CSJ. Decizia nr. 956/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.956/2003
Dosar nr.5227/2002
Sedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare conflictul de competenţă intervenit întreCurtea de Apel Cluj şi Tribunalul Militar Cluj privind pe condamnatul V.M.
A lipsit condamnatul, pentru apărarea sa prezentându-se avocat B.D., apărător din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
Procurorul a pus concluzii în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, privind pe condamnatul V.M. , în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
CURTEA
Asupra conflictului de competenţăde faţă,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj,Secţia penală, prin sentinţa penală nr.7 din 23 octombrie 2002 , în baza art.42 dinCodul de procedură penală raportat la art.40 alin.1 din Legea nr.296 din7.06.2001, a dispus declinarea competenţei privind judecarea propunerii de solicitare a extrădării condamnatului V.M. în favoarea Tribunalului Militar Cluj.
In baza art.43 alin.1 şi 2 din Codul de procedură penală a fost trimis dosarul cauzei Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit între Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Militar Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 27 august 2001, TribunalulMilitar Cluj, în baza art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.281 lit.e pct.1 din Codul de procedură penală modificat prin Legea nr.296/2001 a fost declinată competenţa soluţionării cauzei privind extrădarea condamnatului V.M. , condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa nr.65/1999 a Tribunalului Militar Cluj, definitivă prin Decizia nr.217/2001 a Curţii Militare de Apel, în favoarea Curţii de Apel Cluj, competentă conform art.40 alin.1,2din Legea nr.296/2001.
Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul Militar Cluj a reţinut că Poliţia Municipiului Turda, cu adresa nr.415.185 din 17 aprilie 2002 a solicitat acordul pentru darea în urmărire a condamnatului, faţă de care pe baza hotărârilor de condamnare, se emisese mandatul de executare a pedepsei nr.83/1999 din 28 martie 2002.
În temeiul art.419alin.2 din Codul de procedură penală, judecătorul cu atribuţii privind activitatea compartimentului de executări a solicitat Tribunalului Militar Cluj, ca instanţa de executare să se pronunţe asupra cererii Poliţiei Municipiului Turda, deoarece din evidenţele biroului de executări penale rezultă că mandatul nu a fost pus în executare, condamnatul fiind dispărut de la domiciliu.
După depunerea la dosar a copiilor hotărârilor judecătoreşti, respectiv a deciziilor pronunţate în căile ordinare de atac, procedând la examinarea sesizării judecătorului înconformitate cu prevederile art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, tribunalul militar şi-a verificat competenţa de a se pronunţa în cauză.
Reţinând în această materie că, la data de 2 iunie 2001, afost adoptată Legea nr.296/2001, care stabileşte condiţiile şi procedura în materia extrădării active, precizând că în ceea ce priveşte competenţa a se pronunţa cu priviere la propunerea dării în urmărire generală internaţională, respectiv a extrădării condamnatului în România, revine potrivit art.281 pct.1 lit.e din Codul de procedură penală şi art.32 şi art.40 alin.1 din Legea nr.296/2001, Curţii de Apel în raza căreia îşi are domiciliul persoana condamnatului şi nu instanţei de executare, după cum prevăd regulile comune în materie.
Ca atare aplicând art.42 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.281 pct.1 lit.e din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr.296/2001, Tribunalul Militar Cluj şi-a declinat competenţa soluţionării cererii, în favoarea Curţii de Apel Cluj, competenţăconform art.40 alin.1 şi 2 din Legea nr.296/2001.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea constată că, instanţa competentă să dispună asupra propunerii de solicitare a extrădării condamnatului V.M., este instanţa de executare, respectiv Tribunalul Militar Cluj.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr.65din 29.04.1999 prin care s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare s-a procedat laemiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, nr.83/99 din 28.03.2002, care a fost comunicat poliţiei în raza căreia îşi avea domiciliul condamnatul. Întrucât acesta a părăsit ţara, mandatul de executare nu a fost pus în executare, organele de poliţie au solicitat acordulîn vederea dării în urmărire internaţională a condamnatului, existând indicii că acesta s-arafla în Spania,fără însă a preciza adresa, urmând ca în eventualitatea depistării acestuia să sedeclanşeze procedura extrădării.
