CSJ. Decizia nr. 1149/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1149/2003
Dosar nr. 5323/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 812 din 10 august 2002, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul R.S. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 26 martie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 450.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2 milioane lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 23 martie 2002, pe timp de noapte, împreună cu un coinculpat minor, au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate K.E. din Bucureşti, de unde prin acte de violenţă şi ameninţare l-au deposedat de mai multe bunuri în valoare totală de 5 milioane lei, după care l-au sechestrat într-o încăpere.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 696 din 5 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul R.S. solicita redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reiterând motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanţele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră în cursul procesului.
Analizând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) şi art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, procesele-verbale şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a reconstituirii, procesul-verbal de percheziţie domiciliarăşi dovada de restituirea bunurilor sustrase, declaraţiile martorului L.V., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârii primei instanţe, rezultă, fără dubiu, că în cursul nopţii de 23 martie 2002, împreună cu un coinculpat minor, recurentul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate K.E. din Bucureşti, de unde, prin ameninţări şi acte de violenţă au sustras bunuri în valoare de 5 milioane lei, după care au sechestrat victima într-o încăpere.
Referitor la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond având în vedere atât pericolul social sporit al faptelor comise, constând în pătrunderea împreună cu un minor, pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate, de unde, prin ameninţare şi violenţă au sustras mai multe bunuri, după care au sechestrat victima într-o încăpere, cât şi de circumstanţele sale personale, respectiv de lipsa antecedentelor penale şi de comportarea sinceră în cursul procesului.
Întrucât criteriile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 26 martie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 696 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 martie 2002 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1141/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1184/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
