Apărare. Asistenţă juridică asigurată de acelaşi apărător pentru inculpaţi cu interese procesuale contrare
| Comentarii |
|
în cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârşirea faptei, iar altul o recunoaşte, implicându-l şi pe cel dintâi, asigurarea asistenţei judiciare de către acelaşi apărător constituie o încălcare a dreptului de apărare, deoarece există o contrarietate a intereselor procesuale ale inculpaţilor; o atare situaţie fiind echivalentă cu lipsa apărătorului, este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. CI) pct. 6 C. proc. pen.
Dacă acelaşi apărător este ales, instanţa pune în discuţie contrarietate a de interese, iar dacă inculpaţii nu angajează şi un alt avocat, instanţa desemnează un apărător din oficiu pentru unul dintre ei, care va asigura apărarea acestuia alături de apărătorul ales.
(Secţia penală, decizia nr. 2027 din 18 aprilie 2003)
Prin sentinţa penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii R.K. şi R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prin introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 6 august 2001, la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, la controlul vamal s-au găsit într-un pachet 4,100 kg de heroină aparţinând inculpaţilor.
Prin decizia nr. 468 din 30 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a respins apelurile inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că nu li s-a asigurat corespunzător apărarea, sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că la prima instanţă asistenţa juridică a fost acordată ambilor inculpaţi de către acelaşi avocat.
Rezultă, de asemenea, că inculpatul R.K. nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar inculpata R.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, implicându-l şi pe soţul ei, inculpatul R.K., pentru introducerea în România a heroinei, ea beneficiind astfel de
reducerea la jumătate a pedepsei, în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Aşa fiind, se constată contrarietatea intereselor celor doi inculpaţi, de natură a nu garanta asigurarea corespunzătoare a dreptului lor la apărare.
Chiar dacă în faţa instanţei inculpata R.D. nu şi-a menţinut declaraţiile date la cercetarea penală, susţinând nevinovăţia sa şi a soţului său, se impunea ca instanţa să pună în vedere inculpaţilor contrarietatea de interese şi, fie să dea posibilitatea angajării unui alt apărător pentru unul dintre inculpaţi, fie să desemneze un apărător din oficiu.
Dreptul inculpaţilor la o apărare corespunzătoare a fost încălcat şi de instanţa de apel, atât prin aceea că a acceptat ca inculpaţii să fie apăraţi de acelaşi apărător din oficiu, deşi interesele lor contrare se menţineau şi în faza de apel, cât şi prin faptul că apărătorul a fost desemnat în ziua judecării apelului, situaţie în care acesta nu a putut studia temeinic dosarul cauzei.
în consecinţă recursul inculpaţilor a fost admis şi s-au casat hotărârile atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
| ← Cheltuieli judiciare. Obligarea părţii responsabile civilmente | Abuz de încredere. Bun dat în custodie de către poliţie → |
|---|
