CSJ. Decizia nr. 1054/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1054/2003
Dosar nr. 5171/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 881 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G., privind sentinţa penală nr. 318/2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi a obligat revizuientul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318/2001, inculpatul B.G. a fost condamnat pentru săvârşirea a trei fapte de tâlhărie după cum urmează:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., a fost condamnat la 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 şi art. 34 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată suma de 18.500.000 lei.
A dedus prevenţia de la 14 februarie 2000 la zi.
Prin Decizia penală nr. 610/2001, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a făcut aplicarea art. 67 şi a confiscat suma de 26.500.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 1346 din 13 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul inculpatului.
Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de condamnat este nefondată.
Simpla susţinere a condamnatului că martorii audiaţi în cauză au făcut afirmaţii mincinoase nu poate constitui motiv de revizuire a sentinţei de condamnare, atâta vreme cât nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească de condamnare a acestora pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
Apărarea condamnatului că la data când se reţine că s-a săvârşit fapta, el şi fratele său B.M., se aflau în alt loc a fost cenzurată de instanţa de fond care a înlăturat-o pentru că nu s-a confirmat, nefiind o împrejurare necunoscută de acesta.
Nici susţinerea condamnatului, că la efectuarea recunoaşterii din grup nu s-au respectat dispoziţiile procedurale, nu constituie motiv de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.
În cererea de revizuire condamnatul a propus audierea altor martori noi, dar fără să indice acele fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa de soluţionare a cauzei şi care ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, conform art. 394 lit. a) şi art. 2 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul B.G., criticând-o sub aspectul respingerii greşite a cererii de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 881 din 1 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumit şi de această hotărâre în termenul legal, a declarat recurs condamnatul, cerând a fi reverificate actele dosarului şi pe fond să i se admită cererea de revizuire, el socotindu-se nevinovat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarul, Curtea reţine că în cauză nu se regăseşte nici unul din cele 5 cazuri expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ce reglementează instituţia Revizuirii.
Corect şi legal s-a mai apreciat că, mărturia mincinoasă, ca simplă afirmaţie din partea condamnatului asupra unui martor, nu poate determina, admiterea cererii de revizuire.
Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen., "mărturia mincinoasă a unui martor, expert sau interpret", poate constitui un caz de revizuire, numai atunci când această infracţiune e constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Cum în cauză, nu se dovedesc a fi îndeplinite aceste cerinţe ale textului sus-menţionat, hotărârea atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 751/ A din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1090/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
