CSJ. Decizia nr. 1000/2003. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.1000/2003
Dosar nr.434/2003
Sedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a prezentat recurentul inculpat S.D.,în stare de arest, asistat de avocat G.S. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Recurentul a declarat că îşi însuşeşte recursul declarat de apărătorul său de la instanţa de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că inculpatul nu a intenţionat să păgubească Filiala A.C.R. Dâmboviţa , ci a depus diligenţă pentru atragerea unui număr cât mai mare demembrii şi că nu sereţine în sarcina acestuia decât complicitate la infracţiunea de fals intelectual, solicitând în consecinţă, admiterea recursului sub acest aspect şi totodată,reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingerea recursului,ca nefondat,susţinând că instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului infracţiunea de luare de mită, infracţiune confirmată de numeroşii martori audiaţi în cauză. A mai susţinut că nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepsei.
În ultimul cuvânt acordat,inculpatul a susţinut că nu se consideră vinovat de infracţiunea de luare de mită şi că oricum pedeapsa de 4 ani ce i s-a aplicat este prea mare, solicitând a se reduce.
CURTEA
Asupra recursului de faţă ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.371 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul S.D.a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor înscrise prin art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi la2 ani închisoare pentru complicitate lainfracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.26 raportat la art.288 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 42 Cod penal, urmând ca în baza art.34 lit.b din Codul penal să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor menţionate.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.b Cod procedură penalătribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de desfăşurare de activitate bancară prevăzută de art.4 raportat la art.74 din Legea bancară nr.58/1998 .
Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la zi, a confiscat de la inculpat sumele de bani în lei şi valută ( câte 200 $ primiţi de la C.F., C.M., S.C., I.M., C.C., P.S.,de la ultimii doi şi câte 100.000 lei şi 12.300.000 lei de la T.E.), a desfiinţat înscrisurile falsificate şi a obligat pe inculpat la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat .
S-areţinut în fapt că inculpatul S.D., a îndeplinit de la 22 septembrie 1999 funcţia de director la Automobil Club Român – Filiala Judeţeană Dâmboviţa, având printre alte atribuţii întocmirea documentaţiei necesare eliberării de carnete de turist pentru membrii ACR carecălătoreau în străinătate, în scop turistic.
Încălcându-şi datoriile de serviciu , în perioada septembrie 2000 – primăvara anului 2001 , a pretins şi primit sume în lei şi valută, de la mai multe persoane ( câte 200 $ de la C.F.G., G.C., C.M., S.C., I.M., C.I.C., P.V.,şi 12.300.000 lei de la M.V. şi M.D. ) ,care nu îndeplineau condiţiile legale, în scopul de a obţine carnete de turist şi viza Schengende la Ambasada Germaniei, în care sens le-a întocmit dosare pentru efectuarea călătoriilor în străinătate precum şi recomandări, după ce în prealabil a obţinut înscrisuri oficiale false ( cărţi de muncă, adeverinţe de salariat, contracte de muncă, carnete de student, adeverinţe destudent şi alte documente) eliberate de învinuiţii B.G.D. şi E.O. , faţă de care s-a disjuns urmărirea penală.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul în aceeaşi perioadă a acordat împrumuturi băneştiîn valută persoanelor care au solicitat dobândirea calităţii de mebru ACR şi obţinerea vizei de plecare ca turist în străinătate de la Ambasada Germaniei la Bucureşti, de la care aperceput dobânzi şi căaceastă activitate bancară efectuată fără autorizaţia emisă deB.N.R. , nu constituie o faptă penală prevăzută de art.74 din Legeanr.58/1998, inculpatulnefiind angajatul unei bănci comerciale şi deci nici subiect activ calificat al acestei infracţiuni.
Prin Decizia penală nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.D.
Împotriva acestei decizii , inculpatul S.D. a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în complicitate la infracţiunea de falsîntrucât sumele de bani în lei şi valută, au fost date celor două persoane care au întocmit actele false şi de la care trebuiau confiscate şi că nu a condiţionat eliberarea de recomandări pentru obţinerea carnetului de turist, de primirea unor sume de bani, astfel că pedeapsa de 4 aniaplicată nu se justifică, temeiuri de casare prevăzute de art.3859 pct.12,14 şi 17 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise.
În declaraţiile date, inculpatul a recunoscut că avea cunoştinţă că unele acte aduse în vederea întocmirii dosarelor pentru eliberarea carnetului de turist pentru membrii ACR şi a recomandărilor necesare erau întocmite în fals de B.D.G. şi E.O., la care, de altfel el personal i-a îndrumat pe solicitanţi pentru obţinereadocumentelorfalse şi că sumele în lei şi valută primite au fost în contul obţinerii acestor acte false.
Martorii, în declaraţiile date la urmărirea penală şi la instanţă confirmă darea unor sume de bani inculpatului , în lei şi valută, pentru care nu au primit chitanţă, în scopul emiterii de recomandărişi întocmirea dosarelor pentru eliberarea carnetelor de turist.
Prin urmare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat nu este întemeiată şi în mod corespunzător,corect a fost obligat, cu titlu de confiscare specială, la plata către stat a sumelor de bani încasate.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, în care sens, s-au avut în vedere gradul de pericol social sporit al infracţiunilor comise, caracterul continuat al acestora şi concursul de fapte cât şi datele care caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, a recunoscut parţial faptele) , pedeapsă ce este de natură să asigure reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Pentru considerentele de mai sus urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 ianuarie 2002la 26 februarie 2003.
Obligă pe inculpat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 100/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 101/2003. Penal → |
|---|
