CSJ. Decizia nr. 1159/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1159/2003
Dosar nr. 4295/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 1 iulie 2002, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petiţionarul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 79/1998 a Tribunalului Brăila şi că a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.
Examinând referatul de anchetă socială depus la dosar, Tribunalul a reţinut că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., respingând, ca atare, cererea formulată.
Prin Decizia penală nr. 380 din 1 august 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva deciziei susmenţionate, motivând că, potrivit referatului de anchetă socială existent la dosarul cauzei din care rezultă că întradevăr soţia condamnatului este bolnavă, starea de sănătate a acesteia nu poate fi ameliorată prin prezenţa condamnatului.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând în esenţă întreruperea executării pedepsei întrucât, deşi între timp soţia sa a decedat, se impune prezenţa sa la domiciliu pentru că şi cele două fiice ale sale sunt bolnave.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 453 lit. c) raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din raportarea acestor prevederi legale la speţa concretă, se reţine că, motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, pentru că, pe de o parte cele „două fiice" despre care recurentul face vorbire în cererea sa nu pot fi considerate „membrii ai familiei" în sensul legii, pentru că, potrivit referatului de anchetă socială, acestea erau doar fiicele soţiei condamnatului, iar pe de altă parte, chiar şi aşa dacă ar fi, starea de sănătate a acestora nu ar putea fi ameliorată de condamnat, pe durata întreruperii executării pedepsei.
Pe de altă parte, motivul de recurs nu se încadrează nici în prevederile art. 3859 C. proc. pen.
Examinându-se şi din oficiu cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurată de condamnat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 380 din 1 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1158/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... → |
|---|
