ICCJ. Decizia nr. 22/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.22.
Dosar nr.5179/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.276 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Botoşani, inculpatul P.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), reţinându-se că, la data de 29 septembrie 2002,împreunăcufăptuitorul N.C. (în vârstă de 13 ani)l-au lovit pe D.C. cu pumnii, picioarele şi centurile, cauzându-i leziuni grave, care au dus la deces.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.430.000 lei despăgubiri, în solidar cu părinţii, ca părţi responsabile civilmente.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul şi părţile responsabile civilmente, criticând-o pentru aceea că, se impunea aplicarea unei măsuri educative sau a unei pedepse mai mici precum şi scăderea din valoarea cheltuielilor de înmormântare a sumei de 6.500.000 lei pe care soţia victimei a primit-o ca ajutor de la Casa de Pensii Botoşani.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr.323/2003, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Pentru o infracţiune de omor calificat, săvârşită de un minor în vârstă de 17 ani, nu este îndestulătoare o măsură educativă, instanţa apreciind corect că se impune aplicarea unei pedepse. În stabilirea acesteia, instanţa a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, faptul că inculpatul a atras în activitatea infracţională şi un copil de numai 13 ani, precum şi ferocitatea cu care a lovit victima provocându-i nu mai puţin de 52 de leziuni pe tot corpul, elemente în raport de care a făcut o justă individualizare, cu respectarea cerinţelor art. 72 şi 109 C. pen. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, împrejurarea că după ce a cheltuit cu înmormântarea 9.430.000 lei, soţia victimei a primit un ajutor de la Casa de Pensii Botoşani, aceasta nu este de măsură a-l exonera pe inculpat şi pe părinţii săi de plata tuturor cheltuielilor de înmormântare, ajutorul nefiind destinat favorizării autorului crimei, ci părţii civile, care, în viitor urmează a cheltui sume de bani cu pomenirile şi parastasele ce se fac potrivit tradiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul care a solicitat restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, întrucât la comiterea faptei a participat şi o altă persoană. A mai criticat Decizia sub aspectul despăgubirilor materiale, solicitând reducerea acestora.
Examinând cauza în raport de motivele invocate examinare prin prisma dispoziţiilor art.38515 pct. (171) C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen. în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-a putut face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Or, în cauză s-au administrat toate probele necesare lămuririi şi justei soluţionări a cauzei atât în faza de urmărire penală cât şi la instanţă.
Cu privire la susţinerea inculpatului că la săvârşirea faptei a mai participat şi o altă persoană, se observă că susţinerea acestuia a fost luată în discuţie la instanţa de fond, fază în care procurorul nu aînţeles să extindă procesul penal potrivit dispoziţiilor art.3 37 C. proc. pen.
S-a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul minor P.M. împreună cu făptuitorul minor N.C. i-au aplicat victimei D.C. mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi o curea, producând leziuni ce au condus la decesul victimei. De altfel, faţă de N.C. şi P.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât primul nu avea vârsta de 14 ani la data săvârşirii faptei iar pentru cel de-al doilea cu motivarea că nu a participat la comiterea faptei.
Nici critica cu privire la despăgubiri nu este fondată, întrucât instanţele au acordat aceste despăgubiri atât în raport de sumele efectiv cheltuite de partea civilă dar şi de acordul inculpatului cu privire la cuantumul sumei cu care a dorit să despăgubească partea civilă.
Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul P.M. şi partea responsabilă civilmente P.R., împotriva deciziei nr.3231 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 octombrie 2002 la zi.
Obligă pe recurenţi, să plătească statului cheltuieli judiciare, P.M. suma de 1.400.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în valoare de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar partea responsabilă civilmente Plescaciuc Rodica 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2269/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2270/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
