CSJ. Decizia nr. 104/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia NR. 104/2003
Dosar nr. 4052 / 2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.569/A din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
A fost lipsă inculpatul D.D. aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat T.I., apărător desemnat din oficiu, precum şi intimata parte civilă SC „A.T." SA.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a susţinut că, faţă de starea de recidivă a inculpatului, nu se impune reducerea pedepsei, situaţie în care a cerut respingerea recursului declarat, ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.214/A din 24 iulie 2002 a Tribunalului Ialomiţa, în baza art.334 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul D.D., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 raportat la art. 209 alin.1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 raportat la art. 209 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.37 lit.a C.pen., texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art.61 C.pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1233 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2 din 24 ianuarie 1996 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr.36 din 5 aprilie 1996 a Curţii de Apel Constanţa, rest contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71 C.pen.
Inculpatul a fost obligat la 48.615.000 lei despăgubiri civile către partea civilă.
În sfârşit, inculpatul a fost obligat şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, că la data de 2 decembrie 1999, ca urmare a sesizării numitului D.P., în sensul că de pe teritoriul părţii civile s-ar fi sustras conducta metalică de irigaţii folosită pentru alimentarea sistemului de irigaţii din apropierea pădurilor de pe malul stâng al Dunării, conductă care nu mai este în funcţiune din anul 1991. S-a stabilit că, în luna noiembrie 1999, numitul M.S. în înţelegere cu inculpatul D.D. şi cu numitul R.V., au hotărât să taie bucăţi din această conductă şi să o valorifice la centrul de colectare şi de deşeuri metalice.
Astfel, cei trei s-au deplasat la locul unde era conducta respectivă şi cu ajutorul unui aparat de tăiat autogen au tăiat bucăţi din conductă, ce puteau fi încărcate într-un mijloc de transport.
Bucăţile din conductă au fost transportate cu autocamionul condus de către martorul D.M. la SC NOROCOM SRL Cernavodă, unde
s-au predat 4040 kg fier, pentru care s-a primit suma de 1.858.400 lei, ce a fost împărţită între cei trei făptuitori, după achitarea contravalorii transportului.
După circa 2-3 zile, inculpaţii au mers din nou în acelaşi loc şi, folosind acelaşi procedeu, au tăiat bucăţi din conductă pe care le-au transportat cu camionul condus de martorul T.C. la SC CORSA SRL Cernavodă, în cantitate de 4855 kg şi pentru care au primit suma de 2.184.750 lei, sumă împărţită între cei trei, după achitarea contravalorii transportului.
După aproximativ o săptămână, au tăiat din nou circa 40-50 metri din conductă, pe care au predat-o la SC NOROCOM SRL Cernavodă, însă Marin Silviu nu-şi aminteşte cu ce mijloc de transport au dus-o.
Cu ocazia cercetării locului faptei, s-a constatat că lipseşte conducta pe lungimea de 152 metri, iar SC „A.T." a stabilit un prejudiciu de 630.000.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă.
Calculându-se după cantitatea dovedită, ca predată de către cei doi inculpaţi şi după declaraţiile acestora, s-a reţinut că aceştia au sustras 115,71 metri conductă, în valoare de 48.615.000 lei, prejudiciu rămas nerecuperat.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, pe care o critica pentru greşita individualizare şi aplicarea unei pedepse prea mari, a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală prin Decizia nr.569/A din 11 septembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.D. reiterând critica din apel, în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare şi că se impune admiterea căii de atac, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reindividualizarea pedepsei principale, în sensul reducerii ei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului de numai 4 ani închisoare, în condiţiile în care acesta este recidivist postexecutoriu, revocându-se un rest de pedeapsă de 1233 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 7 ani şi 6 luni închisoare, rest contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare fără a se aplica vreun spor de pedeapsă, arată că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama de criteriile prevăzute de art.72 C.pen. şi în primul rând de gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, de caracterul continuat al acesteia, de starea de recidivă în care se află, dar şi de circumstanţele celelalte personale, de faptul că a dat dovadă de sinceritate, recunoscând pe parcursul procesului fapta imputată.
În raport de criteriile enunţate, instanţa n-a putut aplica inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate, dar, dispunând executarea pedepsei în regim de detenţie, s-a orientat spre o pedeapsă apropiată de minimul special, de natură să asigure realizarea scopului general al pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen.
Hotărârea primei instanţe fiind astfel temeinică şi legală, curtea de apel nu putea pronunţa o altă soluţie decât cea de respingere a apelului declarat de inculpat, încât recursul declarat de acesta împotriva hotărârii Curţii, apare ca nefondat şi va trebui respins ca atare în baza art.38515 alin.1 lit.b C.proc.pen., nedovedindu-se existenţa motivului de recurs prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 din acelaşi cod, în care s-ar încadra critica formulată de recurent, dacă ar fi reală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea asigurată din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D., împotriva deciziei penale nr.569/A din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 101/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 105/2003. Penal → |
|---|
