CSJ. Decizia nr. 976/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.976DOSAR NR.3729/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul – condamnat B.N. împotriva deciziei penale nr.346 din 14 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a prezentat recurentul B.N., în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul revizuientului condamnat a solicitat a se aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei recurate, în raport de motivele de revizuire care au fost invocate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Recurentul a solicitat să se ţină seama de motivele scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Deliberând constată că prin petiţiile din 2 iulie 2001 şi 10 octombrie 2001, adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, condamnatulB.N. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.399 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.9 din 17 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti şi Decizia nr.916 din 22 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală prin care a fost condamnat la 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174, 176 lit.a din Codul penal.
S-a reţinut că, în seara zilei de 21 noiembrie 1998, B.N., alcoolic şi foarte violent, aflându-se în stare de ebrietate, a aplicat concubinei sale C.V., numeroase lovituri cu o furcă şi a lăsat-o căzută într-o verandă cu geamuri sparte, deşi era zăpadă şi ger. A doua zi victima a decedat.
Revizuientul asusţinut căvictimanueraconcubina sa cum erona.
s-a reţinut şi totodată, a mai solicitat completarea probelor prin audierea a doi martori.
Prin adresa 1669/III/6/2001 şi 1195/6/2001 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a înaintat dosarul şi petiţiile condamnatului, la Tribunalul Dâmboviţa, cu menţiunea că motivele invocatenu se încadrează în niciunul din cazurilede revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Prin sentinţa penală nr.194 din 4 iunie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată cererea de revizuire, motivând, de asemenea, că motivele invocate de recurent nu se încadrează în cazurile legale de revizuire.
Apelul declarat de revizuientul condamnat, care a solicitat audierea unor martori pentru a dovedi că nu este el autorul faptei, ci o altă persoană, precum şi o nouă expertiză medico – legală, iar în subsidiar reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr.346 din 14 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acesteia, revizuientul condamnat a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi a cererii de revizuire pentrua se audia un martor carea întreţinut relaţii intime cu victima, să se solicite un act medical pentru a dovedi că, în anul 1978, victima a suferit o fractură la un picior şi fracturi costale în urma agresiunii unor persoane cu care a întreţinut relaţii intime, să mai fie audiaţi alţi doi martori, care ar cunoaşte împrejurarea că victima venea la inculpat în stare de ebrietate şi agresată de alte persoane, să fieaudiată o altă martoră cu care el a avut un conflict pentru care a suferit o condamnare şi, în fine să se solicite avizul asupra raportului medico – legal de expertiză medico – legală.
Criticile sunt nefondate.
Probele solicitate pentru a dovedi situaţii petrecute anterior uciderii victimei (chiar cu câţiva ani înainte) nu sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel că nu este necesară audierea de martori sub acest aspect.
Nu este necesară nici audierea unui martor, în duşmănie cu el şi cu care chiar a fost într-un alt proces, mai ales că nu s-a precizat ce cunoaşte martorul în legătură cu cauza de faţă.
La dosarul cauzei se află avizul Comisiei de Avizare şi Control atât cu privire la raportul medico – legal de autopsie a victimei, cât şi asupra celui de expertiză psihiatrică a inculpatului.
Potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică, inculpatul are discernământuldiminuat (fila 74 dosar urmărire penală). De această situaţie, s-a ţinut seama la stabilirea pedepsei.
Revizuientul condamnat nu a indicat martori necunoscuţi în cursul procesului, cu care să dovedească faptul că nu este el autorul faptei, iar în cursul procesului nu a negat fapta, pretinzând însă că nu-şi aminteşte ceea ce a făcut, recunoscând totuşi că victima a decedat în locuinţa sa.
Aşadar, nu sunt motive de revizuire a hotărârii de condamnare şi, în consecinţă, recursul este nefondat urmând a se respinge, ca atare, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Totodată urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul-condamnat B.N. împotriva deciziei penale nr.346 din 14 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 977/2002. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 973/2002. Penal → |
|---|
