CSJ. Decizia nr. 1281/2003. Penal. Revizuire. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1281/2003

Dosar nr. 5441/2002

Şedinţa publică din 13 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 156 din 1 octombrie 2002, Tribunalul Teleorman, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, formulată de condamnatul P.D.

Revizuientul a fost obligat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, că prin sentinţa penală nr. 30 din 23 martie 1998 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, inculpatul P.D. a fost condamnat, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru infracţiunea de violare de domiciliu acelaşi inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu alţi trei inculpaţi la plata despăgubirilor civile către Spitalul Municipiului Turnu Măgurel şi Spitalul Judeţean Alexandria şi, de asemenea, la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.I.

S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în ziua de 22 iunie 1997, martorul B.I. (fratele victimei B.M.) s-a întâlnit cu inculpaţii P.D. şi S.M.S., pe un câmp, în afara localităţii Turnu Măgurele, împrejurare în care ţiganii s-au înjurat reciproc, după care primul a mers la locuinţa sorei sale, victima B.M., unde a demolat un garaj.

La un moment dat s-au apropiat cu o căruţă inculpaţii P.D., sora sa P.O., mama acesteia C.M., precum şi S.M.S., concubinul inculpatei P.O. Cei patru coborând din căruţă, înarmaţi cu diferite obiecte (coasă, lanţ, beţe), cu intenţia vădită de a-l agresa pe B.I.

Martorul B.I. a fugit din curtea victimei B.M., dar fiind ajuns, a fost lovit superficial cu coasa, pe corp de către inculpatul P.D. (motiv pentru care acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.).

Cei patru agresori, printre care şi inculpatul P.D., au revenit la locuinţa victimei B.M. şi, pentru că aceasta striga după ajutor, a fost lovită de inculpaţii P.D. şi S.M.S., peste corp, în timp ce inculpatele C.M. şi fiica ei P.O. îi îndemnau pe cei doi să lovească în continuare victima, incidentul încheindu-se doar prin alarmarea vecinilor.

În ziua de 30 iunie 1997, ca urmare a leziunilor produse de inculpaţii P.D. şi S.S., victima B.M. a fost transportată la Spitalul Municipiului Turnu Măgurele, apoi la Spitalul Judeţean Alexandria, unde cu tot tratamentul medical acordat a decedat la data de 5 iulie 1997.

Din raportul de necropsie a rezultat că, decesul victimei B.M. a fost violent şi s-a datorat stării toxico-septice survenită în evoluţia unui traumatism abdominal cu eclatare de splină.

S-a mai concluzionat că, leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

Inculpaţii P.D. şi S.M.S. au declarat apel şi, apoi, recurs împotriva sentinţei instanţei de fond, ambele fiind respinse de Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 216/23 iulie 1998 şi, respectiv nr. 206 din 27 ianuarie 1999.

În cererea de revizuire, condamnatul P.D. a solicitat rejudecarea cauzei, motivând, că, în ziua respectivă a avut altercaţie numai cu B.I. şi că nu a agresat-o pe victima B.M.

Tribunalul Teleorman, secţia penală, verificând atât sentinţa de fond, cât şi cele două decizii ale Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii Supreme de Justiţie a constatat că ambele instanţe au respins căile de atac formulate, cu motivarea că martorii audiaţi în cauză au confirmat lovirea brutală şi repetată a victimei de către cei doi inculpaţi, iar raportul medico-legal de autopsie a precizat că, leziunile suferite de victimă au constituit cauza decesului.

Astfel, în raport de motivele invocate de revizuientul condamnat P.D. s-a constatat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 765/ A din 21 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de numitul P.D.

Împotriva ultimei hotărâri revizuientul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire şi audierea unor noi martori care au fost de faţă la desfăşurarea evenimentelor.

Recursul declarat nu este fondat.

Împrejurarea, că, în dovedirea susţinerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin textul invocat [(art. 394 lit. a) C. proc. pen.)] se cere ca faptele şi împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă. Aceasta, întrucât, este inadmisibil, ca, pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate, ca în speţă, de instanţele care au soluţionat cauza.

Astfel fiind, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de condamnatul P.D. împotriva deciziei nr. 764 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1281/2003. Penal. Revizuire. Recurs