CSJ. Decizia nr. 1312/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1312/2003
Dosar nr. 5234/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa penală nr. 166 din 22 august 2002, a condamnat pe inculpaţii:
- P.I. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 83 din acelaşi cod, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 28/2002 a Judecătoriei Agnita şi s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată, urmând ca, în total, inculpatul P.I. să execute 10 ani închisoare.
- K.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu art. 74 şi art. 76 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepse perioada reţinerii şi arestării preventive la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii civile O.C. suma de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în noaptea de 13 iunie 2002, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din oraşul Agnita, în incinta barului C. văzându-l pe O.C., casier încasator la SC E. SA.
Având în vedere că în ziua respectivă se încasase taxele pentru curent, iar partea vătămată O.C. era într-o avansată stare de ebrietate şi avea asupra sa geanta cu banii proveniţi din taxe, inculpatul P.I. i-a propus inculpatului K.I. să sustragă geanta părţii vătămate.
În jurul orei 24,00, când partea vătămată a părăsit localul, inculpaţii au urmărit-o, iar inculpatul P.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în faţă şi i-a smuls geanta cu banii rezultaţi din încasări, respectiv 20.190.000 lei. O mare parte din aceşti bani au fost apoi ascunşi la domiciliul inculpatului K.I., unde organele de poliţie i-a găsit cu ocazia percheziţiei.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 325/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi. Inculpatul K.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, deoarece nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate. Totodată, a solicitat să-i fie aplicată, pentru această faptă, o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.
La rândul său, inculpatul P.I. a solicitat reducerea pedepsei de 7 ani închisoare.
Recursurile inculpaţilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., sunt nefondate.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de aceştia.
Astfel, prin probele administrate, s-a stabilit că inculpaţii s-au înţeles să deposedeze partea vătămată de geanta cu bani pe care o avea asupra sa. Urmare acestei înţelegeri, au urmărit victima în momentul când aceasta a părăsit localul şi în timp ce P.I. a lovit-o şi a deposedat-o de geantă, K.I. a stat în apropiere pentru a interveni la nevoie. Ulterior, marea majoritate a banilor astfel sustraşi au fost ascunşi la domiciliul acestui ultim inculpat.
Ca atare, inculpatul K.I. a cunoscut împrejurările în care a fost săvârşit furtul, şi anume prin întrebuinţarea violenţei, respectiv în condiţiile uneia din modalităţile de realizare a laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie şi a voit să participe la săvârşirea acestei infracţiuni.
În consecinţă, fapta săvârşită de inculpat constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie săvârşită în timp de noapte şi într-un loc public cum corect au reţinut instanţele.
Pentru faptele săvârşite, inculpaţilor şi s-au aplicat pedepse corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, neexistând alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate se va deduce la zi timpul reţinerii şi al arestării preventive, iar recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.I. şi P.I. împotriva deciziei penale nr. 325/ A din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 martie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1311/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1340/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
