CSJ. Decizia nr. 1059/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1059/2003
Dosar nr. 5079/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 27 august 2002, Tribunalul Gorj, secţia penală, a admis cererea privind contopirea pedepselor formulată de condamnatul C.V. şi a dispus contopirea pedepselor de 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 201/2001 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2638/2002 a Curţii Supreme de Justiţie), cu pedeapsa de un an închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 3931 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei Tg.-Jiu), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, condamnatul urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare. S-a dispus anularea vechiului mandat şi emiterea unui nou mandat de executare. A fost dedusă din pedeapsă detenţia de la 9 iulie 2001.
Tribunalul a reţinut că infracţiunile săvârşite de petent la 16 aprilie 2001 şi 2 octombrie 2001 sunt concurente, fiind comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât, conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 471 din 28 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În considerentele deciziei, curtea a reţinut că sporul aplicat la individualizarea postjudiciară se impune ca urmare a gravităţii faptelor săvârşite de condamnat (tentativă de omor şi vătămare corporală), sporul urmând să contribuie la realizarea scopului educativ şi represiv al pedepsei.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând reducerea sporului de pedeapsă. A motivat că nu a săvârşit cu intenţie faptele de violenţă, ci „sub imperiul scuzei provocării şi al legitimei apărări".
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect temeinicia cererii de contopire formulată de condamnat, constatând că infracţiunile săvârşite de acesta, pentru care a fost condamnat prin două hotărâri rămase definitive, sunt concurente, fiind săvârşite înainte ca infractorul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, conform art. 33 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., instanţele au aplicat dispoziţiile art. 34 lit. b) din acelaşi cod, stabilind ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în raport cu gravitatea infracţiunilor violente săvârşite (una dintre ele fiind tentativă la infracţiunea de omor calificat).
Curtea constată că aprecierea instanţelor privind necesitatea sporirii pedepsei este întemeiată, ambele infracţiuni săvârşite fiind violente şi având un grad ridicat de pericol social. Faptele au fost săvârşite cu intenţie, iar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu înlătură caracterul intenţionat al tentativei de omor calificat, ci, reprezentând doar o circumstanţă atenuantă legală, a determinat aplicarea unei pedepse reduse, conform art. 76 C. pen. Totodată, se constată că sporul de pedeapsă este redus, astfel încât nu se impune modificarea lui.
Legitima apărare invocată de recurent nu a fost reţinută de nici una dintre instanţele care l-au condamnat pe inculpat, ea fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, conform art. 44 din C. pen., iar dacă ar fi fost reţinută, inculpatul nu ar mai fi fost condamnat şi nu s-ar mai fi solicitat contopirea pedepselor.
În consecinţă, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 471 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1058/2003. Penal. Reabilitare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 106/2003. Penal → |
|---|
