CSJ. Decizia nr. 1060/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1060/2003
Dosar nr. 5183/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 19 iunie 2002, adresată Tribunalului Dâmboviţa, condamnatul M.G.G. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte, nr. 35 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa (definitivă prin Decizia penală nr. 92 din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti) şi nr. 169 din 17 mai 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, toate faptele fiind săvârşite înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Prin sentinţa penală nr. 319 din 13 septembrie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a descontopit pedepsele cu închisoare de 4 ani, 3 ani şi respectiv 3 ani închisoare (pentru fapte de furt calificat şi tâlhărie săvârşite începând din 7 septembrie 2000), aplicate prin sentinţa penală nr. 169 din 17 mai 2002 (definitivă prin neapelare) şi pedepsele cu închisoare de 3 ani, 2 ani, 2 ani şi 8 luni şi 2 ani 6 luni (pentru fapte de furt calificat şi tâlhărie săvârşite începând din 13 noiembrie 2000) aplicată prin sentinţa penală nr. 35 din 4 februarie 2002 (definitivă prin Decizia penală nr. 92 din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti).
Prin aceeaşi sentinţă penală s-au contopit pedepsele individualizate, după cum s-a menţionat, cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe timp de 4 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 (dosar nr. 7588/2001) a Judecătoriei Târgovişte (pentru furt săvârşit în noaptea de 21 iulie 2001), dispunându-se ca minorul condamnat M.G.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Pentru pronunţarea sentinţei penale nr. 319 din 13 septembrie 2002 s-a motivat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., infracţiunile deduse judecăţii fiind săvârşite de acelaşi făptuitor, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul, solicitând să-i fie aplicată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru un termen de 4 ani (dispusă prin sentinţa penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte).
Prin Decizia penală nr. 487 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.G.G., motivându-se că prima instanţă a reţinut corect pedepsele şi faptele concurente, potrivit art. 33 şi art. 36 C. pen., dispunându-se să execute 4 ani închisoare, deoarece nu se poate dispune ca petentul să execute măsura educativă a internării în Centru de reeducare, dat fiind că el a fost condamnat şi la pedeapsă cu închisoare.
Această decizie penală a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.G.G., reiterând acelaşi motiv de a i se aplica măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe un termen de 4 ani, pentru a se putea califica într-o meserie.
Recursul este nefondat.
După cum s-a arătat, inculpatul, minor fiind, a comis mai multe infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, începând din 7 septembrie 2000, precum şi în anul 2001, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, existând astfel un concurs real de infracţiuni, în condiţiile art. 33 C. pen.
În cazul concursului de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la limitele prevăzute de art. 34 C. pen.
Instanţele, însă, au dispus ca inculpatul, pentru una din fapte să execute măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, iar pentru celelalte l-a condamnat la pedeapsa închisorii.
Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare şi pedeapsa închisorii sunt sancţiuni de drept penal diferite, neexistând nici o dispoziţie legală care să reglementeze modul de aplicare a acestor sancţiuni în caz de concurs de infracţiuni.
În această situaţie, trebuie aplicate prevederile Codului penal, Partea generală, care reglementează concursul de infracţiuni. În acest sens s-a pronunţat şi Tribunalul Suprem, secţia penală, prin deciziile nr. 502 din 9 martie 1979 (C.D. pe anul 1979) şi nr. 1889 din 21 decembrie 1980 (R.R.D. nr. 9/1981.
Deci, în cazul recurentului M.G.G. căruia pentru una din faptele concurente, i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe timp de 4 ani, iar pentru celelalte fapte concurente i s-au aplicat pedeapsa închisorii între 2 ani şi 6 luni şi 4 ani, urmează a se dispune executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind mai grea decât măsura respectivă.
Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.G.G., urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, hotărârile atacate fiind temeinice şi legale.
Recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.G. împotriva deciziei penale nr. 487 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1069/2003. Penal → |
|---|
