CSJ. Decizia nr. 1151/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1151/2003
Dosar nr. 5378/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 248 din 16 iulie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul L.V. la 10 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că inculpatul a întreţinut raporturi sexuale prin constrângere, în mod repetat, cu fiica sa minoră L.K.E.
Susţinând că nu a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, inculpatul L.V. a declarat apel, solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi modificarea sentinţei atacate în sensul achitării sale.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia nr. 214/A din 24 octombrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută, în raport de probatoriul administrat în cauză, în ciuda negării de către acesta şi a revenirii ulterioare a unora dintre martorii audiaţi pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei.
S-a mai reţinut că probele de la dosar confirmă comportamentul deviat al inculpatului în raport cu rudele sale de sex feminin.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea, întrucât nu a comis fapta reţinută în sarcina sa.
Recursul declarat este nefondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I C. pen.
Starea de fapt reţinută în rechizitoriul parchetului a fost confirmată prin declaraţiile martorilor B.N., V.M., M.V., S.L., V.S.N. şi plângerea părţii vătămate, pe care acesta o susţine.
Recurentul, pentru a-şi proba pretinsa nevinovăţie, a solicitat, atât în apel, cât şi în recurs, ca instanţă de control judiciar, să aibă în vedere dispoziţiile martorelor D.E. şi L.E., care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale.
Instanţele au înlăturat, motivat, aceste declaraţii, arătând că sunt părtinitoare, dat fiind gradul de rudenie al martorelor cu inculpatul, respectiv soră şi nepoată. Mai mult, nici nu au fost dovedite susţinerile privind faptul că minora parte vătămată, a întreţinut relaţii sexuale cu martorii M.V. şi S.L.
Examinând probatoriul administrat în cauză se constată că s-au luat în considerare acele declaraţii ce se coroborau cu fapte şi împrejurări ce rezultau din ansamblul probator al cauzei. Totodată, au fost înlăturate declaraţiile ce nu satisfăceau această condiţie, apreciindu-se că obiectivitatea martorelor este afectată de relaţia de rudenie cu inculpatul.
Aşadar vinovăţia inculpatului corect a fost reţinută pe baza probelor administrate, probe care infirmă susţinerea acestuia că nu a săvârşit fapta şi astfel se impune achitarea sa conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu de instanţă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 5 noiembrie 2001, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul va fi obligat potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 5 noiembrie 2001 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1150/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1152/2003. Penal → |
|---|
