CSJ. Decizia nr. 1150/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1150/2003
Dosar nr. 5368/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 31 iulie 2002 a Tribunalului Braşov s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 211 alin. 2 lit. a), b), d), şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul M.S. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1683/1999 a Judecătoriei Braşov şi a contopit restul rămas neexecutat de un an, 8 luni şi o zi închisoare în pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa atacată, inculpatul având de executat pedeapsa de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 8 ianuarie 2002, până la zi.
2. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d), şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul minor L.B.A. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 21 decembrie 2001, până la zi.
3. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d), şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul M.E.L. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 21 decembrie 2001, până la zi.
S-a constatat că partea vătămată B.V.V. şi Spitalul Judeţean Braşov nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul L.B.A. cuţitul corp delict depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov cu proces verbal nr. 441 din 15 februarie 2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarea situaţie:
În data de 20 decembrie 2001, cei trei inculpaţi au călătorit cu trenul dinspre Braşov înspre Rupea, aflându-se în acelaşi vagon cu partea vătămată B.V.V., acestuia din urmă cei trei inculpaţi hotărându-se să-i sustragă sacoşa.
În gara comunei Apaţa unde inculpaţii intenţionau să coboare inculpatul M.S. a luat geanta părţii vătămate, iar aceasta din urmă observând gestul inculpatului, a intervenit şi a încercat să şi-o recupereze.
Pentru a păstra bunul sustras inculpatul M.S. a lovit cu pumnii pe partea vătămată, iar inculpatul L.B.A. a lovit-o pe aceasta cu un cuţit în zona lombară.
În acelaşi scop, la agresarea părţii vătămate a participat şi inculpatul minor M.L.E.
În urma agresiunii suferite, partea vătămată a suferit leziuni care, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4693/E/27 decembrie 2001, s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător (cuţit) şi zgâriere cu unghiile, necesitând pentru vindecare 24 - 25 de zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, cei trei inculpaţi, dintre aceştia inculpatul M.E.L. şi inculpatul M.S. solicitând reducerea pedepselor aplicate, iar inculpatul L.B.A. solicitând achitarea sa, cu susţinerea că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 281 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi apreciind că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, din care a rezultat şi vinovăţia inculpatului L.B.A., iar individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii, care au solicitat redozarea pedepselor aplicate, iar inculpatul M.S., în principal a solicitat achitarea, întrucât nu este autorul infracţiunii de tâlhărie la care a fost condamnat.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 171 cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor alineatului 3 al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că şi inculpatul M. a participat la săvârşirea infracţiunii, de altfel el a recunoscut iniţial săvârşirea acesteia, recunoaşterea coroborându-se cu toate probele administrate în cauză.
Conduita oscilantă a inculpaţilor nu a condus la o altă concluzie decât cea reţinută de instanţe, acesta fiind însă un element în plus pentru caracterizarea inculpaţilor, element ce a fost avut în vedere la individualizarea pedepselor.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că în apel inculpatul L. a solicitat achitarea, şi nu inculpatul M.
Aşa fiind, se apreciază că şi individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât o reindividualizare în sensul reducerii acestora nu se impune.
Potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S., L.B.A. şi M.E.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S., L.B.A. şi M.E.L. împotriva deciziei penale nr. 281 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv astfel:
- pentru inculpaţii M.E.L. şi L.B.A. de la 22 decembrie 2001 la zi;
- pentru inculpatul M.S. reţinerea şi arestarea preventivă de la 8 ianuarie 2002 la zi.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2003. Penal. Art.180 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 1151/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
