CSJ. Decizia nr. 106/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 106/2003
Dosar nr. 3935/2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347 din 1 octombrie 2001 Judecătoria Bolintin Vale l-a condamnat pe inculpatul Z.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi art. 209 alin. (3) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în noaptea de 18 ianuarie 2001, inculpatul Z.L. împreună cu un alt inculpat (condamnat în cauză) au sustras conductorii reţelei electrice de joasă tensiune care alimentau comuna Clejani, cauzând un prejudiciu de 1.200.000 lei S.C. E. S.A. Giurgiu, proprietatea reţelei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
În temeiul dispoziţiilor art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sus-menţionatei sentinţe considerând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii.
S-a motivat în sensul că, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite, decât cele prevăzute de lege.
Recursul în anulare declarat va fi admis pentru următoarele considerente.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de nelegalitatea invocată şi prevederile legale, Curtea Supremă de Justiţie constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., modificat prin OUG nr. 207 din 22 noiembrie 2000, printre altele, furtul de componente ale reţelelor electrice constituie infracţiunea de furt calificat şi se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Totodată, potrivit aceleiaşi ordonanţe de urgenţă care a modificat şi dispoziţiile art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.
Aşa fiind, cum fapta a fost săvârşită de inculpat la 18 ianuarie 2001, deci după modificările aduse codului penal de ordonanţa în discuţie, iar infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani, deci peste limita maximă de 15 ani închisoare stabilită în alin. (3) al art. 81 C. pen., instanţa nu putea să aplice inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare fără reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante şi nici să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fără să încalce prevederile legale sus-citate.
Procedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii situaţie în care, Curtea Supremă de Justiţie va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. În rejudecare, instanţa supremă va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenţie însă va avea în vedere circumstanţele atenuante personale referitoare la buna conduită a inculpatului înainte de săvârşirea faptei (respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are în întreţinere 5 copii minori), precum şi cele referitoare la atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii în sensul recunoaşterii faptei comise şi achitării prejudiciului, situaţie în care, se vor reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi se va da eficienţa cuvenită efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen.
În concluzie, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. pen., secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 4141 alin. (1) coroborat cu art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată şi, în rejudecare, va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 347 din 1 octombrie 2001 a Judecătoriei Bolintin Vale, privind pe inculpatul Z.L.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Aplică art. 74 şi art. 76 C. pen. şi condamnă pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen., la 3 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat Z.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1059/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 106/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
