CSJ. Decizia nr. 101/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 101/2003
Dosar nr. 2702 / 2002
Sedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr.62/A din 10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de libertate, asistat de avocat C.A., apărător ales, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a susţinut şi dezvoltat oral motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei solicitând în esenţă, achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 din Codul penal, întrucât inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, susţinând că din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă că inculpatul nu a comis fapta în stare de legitimă apărare,hotărârile pronunţate de instanţe fiind legale şi temeinice.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a arătat că este de acord cu apărările formulate în cauză de apărătorulsău.
CURTEA
Asupra recursului de faţă
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.303 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Mureş s-a dispus, în baza art.20 raportat la art.174 , cu aplicarea art.73 lit.b, art.74 şi a art.76 alin.1 lit.b şi alin.2 Cod penal, condamnarea inculpatului B.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunându-se, conform dispoziţiilor art.76 alin.3 Cod penal,înlăturarea pedepsei complementare, privative de drepturi,prevăzută de lege, pentru infracţiunea săvârşită. In bazaart.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa, astfel aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestului preventiv, din intervalul 7 septembrie- 29 octombrie 1998.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal.
Prin aceeaşi hotărăre judecătorească, s-a dispus potrivit dispoziţiilor art.118 lit.b Cod penal, confiscarea de la inculpat a suliţei ridicate de la martorulP.I., conform procesului verbal de la fila 3 dosar de urmărire penală, înregistrat sub nr.36/2001 în registrul corpurilor delicte aflat la Tribunalul Mureş şiSpitalul Clinic Municipal „Dr. E.Nicoară" Reghin, inculpatul fiind obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic Municipal Dr.E.Nicoară , suma de 97.001 lei , cu aplicarea indicelui de creştere a preţurilor aferent perioadei cuprinse între septembrie 1998 şi data plăţii, iar părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Mureş, suma de 761.400 lei , cu titlu de cheltuieli de spitalizare parţiale şi s-au respins restul pretenţiilor civile. De asemenea, s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, de către partea civilă P.F., iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest mod, instanţa de fond a stabilit că :
La data de 30 august 1999, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E., sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzută în art.20 raportat la art.174 alin.1 cu aplicarea dispoziţiilor art.73 lit.b Cod penal.
In actul de inculpare, s-a arătat că, atât inculpatul, cât şi fratele săuB.T. şi martorul B.V. sunt ciobani ai oilor locuitorilor din comună.In seara zilei de 6 septembrie 1998, oile păstorite de cei trei ciobani, au intrat pe terenul situat în parcela numită „Ciurgău", acest teren fiind proprietatea martorului P.I.. Martorul i-a atenţionat pe cei trei ciobani să nu mai lase oile să pătrundă pe alte terenuri, decât pe cele destinate păşunatului, dar, deoarece el a susţinut că ciobanii l-au ameninţat, el a anunţat despre acet lucru mai multe persoane, împreună cu care au hotărât să meargă la stână, pentru a discuta cu ciobanii. Aceste persoane, în drum spre stână, s-au înarmat cu bâte. S-a mai arătat – în actul de sesizare al instanţei – că la stână, cei trei ciobani, au fost înconjuraţi, de aproximativ opt persoane, care au început să îi agreseze, pentru ca în acelaşi act să se menţioneze că atunci când cei opt săteni au ajuns la stână ei au fost întâmpinaţi de cei trei ciobani, ce erau înarmaţi cu bâte şi o suliţă. Cu această suliţă, a fost vătămată partea civilă P.F., moment după care, între cele două tabere, astfel formate, a izbucnit încăierarea.
In urma acestui incident de amploare a fost distrusăstâna ciobanilor ( pe care cei opt săteni au vrut să o incendieze) , partea vătămată P.F. a fost rănită,fiind împunsă de inculpat cu suliţa, ea suferind , astfel, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile îngrijiri medicale şi care leziuni i-au pus în primejdie viaţa, iar inculpatulB.E. a suferit o fractură cominutivă la braţul stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
Deoarece instanţa de fond, cu ocazia primei sale sesizări a apreciat că actulde inculpare este deficitar, ea a dispus prin încheierea penală nr.221 din 30 noiembrie 1999, ca potrivit dispoziţiilor art.333 Cod procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, pentru completarea urmăririi penale.S-a apreciat că urmărirea penală este incompletă, în condiţiile în care nu doar că şi inculpatul a suferit leziuni corporale serioase, dar şi în care el a înţeles să formuleze plângere penală şi împotriva altor 7 persoane, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, vătămare corporală , violare de domiciliu şi distrugere.
Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia penală nr.402/R din 14 iunie 2002 a admis recursul declarat de Parchetulde pe lângă Tribunalul Mureş împotriva Încheierii penale nr.221/1999 a Tribunalului Mureş, a dispus casarea integrală a acesteia şi continuarea judecării cauzei, deoarece s-a apreciat că instanţade fond avea obligaţia de a administra probe şi doar după ce îşi forma convingerea că singura soluţie ce se impune – pentru soluţionarea cu celeritate acauzei – este restituirea acesteia la organul de urmărire penală, să se fi procedat ca atare.
Reinvestit în acest mod cu soluţionarea cauzei, TribunalulMureş, din probatoriul administrat a reţinut :
Cu privire la evenimentul din data de 6 septembrie 1998 la stâna din Ideciu de Sus , cele două grupuri implicate – cel al ciobanilor şi cel al sătenilor din această localitate – au prezentat fiecarevarianta proprie. Cert este faptul că în seara datei de 6 septembrie 198, respectiv, înjurul orelor 21,oo ,cei trei ciobani au fost surprinşi de către martorul P.I., că îşi păstoreauoile pe terenul proprietateamartorului, teren amplasat în parcela numită Ciurgău. Intre martor şi cei trei ciobani are loc un schimb de replici, în cadrul căruiP.I. le spunea acestora, pe ton ameninţător : „Lasă că ne întâlnim la stână !" .In cursul desfăşurării procesului penal, martorulP.I. a susţinut că el nu a adresat ameninţări celor trei ciobani, dar a arătat că aceştia, având bâte asupra lor, l-au înconjurat.
Intorcându-se în sat , martorul a relatat numituluiP.G. – care este fiul său – că a fost ameninţat de ciobani, context în careP.I. şi P.G. şi martorii H.D., S.G., O.S. şi P.L. au decis să meargă lastâna ciobanilor, pentru a le cere explicaţii deoarece în repetate rânduri, oile păstorite de aceştia, au intrat pentru a păşuna pe terenurile lor şi i-au prejudiciat prin aceste fapte. Pentru a se apăra de câinii de la stână o parte din martori au luat, în drum bâte,aceasta fiind apărarea lor, iar o parte din ei aveau asupra lor şi lanterne. Cei trei ciobani, sesizând căde stână de apropie acest grup de persoane, presupunând că vin să le ceară socoteală, s-au speriat.
Din acest punct, fiecare tabără implicată în derularea acestui conflict şi-a prezentat şi susţinut propria versiune. Tabăra sătenilor din carefăceaparteşipartea civilă , a susţinutcă în momentul în care e.
s-au apropiat de stână, cei trei ciobani au asmuţit câinii asupra lor, unul dintre aceştial-au văzut pe inculpat îndreptându-se spre ei, find înarmat cu acea suliţă, la care s-a făcut referire anterior, armă pe care o agita şi făcea „ ca indienii" . Ca răspuns la, această manifestare a inculpatului, martorii, veniţi la stână, s-au împărţit, dar inculpatul ajungând în apropierea părţii vătămate a împuns-o pe aceasta cu suliţa. Lastrigătele părţii civile, martorii au realizat ce s-aîntâmplat şi , la rândul lor, ca o replică, l-au agresat pe inculpat, context în care martoriiP.G. şi P.I. au reuşit să-l dezarmeze peinculpat, trântindu-l la pământ. MartorulO.S. a recunoscut că, după ce inculpatul a fost imobilizat, el a aplicat acestuiacâteva lovituri, deoarece partea civilă fusese vătămată.
InculpatulB.E. a susţinut că persoanele venite la stână, i-au pus lanternele în ochi, acestea fiind aprinse, începând să-l lovească.
Căzând în timp ce încerca să se refugieze în stână şi pierzând bâta cu care era iniţial în mână, a găsit pe jos suliţa ce o folosea , de obicei, pentru a se apăra de animale sălbatice. In acest context, inculpatul a atras atenţia atacatorilor că îi va lovi, dacă aceştia vor con tinua să fie violenţi, şi după aceasta, a început să se învârtească şi să dea cu suliţa în stânga şi în dreapta, ocazie cu care a sesizat că a lovit, pe cineva. Inculpatul a mai arătat că el căzând în apropierea stânii, a fost lovit, în mod repetat de persoanele venite la stână şi care erau înarmate cu pari. MartorulB.T. auzind strigătele fratelui său, respectiv ale inculpatului, a încercatsă intervină în apărarea fratelui său, dar fiind, la rândul său lovit, s-a refugiat în stână. Celălalt cioban, martorul Bănulici Virgil nu a luat parte la toate aceste acte de agresiune, deoarece s-a ascuns.
