CSJ. Decizia nr. 2287/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2287/2003

Dosar nr. 833/2003

Şedinţa publică din 15 mai 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 284 din 28 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 6346/2002 a fost respinsă contestaţia formulată de G.C.D., împotriva executării sentinţei penale nr. 186/2000 a aceleiaşi instanţe, prin care acesta a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile, prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât neaplicarea dispoziţiilor privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, invocată de condamnat, nu poate fi considerat incident intervenit în timpul executării.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizie penală nr. 504/ A din 19 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care condamnatul, invocând prevederile art. 15 C. pen. şi art. 461 lit. d) C. proc. pen., a cerut suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori executarea acesteia la locul de muncă.

Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul G.C.D. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., susţinând, că cele două instanţe au interpretat greşit prevederile art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare se poate invoca, printre altele, şi orice cauză se stingere ori de micşorare a pedepsei.

Pe de altă parte, art. 15 C. pen., reglementează principiul aplicării legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive, acesta presupunând intervenţia unei legi care prevede o pedeapsă mai uşoară, situaţie care poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Cum însă, în cazul pedepselor definitive, aplicarea legii mai favorabile este facultativă, având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, constând în participarea la sustragerea unor autoturisme din locuri publice, dezmembrarea şi valorificarea lor, în cadrul unui grup organizat de infractori, specializat în comiterea acestui gen de fapte, cât şi conduita inculpatului, care nu posedă antecedente penale, în cauză nu se justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată condamnatului.

În consecinţă, recursul formulat de condamnatul G.C.D., nefiind întemeiat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.C.D. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.

Obligă condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.

← CSJ. Decizia nr. 2285/2003. Penal. întrerupere executare...  CSJ. Decizia nr. 2289/2003. Penal. întrerupere executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2287/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs