.
Grupul de tineri a ripostat aruncând cu pietre în autotursim şi plecând în urmărirea acestuia, deoarece autoturismul s-a oprit în şosea pentru ca martoriiG.C. şi G.M. să îl aştepte pe inculpat.
În acest timp, inculpatul văzând desfăşurarea conflictului a fugit către autoturism fiind urmărit de grupul de tineri care aveau o atitudine ostilă, proferând ameninţări şi aruncând cu pietre care au spart lentila din spate a autoturismului şi l-au lovit pe inculpat. Fiind ajuns de grupul de tineri, inculpatul de teamă să nu fie bătut, a scos un cuţit ce-l avea supra sa şi a început iniţial să lovească la întâmplare, ţinând cuţitul cu vârful în faţă. Deoarece grupul de persoane se apropiaseră de el, inculpatul a schimbat poziţia cuţitului, cu vârful spre în jos, aplicând o lovitură de sus în jos spre o persoană care era mai aproape şi care i s-a părut că intenţionează să se repeadă asupra sa, lovind-o în zona umărului, după care s-a urcat în autoturism şi a părăsit locul faptei.
Persoana lovită în umăr, victimaC.C. a reuşit să facă câţiva paşi din şosea şi până la faţa discotecii unde a căzut datorită rănii produse şi pierderii de sânge. A fost transportată la Spitalul Tecuci, dar în drum a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală nr.221/C din 16 aprilie 2001 a Serviciului de Medicină Legală Galaţi rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute prin hemoragie externă şi internă consecutiv plăgii înţepat-tăiate din regiunea deltoideană stânga, secţionarea pachetului vascular axilar penetrantă toracic stâng, cu plagă pulmonară stângă şi hemopneumotorax stâng, produsă prin lovire cu corp înţepător tăietor, posibil cuţit. Plaga înţepat -tăiată a fost de mare gravitate, producând moartea victimei, între plagă şi moartea victimei existând raport direct de cauzalitate. Direcţia de pătrundere a corpului înţepător tăietor a fost de sus în jos şi de la stânga spre dreapta, tăişul lamei fiind orientat spre partrea laterală stângă.
Starea de fapt expusă s-a stabilit pe baza probelor administrate în cauză : proces verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, acesta săvârşind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea ostilă şi violentă a grupului de tineri din care făcea partea victima.
De asemenea, în raport cu condamnarea anterioară de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.191 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Oneşti, sentinţă rămasă definitivă la data de 16 iunie 1998, pedeapsă care s-a constatat graţiată condiţionat conform Legii nr.137/1997 în cursul termenului de încercare de 3 ani săvârşind infracţiunea de faţă, instanţa a reţinut agravanta recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
În consecinţă, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice din art.175 lit.i Cod penal în art.175 lit.i cu aplicarea art.37 lit.a şi art.73 lit.b Cod penal.
Totodată, a dispus revocarea graţierii condiţionate a pedepsei de mai sus, dispunând executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată.
În ceea ce priveşte latura civilă, reţinându-se că inculpatul a achiesat la pretenţiile părţii civile, l-a obligat la plata integrală a despăgubirilor civile solicitate de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri procurorul şi inculpatulau declarat apel.
În apelul parchetului se susţine că în mod greşit s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal. Pe de altă parte s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este mult sub minimul special, chiar în condiţiile reţinerii art.73 lit.b Cod penal.
În dezvoltarea acestor motive se arată, în esenţă, că în raport cu împrejurările comiterii faptei nu se justifică aplicarea circumstanţei atenuante, cu atât mai puţin cu cât conflictul a fost început de grupul de persoane ce-l însoţeau pe inculpat, iar victima nu a avut nici o contribuţie, trecând întâmplător prin acel loc.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată, chiar în condiţiile reţinerii provocării, este prea uşoarăîn raport cu gradul de pericol social ridicat al faptei şi al inculpatului care este recidivist în raport de pedeapsa anterioară aplicată tot pentru o infracţiune de violenţă.
Inculpatul, în apelul declarat invocă încadrarea juridică greşită, susţinând că fapta comisă constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi nu infracţiunea de omor.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr.284/A din 10 iunie 2002, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat sentinţa numai în ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care a majorat-o la 8 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri procurorul a declarat recurs a invocând un singur motiv de casare constând în aceea că instanţele au reţinut nejustificat existenţa provocării, deoarece victima nu a contribuit în vreun fel la comiterea actului provocator.
Recursul este nefondat.
Ceea ce este determinant pentru existenţa provocării este starea psihică sub influenţa căreia a acţionat făptuitorul, care trebuie analizată în raport cu elementele de ordin subiectiv ce rezultă din probe.
În speţă se constată, fără echivoc, faptul că inculpatul mânuind cuţitul, a lovit victima numai după ce a fost ajuns de grupul de persoane care l-au urmărit, proferând ameninţări şi aruncând cu pietre cu care l-au lovit, situaţie stabilită corec,t în concordanţă cu probele dosarului.
Astfel fiind, violenţa gravă exercitată de grupul de persoane asupra inculpatului, a fost de natură a-i produce acea tulburare psihică sub imperiul căreia, la rândul său, a acţionat, aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 lit.b Cod penal.
Împrejurările în care fapta s-a produs demonstrează că reacţia inculpatului s-a îndreptat spre o persoană care făcea parte din grupul ces-a manifestat în mod provocator, intenţia sa fiind de a lovi pe aceasta şi numai întâmplător, din greşeală, a fostlovită victima.
În atare situaţie, împrejurarea că nu a lovit pe cel vizat, ci pe o altă persoană, nu este de natură a înlătura starea de tulburare psihică în care se afla inculpatul şi care a determinat riposta sa în condiţiile arătate.
Punctul de vedere exprimat în recurs, că în situaţia dată nu poate opera provocarea, întrucât actul provocator nu provine din partea victimei, nu poate fi primit, dată fiind situaţia că tulburarea psihică sub imperiul căreia a acţionat inculpatul şi care este o stare afectivă a fost de natură a-i diminua posibilitatea înfrânării actului de violenţă.
Sub acest aspect este irelevantă împrejurare că tulburarea a fost determinată de către alte persoane decât de victimă, cu care dealtfel aceasta se afla împreună întâmplător, de vreme ce este dovedit şi nici nu este contestat,că victima numai dintr-o eroare a fost lovită în locul unei persoane care l-a provocat şi care, în fapt, era vizată de inculpat.
Astfel fiind, se constată că instanţele în mod corect au reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de provocare.
În această situaţie, recursul declarat de procuror fiind neîntemeiat, urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei penale nr.284/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul G.G.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16 aprilie 2001 la 10 ianuarie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat G.G., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 940/2002. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 939/2002. Penal → |
|---|