Martorii I.P. şi P.L. care au ajuns la locul desfăşurării acestor evenimente, după consumarea lor, au fost cei care au transportat victima la maşină, pentru ca aceasta să fie dusă la spital.
S-a reţinut că apărarea inculpatului că asupra sa s-au exercitat violenţe fiziceînainte de a o vătăma el pe partea civilă, nu este fondată, probată, deoarece restul probelor administrate, a demonstrat că abia după ce partea civilăfost înjunghiată , asupra inculpatului s-au exercitat violenţe de către sătenii veniţi la stână.
Instanţa de fond a mai stabilit că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinatede provocarea venită dinpartea grupului în care se află şi partea vătămată , provocare ce a constat în aceea că mai multe persoane înarmate cu bâte, s-au deplasat spre stână, ele creând teama celor trei ciobani.
Faptul că celor trei ciobani le-a fost insuflată o stare de teamă a reieşit şi din avertismentul, rostit pe ton ameninţător, de către martorul P.I., cu câteva ore înainte de declanşarea conflictului la stână, dar şi din îndemnurile adresate de sătenii ajunşi la stână , îndemnuri de genul „Inconjuraţi-i !".
Ca urmare a faptului că a fost lovită de către inculpat cu suliţa, părţii vătămate i s-au cauzat o plagă înjunghiată penetrantă în regiunea lombară stângă, plăgi la nivelul colonului, mezocolonului şi rinichiului stâng, fiindu-i necesare,pentru vindecare, 45 zile de îngrijiri medicale şi fiindu-i pusă în primejdie viaţa.
S-a apreciat că această atitudine comisivă a inculpatului întruneşte elementeleconstitutiveale infracţiuniiprevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, deoarece inculpatul a comis această faptă în stare de provocare, cu intenţie indirectă, folosind un instrument apt de a produce moartea şi vizând, prinlovitura cu intensitate mare aplicată, o zonă importantă a corpului. S-a mai stabilit şi că după rănirea părţii civile, inculpatul a fost victima, la rândul său, a violenţelor exercitate de către o parte din martorii ce s-au deplasat la stână, în urma acestor violenţe, el suferind leziuni la mâna stângă şi în zona capului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale . Aceste persoane, ce l-au agresat fizic şi verbal pe inculpat au provocat şi substanţiale degradări la acoperişul stânii, şi ca urmare a acestor acţiuni, inculpatul şi fratele său, martorulB.T., au promovat la data de 17 septembrie 1998, o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, împotriva acestor persoane ,care susţineicăsefacvinovaţidecomiterea infracţiunii prevăzută de pedepsită dedispoziţiile art.180 alin.2, 181 , 192 alin.2 şi 217 alin.1 din Codul penal.
S-a reţinut însă că , actul de sesizare al instanţei are un conţinut strictdeterminat, el vizând persoana inculpatului şi fapta reţinută în sarcina acestuia şi nicidecum alte persoane şi fapte, şi analizându-se corect dispoziţiile art.317,333,337 şi urm.Cod procedurăpenală, s-a apreciat că se impune soluţionarea prezentei cauze doar cu privire la persoana şifapta cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş întocmit la data de 30 august 1999.
Ca urmare a acestor aspecte reţinute, prima instanţăa concluzionat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de tentativă de omor, la stabilirea pedepsei, făcându-se o corectă şi strictă aplicare , nu doar a dispoziţiilor art.52 Cod penal dar şi a dispoziţiilor art.72 şi 75 lit.b Cod penal şi drept consecinţă a procedat, la condamnareainculpatului Bândilă Eugen, în modul anterior descris.
Apelul declarat de inculpatulB.E. împotriva acestei soluţii, a fost respins, ca nefondat, decătre Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Penală, prin Decizia penală nr.62 A din 10 aprilie 2002.
Impotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E., invocând, în principal, necesitatea casării hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de cătreinstanţa de fond, după administrarea de noi probe, care să conducă la conturarea unei alte stări de fapt, cu consecinţe asupra soluţiei finale şi, în subsidiar, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza în recurs, să se dispună achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.44 Cod penal, fapta fiind comisă în stare de legitimă apărare.
In esenţă , recurentul a arătat că a comis infracţiunea, ce i se impută, în stare de legitimă apărare şi, că dacă acest lucru nu este destul de evident, este necesar să se caseze hotărârilecu trimitere la prima instanţă, spre a se administra noi probe. In cazul când se apreciază că probele administrate, sunt suficiente, să se caseze , cu reţinere şi, rejudecându-se, să se pronunţe achitarea, fapta comisă neavând caracter penal, datorită stării de legitimă apărare, în carefost comisă.
