CSJ. Decizia nr. 1269/2003. Penal. Art.175, art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1269/2003
Dosar nr. 5360/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 25 septembrie 2002, Tribunalul Maramureş, a condamnat pe inculpaţii:
1. R.M.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (2) C. pen. şi la 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. Z.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 21 martie 2002, inculpaţii R.M.I. şi Z.G., în timp ce consumau împreună băuturi alcoolice în ghereta postului de pază al unui atelier de reparaţii şi dezmembrări auto unde ultimul era paznic s-au înţeles să aducă în locul respectiv pe o persoană cunoscută cu un comportament mai uşuratic pentru a întreţine cu ea relaţii sexuale.
Potrivit înţelegerii, cei doi ştiind că victima se afla la domiciliul unui bărbat, au mers acolo şi după ce au constatat că erau în stare de ebrietate şi dormeau în paturi separate au luat-o şi au dus-o în ghereta respectivă.
Ajunşi în acel loc, au blocat uşa prin interior, i-au cerut victimei să se dezbrace şi la refuzul acesteia inculpatul R.M.I. i-a scos hainele, forţat, după care, deşi le-a cerut să o lase în pace, pe rând au avut raport sexual cu ea.
Ulterior, ei i-au cerut victimei să întreţină şi raporturi sexuale pe cale orală şi întrucât a refuzat, ambii au lovit-o cu pumnii şi picioarele, iar recurentul R.M.I. a strâns-o de gât şi a aruncat-o pe pardoseala din beton după care au sărit cu picioarele pe pieptul ei, agresiunea încetând numai atunci când şi-au dat seama că victima nu mai mişcă.
Descoperindu-se fapta şi efectuându-se autopsia s-a constatat că victima a prezentat 17 semne de violenţă, iar raportul de expertiză concluzionează că moartea a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare şi comprimare toraco-abdominală, leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure prin comprimare cu mâna şi toraco-abdominală.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apeluri inculpaţii, ambele fiind respinse ca nefondate de Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală 302/ A din 5 noiembrie 2002.
În recursurile formulate, inculpaţii au susţinut în esenţă că, instanţele nu au stabilit corect situaţia de fapt, că nu s-a ţinut seama de nivelul lor de pregătire şi de starea de sănătate a lor.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând motivele se constată că, instanţele au stabilit în mod corect faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, vinovăţia acestora şi a aplicat pedepse bine individualizate, care reflectă corect gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorilor.
Astfel, au fost avute în vedere atât împrejurările favorabile invocate de recurenţi, cât şi faptul că au antecedente penale, inculpatul Z.G., fiind recidivist, ceea ce denotă perseverenţa infracţională şi că executarea anterioară a pedepsei nu şi-a atins scopul ei educativ. Totodată, s-a ţinut seama de multitudinea şi de gravitatea sporită a faptelor comise în prezenta cauză.
Având în vedere gravitatea şi periculozitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, împrejurarea că omorul a fost comis de inculpaţi pentru a ascunde săvârşirea celorlalte infracţiuni şi pentru a scăpa de răspundere penală, în mod corect, au fost stabilite şi aplicate pedepsele pentru fiecare inculpat, cuantumul acestora fiind de natură să asigure reeducarea făptuitorilor.
În consecinţă, recursurile urmează să fie respinse.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat cu ocazia soluţionării recursului, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi suportate de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile, declarate de inculpaţii R.M.I. şi Z.G. împotriva deciziei nr. 302 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 1999 la 12 ianuarie 2000, pentru R.M.I. şi de la 23 martie 2003 la zi, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1261/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1281/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
