CSJ. Decizia nr. 979/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.979Dosar nr.1505/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr.54 din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat recurentul, asistat de avocatul C.N., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părţi civile S.V., S.F., S.R. şi Spitalul judeţean Braşov.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a dezvoltat oral motivele scrise, solicitând admiterea recursului şi achitarea inculpatului, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Procurorul a susţinut că motivele invocate de recurent sunt nefondate, situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia fiind corect reţinute, în concordanţă cu probele administrate, iar pedeapsa este bine individualizată. A învederat, totodată, că s-a omis a se deduce reţinerea de 24 ore din 24 noiembrie 1999.
Inculpatul a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.321 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Braşov, inculpatul I.P. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, cususpendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art.86/1 Cod penal, pe un termen de încercare de 8 ani.
Totodată, tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 25-28 noiembrie 1999 şi a fost obligat să plătească părţii civile S.V., suma de 7.512.000 lei, despăgubiri şi minorului S.P. suma de 6.450.000 lei despăgubiri globale şi 350.000 lei lunar, cu începere de la 20 decembrie 2001 şi până la majorat, despăgubiri periodice, precum şi la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt, că inculpatul şi victima S.P. au fost muncitori la Cimitirul Central din Braşov, până în anul 1998, iar în seara zilei de 10 noiembrie 1999, în jurul orei 20,00, în timp ce inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice se întorcea spre casă împreună cu fiul său I.I.P., s-a întâlnit cu victima care se afla, de asemenea, sub influenţa băuturilor alcoolice.
Fără nici o justificare, inculpatul a lovit victima cu palmele peste faţă, iar aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe caldarâmul din beton, pe spate, împrejurare în care s-a lovit cu capul de beton.
Constatând că victima nu se ridică, îi curgea sânge de la cap şi se afla în stare de inconştienţă, inculpatul i-a făcut respiraţie artificială (gură la gură) după care a rugat pe locatarii blocului din apropiere să-i aducă apă.
După ce a stropit-o cu apă, victima a deschis ochii iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, observând că aceasta nu putea să vorbească şi era complet dezorientată. La scurt timp a sosit o ambulanţă, care a transportat-o la Spitalul judeţean Braşov unde i s-a pansat rana de la cap şi a fost izolată pentru a fi reexaminată mai târziu deoarece era sub influenţa băuturilor alcoolice.
Rămasă nesupravegheată,după câtva timp, în jurul orei 23,00 victima a părăsit spitalul, dar după o distanţă scurtă a căzut lângă un boschet de unde a fost readusă la serviciul de urgenţă în stare de comă şi i s-a efectuat craniectomie temporară stânga pentru operarea unui hematom, iar în ziua de 13 noiembrie 1999 a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei, contuziilor şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral produs prin lovire cu craniul de un plan dur.
Prin Decizia penală nr.54 din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a desfiinţat sentinţa penală numai cu privire la omisiunea soluţionării laturii civile privind pe partea civilă Spitalul judeţean Braşov, referitor la cheltuielile de spitalizare şi s-a trimis cauza pentru rejudecare sub acest aspect la instanţa de fond, iar apelul declarat de inculpat a fost respins.
Împotriva acestei decizii inculpatul I.P. a declarat recurs reiterând motivele din apel susţinând că nu este vinovat de moartea victimei întrucât lovitura ce i-a aplicat-o a fost de mică intensitate şi că traumatismul cranio-cerebral suferit este urmarea căderii acesteia pe stradă, după ce a fugit din spital, datorită stării de ebrietate în care s-a aflat. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art.3859 pct.14 şi 18 Cod procedură penală.
Recursul declarat nu este fondat.
După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestată de inculpat, acesta, întâlnindu-se cu victima pe stradă, ambii în stare de ebrietate, a lovit-o peste faţă, împrejurare în care aceasta a căzut pe spate lovindu-se cu capul de asfalt unde a rămas în stare de inconştineţă, fiind necesar a i se efectua respiraţie artificială, a fi stropită cu apă pe faţă şi ridicată de jos, după care transportată cu o ambulanţă la spital, i s-a pansat o rană la cap unde prezenta urme de sânge.
Prin urmare, rezultă incontestabil că inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona feţei soldată cu proiectarea acesteia către sol şi lovirea astfel, în cădere, cu capul de asflat, împrejurare în care a suferit un traumatism cranio-cerebral profund, exprimat în starea de inconştienţă ce a survenit şi necesitatea resuscitării şi apoi a pansării rănii de la cap, unde prezenta urme de sânge încă de la locul ridicării ei.
Faptul că ulterior internării victimei în spital, aceasta, aflându-se la un moment dat într-o stare mai lucidă, a fugit din spital şi apoi a căzut lângă un boschet şi deci i s-ar fi putut agrava consecinţele traumatismului cranio-cerebral suferit, prin alte căderi şi loviri ulterioare, nu este de natură să înlăture raportul de cauzalitate dintre acţiunea de lovire din partea inculpatului şi traumatismul iniţial, cranio-cerebral, grav suferit de victimă, prin proiectare, cădere şi lovire cu capul de asfalt.
Ca atare, leziunea iniţială, necontestată, ca fiind traumatismul cranio-cerebral suferit de victimă, în urma proiectării şi căderii cu capul de asfalt care a avut rezultatul letal, eventualele căderi şi loviri ulterioare care ar fi influenţat producerea morţii, nu sunt de natură să înlăture raportul de cauzalitate menţionat şi deci nici răspunderea penală a inculpatului.
Nu este întemeiată nici cererea inculpatului de reducere a pedepsei, întrucât instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, în care sens au ţinut seama de gradul de pericol social sporit al infracţiunii comise cât şi de datele care caracterizează pozitiv persoana sa (la prima abatere şi are 5 copii minori în întreţinere) astfel că prin reţinerea de circumstanţe atenuante, i-au stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
În sfârşit, cererea procurorului de a se casa Decizia recurată pentru omisiunea deducerii din pedeapsă a reţinerii de o zi, nu constituie un temei de casare în sensul prevederilor art.3859 Cod procedură penală, având în vedere şi împrejurarea că s-a suspendat condiţionat sub supraveghere executarea pedepsei, problema deducerii perioadei executate fiind o chestiune de executare în cazul eventualei revocări a beneficiului suspendării pentru comiterea unei alte infracţiuni.
În consecinţă, pentru motivele expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr.54/Ap din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, reţinerea de 24 ore, conform Ordonanţei din 24 noiembrie 1999 a Poliţiei Municipiului Braşov şi arestarea preventivă de la 25 noiembrie 1999, la 29 noiembrie 1999, potrivit mandatului de arestare preventivă nr.171 din 25 noiembrie 1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Braşov.
Obligă pe recurent la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 980/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 977/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
