ICCJ. Decizia nr. 105/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.105.
Dosar nr.5686/2003
Şedinţa publică din 24 februarie2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 399 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpata L.G. la 1 an şi 6 luni închisoare pentruinfracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.2, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit.c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei şi potrivit art. 82C. pen. s-a stabilit termenul deîncercare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a atras atenţiainculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 255 alin. final C. pen., a obligat-o pe inculpată să restituie denunţătoruluisuma de 2.000.000 lei, iar conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat-o pe inculpată să plătească statului 2.500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut căinculpata, medic ginecolog, la data de 1 martie 2003 a pretins lui M.C. suma de 3.000.000 lei pentrua efectua o operaţie cezariană soţiei acestuia şi a primit suma de 2.000.000 lei.
Nefiindu-i dat restul de 1.000.000 lei, după efectuarea operaţiei, inculpata a refuzat externarea pacientei, pretextând că starea sănătăţii nu ar permiteaceasta.
În această situaţie, soţulpacientei a sesizat organele deurmărire penală, care au surprins-o pe inculpată când aprimit suma de 1.000.000 lei în două bancnote, care în prealabil fuseseră marcate flourescent.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângăTribunalulDâmboviţa şi de inculpată.
Parchetul a criticat sentinţa pentrugreşita compunere a completului de judecată, în sensul că a fost format din doi judecători înloc de un singur judecător, iar inculpata asusţinut căpedeapsa este excesiv de mare, fiind ignorate circumstanţelesale personale.
Curtea de Apel Ploieşti, prinDecizia penală nr. 494 din 7 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
S-a motivat că inculpatafiind trimisă în judecată pentruo infracţiune de corupţie, corect completul de judecată a fost format din doi judecători, întrucât conform art. 29 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată prin Legea nr. 161/2003, judecata se face de complete specializate, care lajudecătorii, tribunale şi curţi de apel sunt formate din doi judecători.
În ceea ce priveşte pedeapsaaplicată, a fost apreciată cabine individualizată, respectându-se criteriile prevăzute de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei, instanţei de apel, au declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cât şi inculpata, reiterându-semotivele invocate în apel.
Motivul cu privire la greşita compunere a instanţei estefondat.
Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prin art. 1 a stabilit căror persoane se aplică, enumerând calităţile sau funcţiile persoanelor şi unităţile respective.
Aşadar, legiuitorula înţeles să aplice dispoziţiile acestei legi numai faţă de persoanele enumerateîn articolul la care ne-am referit şi nu la toate persoanelecare au săvârşit fapte de corupţie, cum greşit auconsiderat tribunalul şi curtea de apel.
Cum inculpata, simplu medic de spital, nu a făcut parte dinpersoanele enumerate în art.1 din Legeanr.78 /2000, nu sunt aplicabile dispoziţiile acestuia, astfel că greşit completul de judecată a fost format din doi judecători, în loc de 1 singur judecător conform dreptului comun.
Conform art. 292 C. proc. pen., instanţa judecă în complet de judecată a cărei compunere estecea prevăzută de lege, potrivit art.194 alin. (2) C. proc. pen. încălcarea dispoziţiilor relative la compunerea instanţei suntsancţionate cu nulitate absolută.
Compunerea greşită ainstanţei constituie motivul de recurs, prevăzutde art. 3859 alin. (1) pct. 3, teza I C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a se admite atât recursulparchetului cât şi recursul inculpatei şi a se casa ambele hotărâri pronunţate şi trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de fond, în compunerea legală.
Această soluţie face inutilă examinarea motivului privind individualizarea pedepsei, invocat de inculpată, susţinerile sub acest aspect, urmând a se analiza de către instanţa de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpata L.G. împotriva deciziei penale nr. 494 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 399 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond – Tribunalul Dâmboviţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2003. Penal. Art.2o rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1054/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
