CSJ. Decizia nr. 226/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 226/2003
Dosar nr. 4222/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
Potrivit lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 24 iulie 2001, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. e) şi b) C. pen. şi făcând aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.N. la 7 ani şi 6 luni închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen. şi a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 346 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1676/2000 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă prevenţia începând cu 7 decembrie 2000 şi până la pronunţarea sentinţei.
În baza art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), a fost condamnată inculpata V.N. la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., şi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul C.P. a unei furci cu 2 coarne din fier, corp delict, şi au fost obligaţi inculpaţii C.C. şi C.N., în solidar la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă B.N., fiind respinsă acţiunea civilă cu privire la despăgubiri materiale.
Inculpaţii C.C., C.D. şi C.P. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 5.490.137 lei despăgubiri materiale către partea civilă Şt.M., precum şi la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, că la 19 septembrie 2000, partea vătămată B.N., împreună cu martorii M.M. şi S.I. s-au deplasat în comuna Vânători sat Roşiori pentru a consuma bere la un bar, unitate în care a intrat la un moment dat inculpatul C.N., care l-a chemat în afara localului, pe B.N. şi fără nici un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul, atrăgându-i atenţia că o să-i „aranjeze pe toţi”.
Partea vătămată nu a ripostat, a revenit la masă şi ulterior a venit şi martorul U.C., care a consumat împreună cu ei bere, iar după ce au părăsit localul, s-au deplasat la un alt bar, situat în centrul comunei, în drum întâlnindu-se cu inculpatul C.N., care era însoţit de fii săi inculpaţii C.C. şi C.P., de concubina sa S.G., precum şi de nepoţii C.N. şi M.M.
Inculpatul C.N. s-a îndreptat spre partea vătămată, căreia i-a aplicat o palmă, şi l-a ameninţat din nou, după care şi-au continuat drumul.
În jurul orelor 15,00, partea vătămată împreună cu martorii U.C., S.I. şi M.M. s-au urcat într-o căruţă şi s-au îndreptat spre domiciliu, însă atunci când au ajuns în dreptul locuinţei inculpatului C.N., partea vătămată a coborât din căruţă, spunând că merge la acesta să întrebe de ce l-a lovit.
Cum inculpatul C.N. se afla lângă poartă, a intrat în curte şi a revenit ulterior, împreună cu fiii săi C.C. şi C.P., precum şi nepoţii, fiind înarmaţi cu furci şi bucăţi de lemn.
Inculpatul C.C. a aplicat o lovitură părţii vătămate în zona capului, după care, a continuat să-l lovească şi l-a lovit mai întâi în spate cu o bucată de lemn, iar când partea vătămată a căzut, a început să-l lovească în zona capului cu picioarele, timp în care inculpatul C.P. a lovit cu o furcă şi pe martorul M.M.
Partea vătămată a fost transportată la spital, din certificatul medico-legal, rezultând că aceasta a suferit un traumatism cranio-encefalic acut deschis, cu contuzie cerebrală medie, un traumatism închis, hemitorace stâng, fractura coastelor 8, 9 şi 10 şi hemotorax stâng, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viaţa.
S-a mai reţinut că în seara zilei de 10 august 2000, inculpaţii C.C., C.P. şi C.D., împreună cu martorii S.C., E.V., S.G.D., E.I. şi I.D., au plecat cu o căruţă din localitatea Vânători spre Cujmir, pentru a o aduce acasă pe martora S.S., concubina lui I.D. şi care se afla în locuinţa numitului T.I.
În lada căruţei se aflau mai multe furci şi bucăţi de lemn, care aparţineau ocupanţilor căruţei, inclusiv fraţilor C.
În localitatea Cujmir, a fost luat în căruţă şi martorul C.A., pentru a le arăta unde locuieşte T.I.
După ce au luat-o pe martora S.S., au revenit în localitatea Cujmir, şi s-au oprit aproximativ ½ oră, la un bar, unde au consumat bere, numitul C.A. mergând la domiciliu.
Continuându-şi drumul cu căruţa, cei 3 inculpaţi şi martorii au oprit la o intersecţie, unde se aflau mai mulţi tineri, aşezaţi pe o bancă, şi unde inculpaţii bănuiau că se află partea vătămată Şt.M., moment în care C.P., a coborât din căruţă, având asupra sa o furcă cu 2 coarne, s-a apropiat de grup şi atunci când a recunoscut partea vătămată C.M. a intenţionat să îl lovească cu furca în zona gâtului, şi pentru că acesta s-a ferit, a primit înţepătura sub clavicula dreaptă.
Partea vătămată s-a ridicat pe bancă, moment în care, a fost înţepat în picioare de inculpatul C.P., iar atunci când a reuşit să fugă, şi să ajungă în apropierea şoselei, a fost lovit în spate cu un corp dur de către inculpatul C.C. care coborâse între timp din căruţă, împreună cu ceilalţi însoţitori.
În timp ce se afla la pământ, Şt.M. a fost lovit în continuare de către cei 2, şi apoi şi de către inculpatul C.D., care avea asupra sa o sticlă de bere de un litru, în zona capului, sticla spărgându-se în urma aplicării loviturii.
