CSJ. Decizia nr. 1152/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1152/2003
Dosar nr. 560/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 18 mai 2001, Tribunalul Braşov a dispus achitarea inculpatului F.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen.
Conform art. 346 C. proc. pen., s-a luat act de renunţarea părţii civile S.C. A. S.A. Cluj Napoca, la judecarea acţiunii civile exercitată în procesul penal.
Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 din acelaşi cod, s-a respins cererea formulată de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, privind înfiinţarea unui sechestru asigurator şi a popririi asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, în sumă de 5.000.000 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., constând în aceea că, în perioada 1997 – 1999, în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, a refuzat, în mod nejustificat, să elibereze o autorizaţie de construcţie la cererile repetate formulate de S.C. A. S.A. Cluj, provocând acesteia astfel, un prejudiciu în valoare de 14.146.093.784 lei, deşi era obligat, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să elibereze autorizaţia respectivă.
În considerentele sentinţei se menţionează că, în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpatului, astfel cum acestea au fost comise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., care are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.
În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond arată că inculpatul nu se află în nici una din situaţiile la care se referă textele de lege menţionate, întrucât, în calitate de primar, acesta avea obligaţia de a emite autorizaţia de construcţie solicitată, dar şi dreptul corelativ de a refuza eliberarea ei în cazul în care cerinţele legii nu erau îndeplinite.
Cum documentaţia tehnică depusă de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conţinea avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz impus de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, refuzul eliberării actului administrativ solicitat apare ca justificat, cu atât mai mult cu cât între certificatul de urbanism şi cererea de autorizare a construcţiei, depuse de petiţionar, existau neconcordanţe.
Totodată, se arată că existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizaţia de construcţie nu poate duce la concluzia că acesta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, atâta timp cât petiţionarul nu a completat documentaţia necesară obţinerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism prevăzută de Legea nr. 50/1991.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că prin adresa nr. 260 din 29 martie 2001, S.C. A. S.A. Cluj a invederat instanţei că renunţă la judecată, situaţie în care s-a luat act de voinţa acesteia.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 235 din 21 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, solicita casarea sentinţei pronunţate în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susţinând că achitarea inculpatului F.G. este greşită, fiind consecinţa unei analize defectuoase a materialului probator din care rezultă că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care a fost trimis în judecată.
În considerentele deciziei se arată că, în raport de caracterul amplu, detaliat şi fundamentat pe o analiză profundă şi temeinică a probelor şi problematicii juridice a cazului, instanţa de apel îşi însuşeşte argumentaţia instanţei de apel, care, prin hotărârea pronunţată, a reuşit să asigure tratarea acestui caz în afara oricăror conotaţii politice.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, reiterând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., invocat în apel, în sensul că, în mod nejustificat, s-a dispus achitarea inculpatului, în cauză existând suficiente probe de vinovăţie a acestuia.
Prin motivele de recurs se susţine că apărările inculpatului, în sensul că de îndată ce partea civilă nu a respectat condiţiile cerute de Legea nr. 50/1991, constând în obţinerea avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, acesta nu avea obligaţia să emită autorizaţia de construcţie solicitată, nu sunt concludente, întrucât, prin sentinţa civilă nr. 402 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Cluj, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 402 din 17 decembrie 1997 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus eliberarea necondiţionată a autorizaţiei respective.
Totodată, se arată că însuşindu-şi apărările formulate de inculpat, instanţa de apel pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate prin recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cât şi din oficiu, se constată că cele două instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, soluţia de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind, pe deplin justificată.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului de lege citat rezultă că obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor cetăţenilor, dar şi a legislaţiei în vigoare.
Latura obiectivă a infracţiunii trebuie să se realizeze sub aspectul elementului material, fie printr-o inacţiune, constând în neândeplinirea unui act, fie printr-o acţiune, constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act.
În speţă, nu ne aflăm în nici una din situaţiile la care face referire textul de lege menţionat.
Conform art. 4 din Legea nr. 50/1991, inculpatul, în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, avea obligaţia să emită autorizaţii de construcţie. Acelaşi act normativ, în art. 2 alin. (2), prevede, însă că autorizaţia de construcţie se eliberează în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 50/1991, cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire va fi însoţită de certificatul de urbanism, care trebuie să cuprindă elemente privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor. În alin. (1) al art. 6 din lege, se prevede că cererea pentru eliberarea autorizaţiei trebuie să aibă anexată documentaţia tehnică, formată din planul de amplasare a construcţiei, planuri din care să rezulte destinaţia, alcătuirea constructivă, funcţională şi înfăţişarea construcţiei, precum şi dovada titlului solicitantului asupra terenului să fie verificată potrivit legii şi să conţină avizele necesare pe funcţiuni, prezentate prin grija solicitantului.
Din actele dosarului, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă că documentaţia tehnică depusă de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conţinea avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz ce trebuia prezentat prin grija petiţionarului.
Totodată, s-a stabilit că între certificatul de urbanism depus şi cererea pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie existau neconcordanţe, situaţie în care organele în drept au cerut S.C. A. S.A. Cluj Napoca să completeze documentaţia necesară stabilirii corecte a regimului juridic al imobilului în cauză, cât şi a terenului pe care urma să fie amplasată noua construcţie.
Faţă de considerentele expuse se constată că în cauză lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., deoarece refuzul de a elibera autorizaţia de construcţie solicitată nu s-a datorat relei credinţe a inculpatului ci unor situaţii obiective, respectiv neobţinerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, obligaţie care potrivit dispoziţiilor legale în materie revenea S.C. A S.A. Cluj Napoca.
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti, prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizaţia de construcţie nu pot duce la concluzia că acesta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, atâta timp cât solicitantul nu a completat documentaţia necesară obţinerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism obligaţie prevăzută de Legea nr. 50/1991.
Cum documentaţia ce însoţea cererea părţii vătămate era incompletă şi contradictorie, lipsindu-i, deci una dintre condiţiile prevăzute de lege pentru eliberarea autorizaţiei, respectiv avizul Comisiei Tehnice de Urbanism, în mod just, cele două instanţe au concluzionat că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acestuia neputându-i-se imputa că a refuzat cu ştiinţă să îndeplinească o obligaţie de serviciu.
Nici activitatea inculpatului de a suspenda autorizaţia de construire eliberată de viceprimar, nu are o semnificaţie pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât lipsa avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, deci neândeplinirea unei condiţii obligatorii prevăzute de lege, constituie un temei şi pentru promovarea suspendării.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 235/ Ap din 21 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul F.G.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1151/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1153/2003. Penal → |
|---|
