ICCJ. Decizia nr. 140/2003. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.140.
Dosar nr.4627/2003
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa nr. 59 din 18 septembrie 2003, a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta I.G. împotriva rezoluţiei din 21 martie 2001 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
S-a reţinut că, prin menţionata rezoluţie, procurorul militar a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie (cu grad profesional de subcomisar) G.S. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pe motiv că poliţistul şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu.
Totodată, a constatat instanţa că petiţionara a luat cunoştinţă de rezoluţia atacată în prima jumătate a lunii mai 2001 şi a formulat plângere împotriva acesteia. La data de 1 august 2001, procurorul militar adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar teritorial a comunicat petentei soluţia de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei din 21 martie 2001, aceasta adresându-se instanţei de abia la 21 mai 2003, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căilor de atac.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara solicitând să-i fie admisă plângerea, întrucât a fost formulată în termen.
Recursul este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că împotriva rezoluţiei din 21 martie 2001, petiţionara a formulat plângere, aceasta fiind soluţionată prin rezoluţia din 30 iulie 2001 de către prim procurorul militar adjunct din cadrul Parchetului militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, comunicarea de respingere a plângerii fiind expediată petiţionarei la 1 august 2001. Plângându-se, în continuare, împotriva acestei soluţii, Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei-a comunicat petiţionarei la 29 mai 2002 că soluţia adoptată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei soluţii, petiţionara s-a adresat cu plângere – înregistrată la 21 mai 2002 – Tribunalului Militar Teritorial, instanţă care a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr.281/2003 (intrată în vigoare la 9 iulie 2003), de modificare a Codului de procedură penală, în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute îna art. 2781 C. proc. pen. este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi (1 ianuarie 2004), dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Cum aceste dispoziţii procesuale sunt de imediată aplicare, rezultă că petiţionara este încă în termen de a se plânge împotriva rezoluţiei dată de procuror, aşa încât, admiţându-se recursul său, va fi casată hotărârea pronunţată şi se va trimite cauza instanţei de fond pentru a fi soluţionată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiterecursul declarat de petiţionara I.G.împotriva sentinţei penale nr. 59 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul G.S.
Casează hotărârea sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1400/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1429/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
