CSJ. Decizia nr. 2264/2003. Penal. Art.269 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2264/2003
Dosar nr. 743/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309/ S din 1 octombrie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul R.S. la un an închisoare, pentru infracţiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1079 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Braşov, la data de 20 decembrie 2000 şi are un rest de executat de un an, 5 luni şi 17 zile.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 269 alin. (3) din acelaşi cod, a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, restul de pedeapsă sus-arătat, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni şi 17 zile închisoare.
Conform art. 39 alin. (2) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa rezultantă, perioada executată, de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 şi perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1845/2001 emis de Judecătoria Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Braşov, prin sentinţa penală nr. 1079 din 14 mai 2001, pentru infracţiunea de tâlhărie şi era repartizat la sistemul fără pază, pentru supravegherea dintr-un foişor a punctului de lucru.
La data de 3 iulie 2002, inculpatul abandonând hainele de penitenciar, a părăsit foişorul de pază şi îmbrăcat sumar, a ajuns pe căi ocolite, seara, în municipiul Braşov şi s-a oprit pe o zonă verde ca să se odihnească, unde a fost surprins de organele de poliţie şi reîncarcerat.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul R.S., a desfiinţat sentinţa sub aspectul cuantumului pedepsei şi al perioadei care trebuie dedusă din pedeapsă.
Rejudecând cauza sub aceste aspecte, a redus cuantumul pedepsei, de la un an închisoare, la 6 luni închisoare şi a adăugat la această pedeapsă restul de pedeapsă, de un an, 5 luni şi 17 zile, din pedeapsa ce se execută, stabilind ca, în final, inculpatul să execute un an, 11 luni şi 17 zile închisoare.
A dedus din pedeapsă perioada executată de la 4 iulie 2002, la zi.
A menţinut starea de arest preventiv şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, formulând două motive de recurs:
- motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare nu este corespunzătoare criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi
- motivul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., greşita stabilire a pedepsei rezultante.
Recursul este fondat pentru ambele motive invocate.
Într-adevăr, pedeapsa de 6 luni închisoare, la nivelul minimului special, nu satisface cerinţele prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Faptul că inculpatul nu a mai avut alte condamnări în afară de aceea pe care o executa, că a fost prins la scurt timp de la evadare, că a relatat sincer ceea ce a făcut şi motivaţia că a evadat, deoarece mama sa era bolnavă (situaţie cu nimic dovedită) care au constituit motivele reducerii pedepsei, în apel, nu sunt de natură a uşura răspunderea penală a inculpatului în aşa mare măsură, încât să justifice reducerea pedepsei la nivelul minimului special.
Instanţa de apel nu a ţinut seama de gradul real de pericol social al unor asemenea fapte şi nici de împrejurarea că infracţiunea pe care o executa era o infracţiune de tâlhărie, infracţiune gravă.
Pe de altă parte se constată că s-a stabilit greşit pedeapsa finală ce trebuie execută.
Potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută.
Ori, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au făcut o corectă aplicare a acestui text de lege, adăugând pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare, la restul rămas neexecutat din pedeapsa pe care o execută şi nu la pedeapsa pe care o execută.
Apoi, din pedeapsa finală a dedus timpul executat de la reîncarcerare, în loc de timpul total executat.
Pentru considerentele ce preced, urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a se casa Decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la modul de stabilire al pedepsei rezultante.
Se va majora pedeapsa aplicată pentru infracţiunea sus-menţionată la un an închisoare, iar în baza art. 269 alin. (3) C. pen., se va adăuga această pedeapsă, la pedeapsa ce se execută, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din durata pedepsei rezultante se va deduce timpul executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 (când a evadat) şi de la 4 iulie 2002 (când a fost prins) până la data pronunţării prezentei decizii.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul de avocat oficiu, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul R.S.
Casează Decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la modul de stabilire a pedepsei rezultante.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare, de la 6 luni închisoare, la un an închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen., adaugă această pedeapsă la pedeapsa ce se execută, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Deduce din această pedeapsă, timpul executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 şi de la 4 iulie 2002, la 15 mai 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2260/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2265/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs... → |
|---|
