CSJ. Decizia nr. 2450/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2450/2003
Dosar nr. 917/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1077 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia II–a penală, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul G.N. împotriva sentinţei nr. 323 din 22 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 399 din 10 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut că s-a invocat incidenţa OUG nr. 207/2000, condamnatul arătând că a produs un prejudiciu cu mult sub limita de două miliarde de lei prin comiterea infracţiunii, prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Instanţa a stabilit că pedeapsa aplicată este în limitele legale şi că reaprecierea pedepsei este facultativă.
Or, în cauză, dată fiind persoana condamnatului care nu se afla la prima încălcare a legii penale, concursul real de infracţiuni şi comportarea necorespunzătoare a celui condamnat, s-a apreciat că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul solicitând să-i fie redusă pedeapsa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
S-a dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul G.N., care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, atât sentinţa pronunţată de prima instanţă, cât şi Decizia curţii de apel sunt legale.
Instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că prin coroborarea criteriilor instituite de art. 15 C. pen., nu se justifică reducerea pedepsei aplicate condamnatului.
Se constată că sancţiunea aplicată este în cadrul limitelor legale, iar condamnatul a mai săvârşit infracţiuni, astfel încât, ţinând seama şi de conduita necorespunzătoare pe timpul executării pedepsei, după cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, concluzia instanţei de fond în sensul menţinerii pedepsei este justificată.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul declarat de condamnat, care va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.N. împotriva deciziei penale nr. 25 din 25 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2451/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