Inculpaţii au părăsit imediat zona infracţională, iar partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital în stare gravă, din actele medico-legale întocmite, rezultând că a suferit un traumatism cranio-cerebral deschis, cu plăgi multiple, epicraniene sângerânde, cu sindrom de contuzie cerebrală difuză secundară, plăgi contuze frontale – parietale şi occipitale, multiple plăgi înţepate la umărul drept, contuzie toracică, hematom palpebral stâng, multiple cicatrici pe gamba stângă şi genunchiul drept, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen., instanţa de fond a reţinut drept criterii condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, pericolul social al acestora şi consecinţele produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au avut o poziţie nesinceră în timpul procesului şi au antecedente penale mai puţin inculpatul C.D.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, certificatele şi expertizele medico-legale efectuate în cauză, procesele verbale de confruntare, planşe fotografice judiciare, depoziţiile martorilor U.C., C.N., M.M., S.I., C.L., M.M., B.A., S.G., E.I.M., C.A.M., C.S., V.G., I.D., S.S., C.A., S.G., E.I. şi E.V., fişele privind cazierul judiciar al inculpaţilor, precum şi declaraţiile acestora, date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică a faptelor, la individualizarea pedepselor aplicate şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva sentinţei au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, partea civilă Şt.M. şi inculpaţii C.C., C.N., C.D. şi C.P.
În apelul declarat de către parchet, este criticată sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că în mod greşit, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate a pedepsei anterioare, în ceea ce priveşte pe inculpatul C.P., iar pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor săvârşite. În timpul procesului a fost invocat şi un alt motiv de apel, privind încadrarea juridică greşită dată faptei, săvârşită de către inculpatul C.C. în luna septembrie 2000.
Partea civilă Şt.M., nu a precizat în scris motivele de critică.
Inculpatul C.C. a criticat sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, iar la termenul de azi, a invocat şi motivul de nelegalitate, privind greşita încadrare juridică dată faptei săvârşită în luna august 2000.
Ceilalţi inculpaţi apelanţi, au criticat sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greşit au fost condamnaţi.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 363 din 5 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 178 din 24 iulie 2001, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Desfiinţează în parte sentinţa atacată pe latură penală cu privire la inculpaţii C.C., C.N. şi C.P.
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.C.
În baza art. 334 C. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul C.C. la 19 septembrie 2000, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen.
Condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ce urmează a fi executată de către inculpatul C.C.
Înlătură dispoziţiile privind menţinerea liberării condiţionate pentru inculpatul C.P.
Majorează pedeapsa principală aplicată acestui inculpat la 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 346 zile închisoare, neexecutată din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.P. prin sentinţa penală nr. 1676/2000, a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată acestuia în speţa de faţă, urmând ca inculpatul C.P. să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.N. la 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Deduce în continuare detenţia pentru fiecare dintre inculpaţi, începând cu 24 iulie 2001, la zi.
Respinge ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.C., C.N., C.P. şi C.D., împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi apelul declarat de către partea civilă Şt.M.
Împotriva acestei decizii, cei patru inculpaţi, C.C., C.N., C.P. şi C.D., în termenul legal, au declinat recurs, reluând motivele invocate de fiecare, în apel şi în plus inculpaţii C.C., C.P. şi C.D., au mai solicitat să se schimbe încadrarea în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. şi cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar inculpatul C.N. a mai precizat că, el a participat doar la fapta comisă în luna august 2000 şi deoarece pedeapsa ar trebui să fie redusă, avându-se în vedere şi greutăţile mari din familie. Inculpatul C.N. a mai cerut a se reţine că, el e tatăl celorlalţi coinculpaţi din cauză.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele şi probatoriul administrat, Curtea reţine că, Decizia atacată este temeinică şi legală şi în raport de criticile aduse de recurenţi, dar şi după verificarea din oficiu.
Astfel, activităţile infracţionale efectiv desfăşurate de inculpaţii C.C., C.P. şi C.D. la data de 10 august 2000, ca de altfel şi infracţiunea săvârşită de inculpatul C.N. la data de 19 septembrie 2000, au fost corect reţinute în fapt, probatoriul administrat fiind judicios evaluat, în sensul reţinerii vinovăţiei fiecăruia, aşa încât şi încadrarea juridică este cea legală.
De asemenea, se mai constată că, nu poate fi reţinută în favoarea nici unui inculpat, circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, apărare de altfel, ridicată abia în recurs, aceasta nefiind confirmată de probe.
În raport deci de toate aceste date, pe deplin justificat, în apel se face încadrarea juridică pentru fapta comisă şi la 10 august 2000, ca drept tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Atâta timp cât, fără nici un dubiu, s-a stabilit că prin intenţie indirectă inculpaţii au aplicat părţii vătămate, multiple lovituri în diferite zone vitale, cap, umăr, faţă şi au folosit o furcă, un par, un topor, picioarele şi o sticlă şi fără a fi provocaţi de victimă, se dovedeşte că aceştia au avut reprezentarea rezultatului mortal, chiar dacă nu l-au urmărit.
Toate aceste elemente mai evidenţiază că, recurenţii, au fost conştienţi şi au acceptat moartea victimei şi ca atare nu poate fi pusă în discuţie schimbarea încadrării în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., după cum o cer şi prin recursurile de faţă.
În consecinţă şi faţă de împrejurările analizate şi care conturează gravitatea faptelor comise, dar şi pericolul social pe care-l reprezintă recurenţii, se apreciază că, pedepsele aplicate de instanţa de apel (prin admiterea apelului parchetului) sunt corespunzătoare cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi vor asigura şi scopurile sancţiunii penale după cum o prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen. şi nu se impun a fi reduse.
Ca atare, recursurile inculpaţilor urmează a fi respinse, ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Drept urmare, se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen., deducându-se timpul arestării preventive pentru toţi recurenţii, ce vor fi obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., C.N., C.P. şi C.D. împotriva deciziei penale nr. 363 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2000 la 17 ianuarie 2003, pentru toţi inculpaţii.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2259/2003. Penal. Amânare executare pedeapsa.... | CSJ. Decizia nr. 2260/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