In această materie, la 2 iunie 2001 a fost adoptată Legea nr.296/2001 care stabileşte în detaliu condiţiile şi procedura în a se pronunţa cu privire la propunerea dării în urmărire generală internaţională, respectiv a extrădării condamnatului în România.
Astfel, această lege, în Capitolul III intitulat Procedura extrădării , include două secţiuni şi anume, secţiunea I – care cuprinde prevederi referitoare la extrădarea pasivă şi Secţiunea II – art.39-44 – care reglementează extrădarea activă.
Extrădarea activă implică solicitarea extrădării de către statul românunui stat străin , la propunerea motivatăa procurorului competent în faza de urmărire penală, iar înfaza de judecată sau de punere în executare a hotărârii, lapropunerea motivată a preşedintelui instanţei competente, iar iniţierea acestei proceduri este obligatorie în toate cazurile în care solicitarea se impune, aşa cum prevăd dispoziţiile art.40 alin.1 teza I şi II din Legea nr.296/2001.
Propunerea motivată de solicitare a extrădării concretizată printr-o încheiere a preşedintelui instanţei competente decurgedin parcurgereaunei proceduri necontencioase – ce prezintă caracter confidenţial, caracter care rezidă din cuprinsul art.40 alin.8 din Legea nr.296/2001 – desfăşurată în Camera de Consiliu ( deci şedinţa de judecată nu este publică ) , cuascultarea concluziilor procurorului şi a apărătorului inculpatului sau condamnatului, după caz.
Prevederile art.39 din Legea nr.296/2001 indică expres că dispoziţiile cuprinse în capitolele I şi II care se referă la dispoziţii preliminare şi condiţiile extrădării privitoare la persoane, la fapte, la pedeapsă, la competenţă ( art.15 – locul săvârşirii infracţiunii) , la procedură – se aplică şi în cazul în care România formulează o cerere de extrădare către alt stat, iar art.40 alin.1 teza II face o trimitere generală la cadrul juridic,în sensul că dispoziţiile cuprinse în Legea nr.296/2001 se aplică în mod corespunzător.
Sintagma " în mod corespunzător” , nu trebuie interpretată în mod exhaustiv, iar oportunitatea incidenţei acestor dispoziţii legale care îndeplinesc un roladiţional, completator, trebuie raportată la contextul în care acestea nu contravin prevederilor speciale cuprinse în cap.3 sect.II – referitoare la extrădarea activă – şi totodată acestea nu se pot substitui cu normele exprese care vizează numai extrădarea activă, dar nici nu pot exclude aplicabilitatea acestor din urmă norme legale.
Urmare a desfăşurării activităţii judiciare a judecătorului delegat cu executarea, în virtutea art.419 din Codul de procedură penală intervine necesitatea propunerii de a solicita extrădarea, o asemenea propunere se face tot print-o încheiere de către preşedintele instanţei de executare competente.
Potrivit art.418 alin.1 din Codul de procedură penală hotărârea instanţei penale rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în executare de prima instanţă.
Raportând cauzei dispoziţiile legale în materia extrădării Curtea constată că instanţei de executare, respectiv Tribunalul Militar Cluj îi revine competenţa privind propunerea de solicitare a extrădării condamnatului V.M.
In consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.43 alin.1 raportat la art.29 pct.5 din Codul de procedură penală, va stabili , ca în cauza privind pe condamnatul V.M. este competent să judece Tribunalul Militar Cluj, instanţă căreia îi va trimite dosarul pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabileşte că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul V.M. este Tribunalul Militar Cluj.
Trimite dosarul pentru judecare la Tribunalul Militar Cluj.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 425/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 100/2003. Penal → |
|---|