Recursul este fondat.
Inculpatul, fratele săuB.T. şi ciobanul B.V., au fost atacaţi în noaptea zilei de 6 septembrie 1998 de un număr de opt persoane aflate în grup, înarmate cu lanterne şi bâte, condiţii în care, sub impulsul fricii, a spaimei create de ameninţările acestora, puse în executare , prinviolenţeleexercitate , pătrundereafără drept, în incinta stânei şi distrugere , inculpatuli-aaplicat părţii civileoloviturăcuo suliţă( în fapt, un obiect de lemn, având ataşat la vârf un cuţit, cu care, de regulă, ciobanii se apără de animalele sălbatice ) cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă, în zona lombară, care i-a pus în pericol viaţa.
Conform art.44 Cod penal , nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare, potrivit alin.2 al aceluiaşi articol de lege, acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct,imediat şi injust, îndreptat împotriva sa , a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
In fine, alin.2 al aceluiaşi articol prezumă că este înlegitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţiesau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere ,dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
Raportând împrejurările în care inculpatul a comis faptele, la conţinutul textelor de lege enumerate , se constată că fapta inculpatului nu poate fi sancţiobnată ca infracţiune, fiind comisă în legitimă apărare.
In dosar, este dovedit indubitabil că o parte din oile aflate în grija ciobanilor, deci şi a inculpatului,au pătruns şi au fost găsite, în ziua incidentului , în tarlaua agricolă a părţii vătămate şi a altor membrii ai grupului acesteia. Supărată de acest fapt, partea vătămată şi alţi membrii ai grupului său, destul de numeroşi, opt persoane, în raport cu ciobanii, în număr de numai trei , i-a ameninţat pe aceştia, spunându-le „ vom sta de vorbă la stână" , ameninţare pe care au şi pus-o în executare , mergând înarmaţi cu bâte şi lanterne, în miez de noapte, cu strigăte de „ înconjuraţi-i şi daţi-le foc „ cu lovituri, pătrunderea fără drept în stână, alergarea ciobanilor şi distrugerea acoperişului stânei.
In aceste condiţii , de atac material, direct, chiar premeditat, de fapt, în fiinţă, în acţiune şi injust exercitat de un număr deopt persoane, inculpatul, atacat în propria stână în careşi locuia cu fratele său şi un alt cioban, orbit de lanterna unuia din grupul părţii civile, sub impulsul fricii, îşi caută scăparea lovind cu suliţa amintită, la întâmplare, ceea ce face să-l lovească, într-adevăr, pe partea civilă şi să-i producă leziunile arătate în rechizitor. Derularea faptelor, aşa cum este descrisă, rezultă dinprobele dosarului , începând cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de organele de poliţie, actele medico-legale, descriind leziunile produse inculpatului şi fratelui său şi celelalte probe ale dosarului. Or, în aceste condiţii în care inculpatul n-a făcut altceva decât să riposteze, la violenţele comise de partea civilă, care i-a pătruns, fără drept şi în stână, producându-i chiar distrugeri, se impune a-i privi fapta comisă nu în stare de provocare, cum greşit s-a reţinut, în fazele anterioare ale procesului, ci în legitimă apărare, cu toate consecinţele fireşti, derivate din aceasta.
Aşa fiind, Curtea va trebui să priveascărecursul de faţă ca fondat şi să-l admită ,ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, casând hotărârile pronunţate în cauză şi achitând pe inculpatulB.E., pentrutentativă la infracţiunea de omor prevăzută şi pedepsită deart.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b şi 74,76 Cod penal, în temeiul dispoziţilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art. 44 Cod penal.
Se va constata că inculpatula fost arestat în perioada 7 septembrie 1998 – 6 octombrie 1998.
Se vor înlătura din hotărârile casate dispoziţiile referitoare la latura civilă a cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatulB.E., împotriva deciziei penale nr.62/A din 10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş .
Casează Decizia penală atacată , precum şisentinţa penală nr.303 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Mureş şi în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 Cod penal, achită pe inculpatul Bândilă Eugen , pentru infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b, 74-76 Cod penal.
Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 7 septembrie1998 – 6 octombrie 1998.
Inlătură dispoziţiile referitoare la latura civilă a cauzei.
Pronunţată în şedinţă pubică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1000/2003. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 104/2003. Penal → |
|---|
