CSJ. Decizia nr. 1429/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1429/2003
Dosar nr. 5445/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 930 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpata S.C.N. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 22 noiembrie 2001, la zi.
S-a luat act că părţile vătămate SC K.T. SRL şi C.M., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată, suma de 4.345.000 lei, obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că la data de 7 noiembrie 2001, în timp ce se afla în locuinţa numitei C.M. pentru o convorbire telefonică i-a solicitat acesteia să-i împrumute suma de 1.000.000 lei. După ce a intrat în posesia acestei sume, sub pretextul că doreşte să meargă la toaletă, profitând de neatenţia părţii vătămate, i-a sustras un portofel în care se afla suma de 600.000 lei, cât şi cheile aflate în uşă.
Ulterior, inculpata a restituit părţii vătămate, la cererea acesteia, cheile şi portofelul, fără cei 600.000 lei.
În ziua de 14 noiembrie 2001, inculpata a revenit la locuinţa părţii vătămate pretextând că doreşte să-şi ceară scuze pentru fapta comisă, şi constatând că aceasta era singură, prin ameninţări şi violenţă i-a sustras două verighete din aur, suma de 2.000.000 lei şi un televizor color pe care ulterior le-a înstrăinat.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 772/ A din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul, prin care inculpata solicita redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri inculpata a declarat recurs, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă faţă de împrejurarea că nu posedă antecedente penale, având o poziţie sinceră în cursul procesului.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. f) şi art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele-verbale de constatare întocmite de organele poliţiei, actul de constatare medico-legală, declaraţiile constante ale persoanei vătămate, declaraţiile martorului S.G.I., coroborate cu declaraţiile inculpatei care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunţate, rezultă, fără dubiu, că la data de 7 noiembrie 2001, în timp ce se afla în locuinţa părţii vătămate C.M., profitând de neatenţia acesteia, inculpata i-a sustras un portofel în care se afla suma de 600.000 lei şi cheile din uşă, iar la data de 14 noiembrie 2001, prin ameninţări şi acte de violenţă a sustras aceleiaşi părţi vătămate din locuinţă, două verighete din aur, suma de 2.000.000 lei şi un televizor color.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatei, se constată că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a acestora, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de gradul de pericol social sporit al infracţiunilor comise, care rezidă în pătrunderea prin violenţă în locuinţa victimei şi sustragerea unor sume de bani şi obiecte de valoare prin ameninţare şi violenţă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi de împrejurarea că inculpata nu posedă antecedente penale, adoptând o poziţie sinceră în cursul procesului.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpata a fost arestată preventiv, respectiv de la 22 noiembrie 2001, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata S.C.N. împotriva deciziei penale nr. 772 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 22 noiembrie 2001 la 20 martie 2003.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1434/2003. Penal → |
|---|
