CSJ. Decizia nr. 1340/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1340/2003
Dosar nr. 5397/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Roman, prin sentinţa penală nr. 894 din 28 noiembrie 1996, a condamnat la inculpatul P.G. la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit această pedeapsă cu cea de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare.
Totodată, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamţ şi s-a dispus executarea acesteia în regim de detenţie.
Hotărând astfel, judecătoria a reţinut, în fapt, că, la 3 mai 1996, inculpatul a lovit-o pe sora sa C.M., cauzându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 12-13 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 126 din 25 aprilie 1997, Tribunalul Neamţ a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi pct. 71 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare prin care consideră hotărârile pronunţate cu încălcarea legii, întrucât s-a reţinut greşit starea de recidivă a inculpatului, iar revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare este contrară legii.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare fondat, urmând a fi respins.
1. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, referitor la reţinerea greşită a stării de recidivă, se constată din fişa de cazier judiciar a inculpatului P.G. că acesta a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, modificată prin Decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin nerecurare, la un an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 182 C. pen.
Fapta inculpatului, dedusă judecăţii în cauza de faţă a fost comisă la 3 mai 1996, deci anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, respectiv, la 16 septembrie 1996, astfel că, în raport cu prevederile art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul nu se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, cum în mod greşit au reţinut cele două instanţe.
2. Fondat se dovedeşte şi motivul de recurs, privind greşita revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen., în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. (1) din acelaşi cod.
În acest sens, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşeşte o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
Or, inculpatul a comis infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., la 3 mai 1996, iar hotărârea anterioară, prin care a fost condamnat la un an şi 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a rămas definitivă la 16 septembrie 1996, situaţie în care, instanţele trebuiau să dispună anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni, să constate că faptele săvârşite sunt concurente [(art. 33 lit. a)], iar conform art. 34 lit. b) C. pen., trebuia să contopească pedepsele în cea mai grea, de un an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să o execute pe aceasta din urmă.
Cu luarea în considerare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi a datelor referitoare la persoana inculpatului, care este deosebit de bolnav, ce rezultă din actele medicale aflate în dosarul cauzei, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel că, potrivit art. 85 alin. (3), coroborat cu art. 81 şi în condiţiile art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 4 luni.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazurilor de recurs în anulare invocate, în baza art. 4141 alin. (1), coroborat cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, privind pe inculpatul P.G., va casa hotărârile atacate şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 894 din 28 noiembrie 1996 a Judecătoriei Roman şi deciziei penale nr. 126 R din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Neamţ, privind pe inculpatul P.G.
Casează hotărârile atacate, cu privire la: greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 83, art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) şi ale art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod, texte de lege pe care le înlătură; neaplicarea prevederilor art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a) şi ale art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la pedeapsa de executat.
Conform art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, modificată prin Decizia nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamţ.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.G. să execute, în final, pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, infracţiunile fiind concurente.
În temeiul art. 85 alin. (3), coroborat cu art. 81 şi în condiţiile art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 4 luni.
Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1312/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1340/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs → |
|---|
