CSJ. Decizia nr. 2250/2003. Penal. Contestatia la executarea pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2250/2003
Dosar nr. 878/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 624 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.050 lei din care onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanţa, petiţionarul M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la 3 august 1998, la zi.
Prin sentinţa penală nr. 615 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul M.F. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 2529 din 11 septembrie 2000 a Judecătoriei Medgidia au fost contopite cele două pedepse arătate mai sus, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; el a fost arestat la data de 3 august 1998 şi liberat condiţionat la data de 12 octombrie 2000, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 294 zile.
Prin sentinţa penală nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanţa, inculpatul M.F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanţa şi contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 294 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada executată în arest preventiv de la data de 1 noiembrie 2000, la zi.
Prin Decizia penală nr. 157 din 4 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis apelul inculpatului declarat împotriva sentinţei penale nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanţa, şi s-a înlăturat starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de furt comisă la data de 26 noiembrie 1996.
Timpul executat din pedeapsă a fost dedus de la 6 martie 2001 la zi, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat să i se deducă din pedeapsa de 8 ani închisoare perioada executată în detenţie din pedepsele, aplicate prin sentinţele penale nr. 2204 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Constanţa şi nr. 107 din 6 martie 2001 a Tribunalului Constanţa.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţele penale sus-menţionate s-au dedus perioadele executate de condamnat în arest preventiv, prin urmare cererea este neîntemeiată.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 19 din 24 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul M.F., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, deducerea timpului executat în detenţie de la 3 august 1998, până la 12 octombrie 2000 din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 107 din 6 martie 2001.
În ultimul cuvânt în faţa instanţei de recurs, condamnatul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor ce i-au fost reţinute în sarcină.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţele de judecată au procedat, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), la computarea arestării preventive, hotărârile judecătoreşti pronunţate rezolvând corect această chestiune de fiecare dată.
Curtea constată că în cauză nu există nelămuriri cu privire la hotărârile care se execută şi nici nu s-au ivit incidente în timpul executării pedepselor aplicate, astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen.
Cât priveşte susţinerea condamnatului că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, aceasta constituie un aspect care nu face obiectul contestaţiei la executare, existând alte căi prevăzute de lege prin care această chestiune poate fi verificată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul condamnatului M.F. nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare.
Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2259/2003. Penal. Amânare executare pedeapsa.... → |
|---|
