Circumstanţe atenuante judiciare. Art. 74 C. pen. Tâlhărie. Cerinţe
| Comentarii |
|
Atacarea unei persoane în vârstă, pe stradă, în prezenţa trecătorilor şi deposedarea ei prin violenţă de portofelul cu bani şi acte, în condiţiile flagrantului delict, constituie o infracţiune la a cărei sancţionare vârsta făptuitorului, de 29 de ani, împrejurarea că, fiind prins de martori la locul faptei, a recunoscut săvârşirea acesteia şi lipsa unor condamnări anterioare nu pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante.
(Secţia penală, decizia nr. 2673 din 4 iunie 2003)
Prin sentinţa penală nr. 623 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul D.V. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) si alin. (2) lit. c) C. pen., aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit. b)C. pen.
Instanţa a reţinut că, la 13 august 2002, inculpatul a urmărit pe stradă partea vătămată care ţinea sub braţ un portmoneu. Ajungând în spatele acesteia, inculpatul a tras de portmoneu, dar nu l-a putut smulge, după care s-a aşezat în faţa victimei, i-a smuls portmoneul şi a fugit cu el.
La strigătele părţii vătămate, inculpatul a fost prins şi reţinut.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 35 din 14 februarie 2003, a respins apelurile declarate de procuror şi inculpat.
Recursul procurorului, prin care se cere casarea hotărârilor şi înlăturarea circumstanţelor atenuante, este fondat.
Instanţele au considerat că, în raport cu datele care îl caracterizează pe inculpat - vârsta de 29 de ani, lipsa antecedentelor penale, comportamentul
sincer avut în cursul procesului penal este justificat să-i acorde circumstanţe atenuante.
Procedând astfel, instanţele au ignorat împrejurări ce atribuie faptei săvârşite şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
Inculpatul a ales ca victimă a agresiunii o persoană în vârstă care se deplasa sprijinită în baston. El a stăruit în săvârşirea faptei, până când a reuşit, în cele din urmă, să smulgă portmoneul din mâinile victimei, deşi se găsea în loc public, în prezenţa trecătorilor.
încercând să fugă cil portmoneul sustras, inculpatul a fost prins de două persoane aflate în apropiere; prin urmare, recunoaşterea faptei de către inculpat este lipsită de semnificaţia sincerităţii, de vreme ce infracţiunea era flagrantă, în văzul martorilor.
Faţă de cele menţionate, lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul este relativ tânăr nu constituie împrejurări ce pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante.
Pentru aceste motive recursul procurorului a fost admis, casându-se hotărârile atacate, s-au înlăturat circumstanţele atenuante iar pedeapsa a fost majorată la 5 ani închisoare.
| ← Competenţă. Prorogarea competenţei. Art. IX din Legea nr.... | Cheltuieli judiciare. Obligarea părţii responsabile civilmente → |
|---|
