CSJ. Decizia nr. 1160/2003. Penal. Revizuire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1160/2003
Dosar nr. 5349/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 6 septembrie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 276 din 3 august 1999, a aceleiaşi instanţe, formulată de condamnatul A.G., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, nu se regăseşte printre motivele de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 493 din 6 noiembrie 2002, a respins apelul condamnatului, pentru aceleaşi considerente.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul A.G. a declarat recurs, susţinând, ca şi în apel, că încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor este greşită, iar pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru aceasta este prea severă în raport de circumstanţele sale personale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută numai când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; şi când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cum aspectele sesizate de condamnat, respectiv greşita încadrare juridică a faptelor şi greşita individualizare a pedepsei, nu se regăsesc printre motivele prevăzute expres şi limitativ în textul de lege citat, în mod just prima instanţă a respins cererea de revizuire formulată în cauză, soluţie confirmată de instanţa de apel.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient A.G. împotriva deciziei penale nr. 493 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 1168/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
---|