CSJ. Decizia nr. 100/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 100
DOSAR NR.1438 / 2002
Sedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.F.A., împotriva deciziei penale nr.68/A din 7 martie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
A fost lipsă recurentul inculpat, aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat B.D., apărător desemnat din oficiu, precum şi celelalte părţi.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală achitarea întrucât nu inculpatul este autorul infracţiunii.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neântemeiat, susţinând că din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat.
CURTEA
Asupra recursuluide faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.14 din 14 ianuarie 2002 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inculpatul C.F.A., la2 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, cu aplicarea art.74 -76 şi 99 şi 109 din Codul penal. În baza art.321 alin.1 cu aplicarea art.74 -76, 99 alin.2 şi 109 din acelaşi cod inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de olună închisoare.
Conform art.33 lit.a şi 34 lit.b din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Totodată, inculpatul a fost obligatsolidar cu părţile responsabile civilmenteC.Z. şi C.R.la plata sumei de 4.200.000 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civileH.M.G. precum şi la 13.690.474 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean Oradea, cu dobânda legală aferentă.
În temeiul art.118 lit.b din Codul penal s-a confiscat o bâtă de bassebal, corp delict.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi şi inculpaţii T.F.M., I.C.C., Z.G.S. şi Z.I.B. la câte 6 luni închisoare în temeiul art.321 alin.1 cu aplicarea art.75lit.a şi c din Codul penal, pedepse suspendate condiţionat pe o durată de câte 2 ani şi 6 luni.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 februarie 2000, în jurul orelor 18, inculpaţii T.F.M., Z-I-B- şi I.C.C.s-au deplasat la Liceulde Sinteză din Oradea pentrua se întâlni cu prietenele lor. În timp ce aşteptau în faţa liceului, au fost acostaţi şi loviţi de mai mulţi tineri din cartier, printre agresori aflându-se şiO.A. şi M.S.
Cei trei s-au întors acasă şi s-au hotărât să revină, împreună cu alţi prieteni, pentru a se răzbuna. În acest sens au fost contactaţi inculpaţiiZ.G.S. şi C.F.A. care au fost de acord să-i însoţească pentru a se răzbuna. Ajunşi la Liceul de Sinteză, cu autoturismul condus de inculpatul T.F.M., inculpaţii au început să-i lovească pe cei opt sau zece tineri care se aflau în apropiere, Z.G.S. şi C.F.A. folosindu-se de bâte de bassebal, cu care au lovit la întâmplare.
În cursul incidentului inculpatulC.F.A. a aplicat lovituri cu bâta în capul părţii vătămate H.M.G., lovituri în urma cărora victima a căzut la pământ.
După terminarea conflictului partea vătămată a fost transportată şi internată la Spitalul Clinic Judeţean Oradea şi supusă unei intervenţii chirurgicale, după care a fost internată şi în Spitalul Judeţean Oradea unde, de asemenea, a fost operată.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, actelor medicale şi medico-legale întocmite ce cele două unităţi spitaliceşti în care victima a fost internată şi de Laboratorul de Medicină Legală Oradea, planşelor faţă executate în cauză, depoziţiilor martorilor, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr.68/A din 7 martie 2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel prin care s-a solicitat achitarea întrucât nu el este autorul infracţiunii.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel invocat, solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţiainculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat, iar instanţa de control judiciar a analizat, este adevărat foarte sumar, apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu el este autorul faptei, apărare corect înlăturată.
Vinovăţiainculpatului în săvârşirea infracţiunilor rezultă din toate probele administrate în cauză, inclusiv din declaraţiile acestuia date în faţa organelor de urmărire penală, declaraţii în care inculpatul a recunoscut faptele şi a dat detalii semnificative cu privire la modul în care a procedat pentru lovirea victimei.
Astfel, inculpatul în declaraţia scrisă personal la data de 20 martie 2000 a precizat că a lovit doi tineri cu o bâtă în cap, unul din ei reuşind să fugă. Aceleaşi precizări au fost făcute de inculpat şi în celelalte declaraţii date la urmărirea penală, toate în prezenţa apărătorului său.
Aceste declaraţii ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi care îl indică drept autor al loviturilor aplicate părţii vătămate.
De altfel, din aceste declaraţii rezultă un aspect esenţial şi anume că dintre toţi inculpaţii care s-au deplasat în zona Liceului de Sinteză din Oradea, numai C.F.A. şi Z.G.S. au fost înarmaţi cu bâte, ultimul însă nu a putut-o folosi întrucât se afla pe scările unui magazin, într-o poziţie incomodă care nu-i permitea să lovească.
Aceaşi împrejurare rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi, şi care au fost de faţă la incident, şi care indică semnalmentele agresorului, semnalmente care corespund cu înfăţişarea inculpatului.
Este adevărat că în faza de cercetare judecătorească inculpatul, fără a nega participarea sa la conflictul din faţa Liceului de Sinteză Oradea, a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a contestat că el este autorul loviturilor aplicate victimei.
Această declaraţie este însăeste contrazisă de toate celelalte mijloace de probă, administrate în cele două faze procesuale.
Simpla retractare de către inculpat a unor declaraţii, indiferent de organul judiciar în faţa căruia au fost făcute, nu poate produce efectul de a înlătura declaraţiile retractate, cu atât mai mult atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă din toate celelalte probe ale dosarului, aşa cum este cazul în speţă.
Rezultă, aşadar, că instanţele de fond şi de control judiciar au stabilit corect vinovăţia inculpatului, hotărârile pronunţate fiind temeiniceşilegale,motivpentrucarerecursuldeclaratvafi respins ca nefondat, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.2 din acelaşi Cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.A., împotriva deciziei penale nr.68/A din 7 martie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 956/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1000/2003. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
