CSJ. Decizia nr. 1069/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1069/2003
Dosar nr. 3178/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Lugoj, prin sentinţa penală nr. 753 din 4 decembrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 septembrie 2001, la zi.
S-a reţinut, în fapt că, în seara zilei de 18 august 2001 inculpatul s-a dus la domiciliul părţii vătămate C.V. şi cu forţa a avut raport sexual cu aceasta şi apoi, tot cu forţa, a avut raport sexual, într-un lan de porumb, unde aceasta se refugiase.
Inculpatul a declarat apel, iar Tribunalul Timiş, prin Decizia penală nr. 64/A din 8 februarie, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi art. 131 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată C.V.
Totodată, a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, care a fost admis prin Decizia penală nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Timiş, a fost casată Decizia recurată şi menţinută sentinţa de condamnare a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2001 până la data punerii în libertate.
Instanţa de recurs motivează, că în mod greşit tribunalul a considerat că retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, deoarece în dispoziţiile art. 197 C. pen., nu este prevăzută expres o asemenea dispoziţie.
Din moment ce, în alin. (5) al acestui articol, se prevede că unele fapte, între care cele prevăzute la alin. (1), nu se pedepsesc, dacă a intervenit căsătoria între autor şi victimă, s-a considerat că retragerea plângerii prealabile, nu are efect asupra acţiunii penale, se menţionează în recursul parchetului şi în Decizia instanţei de recurs.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5, teza a II-a C. proc. pen.
Se susţine că instanţa de recurs, a admis recursul declarat de parchet, a casat Decizia instanţei de apel şi a menţinut sentinţa prin care inculpatul a fost condamnat, deşi exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, anume că partea vătămată şi-a retras plângerea prealabilă.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. (1) C. proc. pen., punerea în mişcare a urmăririi penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
Articolul 197 C. pen., prevede în alin. (4), că pentru fapta de la alin. (1), reţinută în sarcina inculpatului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar art. 131 C. pen., prevede că, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, retragerea plângerii prealabile, înlătură răspunderea penală.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. h) C. proc. pen., acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii înlătură răspunderea penală, iar conform art. 11 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, când se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) şi j), instanţa pronunţă încetarea procesului penal.
Aşadar, din aceste texte se impune concluzia că, în cazul unor infracţiuni, pornirea procesului penal este la latitudinea persoanei vătămate, de vreme ce este condiţionată de o plângere prealabilă şi continuarea procesului este firesc să fie tot la latitudinea persoanei vătămate, care îşi poate retrage plângerea prealabilă, sau se poate împăca cu inculpaţii.
Motivarea instanţei de recurs în sensul că, deşi la infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., pornirea procesului penal se face la plângerea părţii vătămate, totuşi retragerea plângerii nu are ca efect încetarea procesului penal, deoarece în alin. (5) al acestui articol, se prevede că faptele de la alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (3), teza I, nu se pedepsesc numai dacă a intervenit căsătoria dintre autor şi victimă, este eronată faţă de considerentele de mai sus.
De altfel, alin. (5) al acestui articol, invocat de instanţa de recurs, dar şi de parchet în motivarea recursului, cu argumentarea în sensul că numai în cazul prevăzut de acest alineat, fapta nu se pedepseşte, a fost abrogat prin Legea nr. 197 din 15 noiembrie 2000, încât nu mai era în vigoare la data de 18 august 2001, când s-a comis infracţiunea respectivă şi nu se mai putea face referire la acest alineat în motivarea soluţiei.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 4141 raportat la art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare, a se casa Decizia atacată şi menţine Decizia instanţei de apel, recursul fiind greşit admis.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admire recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul C.V.
Casează Decizia penală nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara şi menţine Decizia penală nr. 64/A din 8 februarie 2002 a Tribunalului Timiş.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1060/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1070/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
